Gogosi vanilate

Si azi cind imi amintesc aceasta istorioara ma distrez copios.
Intimplarea se petrecea cu multa vreme in urma iar protagonistul - un copil pe care l-am vazut doar atunci, probabil ca este la rindul lui tatal unui pusti hazliu.
In statia de unde am luat tramvaiul in acea zi inca mai este chioscul de gogosi.
In ultimul moment, cind tramvaiul era gata sa porneasca, au urcat in fuga un baietel si bunicul lui.
Desi era aglomeratie, prichindelului i s-a facut imediat loc pe un scaun. Protector, in picioare linga el, se afla bunicul, care, tinea in mina o gogoasa aburinda. Asa se face ca gogoasa ajungea fix la nasul piticului. Distractia a inceput cind, cel mic, nemaiputind astepta de pofta, isi intreba insistent bunicul: "tataie, s-a racit?" in acelasi timp in care isi si lingea buzele, apropiindu-se de gogoasa buclucasa, stirnind hohotele de ris ale calatorilor aflati in imediata apropiere.

Desi acele gogosi nu erau de cine stie ce soi, nu cred ca este om in Braila care sa nu le fi gustat. Asa ca nici fetele mele nu faceau exceptie.

Mi-am amintit iarasi povestea cind, la cererea sotului, am pregatit gogosi.

Am folosit urmatoarele:

- 1/2 kg de faina

- 1 plic drojdie uscata

- 2 galbenusuri si 1 ou intreg

- 50 ml ulei

- 1 plic zahar pudra vanilat Dr Oetker

- o lingurita esenta de vanilie

- 1 pahar cu lapte

- sare, un virf de cutit

Am cernut faina intr-un castron facind in mijloc o adincitura in care am rasturnat continutul plicului de drojdie. Pe margini am presarat zaharul pudra, adaugind o lingurita peste drojdie. 

Am incalzit laptele si, picurindu-l incet am inceput sa amestec drojdia batind energic cu furculita.

Am adaugat galbenusurile si oul intreg, incorporindu-le.

Dupa care am turnat esenta de vanilie si am presarat un praf de sare. 

Am adaugat si uleiul, apoi am inceput sa framint usor. 

Cind totul s-a transformat intr-o coca compacta care nu se mai lipea de miini, de consistenta nu tocmai tare, 

am presarat un praf de faina si am lasat sa creasca pentru aproximativ o ora si jumatate intr-un loc ferit acoperind vasul cu un prosop.

Cind a crescut suficient 

am asezat aluatul pe masa de lucru si cu ajutorul unui sucitor am intins o foaie de aproximativ un centimetru din care am taiat cu o forma, gogosile (la mine - floricele). Le-am mai lasat sa creasca pe masa inca vreo zece minute, timp in care am pus intr-un vas cam jumatate de litru de ulei si l-am lasat sa se incinga bine.

Am presarat cu virful degetelor un praf de faina peste ulei si daca a sfiriit mi-am dat seama ca e suficient de incins.
Apoi am inceput sa prajesc gogosile, lasindu-le sa se rumeneasca uniform pe ambele parti. Dupa care le-am scos pe un servetel de hirtie absorbanta pentru a indeparta excesul de ulei.

La sfirsit le-am pudrat bine cu zahar pudra si au fost gata de servit.

Se pot consuma la micul dejun alaturi de o cana de lapte cald, sau cu gem insotind cu succes o ceasca de ceai.

Dar pot fi si un desert grozav, consumate ca atare.

Conchiglioni cu legume - conchiglioni ripieni di verdure

Imi place acest tip de aluat, cu forma potrivita pentru a conţine umpluturi. Pregătirea acestui fel de mincare este relativ simpla, dar rezultatul este foarte gustos, şi, dacă te straduiesti putin sa il prezinti, obtii un preparat ce poate fi si admirat, oferind putina bucurie nu numai papilelor gustative ci si ochiului. Conchiglioni ripieni di verdure, mai pe romaneste paste umplute cu legume, necesita ceva timp de preparare si rabdare, dar odata pregatite fac deliciul unei mese de duminica, pentru cei ce vor sa incerce si altceva decit preparatele obisnuite.
Cum provocarile culinare sint intotdeauna pe placul meu, am acceptat aceasta reteta iar rezultatul este ilustrat in continuare:

Rulada de carne

RETETA CU NUMARUL 100 

Credeti ca 13 ca zi de nastere e cu ghinion?
Dar marti, 13, cum vi se pare?
Ei, uite, tocmai intr-o astfel de zi am sarbatorit ziua de nastere a sotului meu.
Asa ca, pentru noi a fost o sarbatoare, chiar daca numaram in plus anii.
Pot spune doar ca, de cind sintem impreuna, si nu de putina vreme, anii numarati in plus nu au fost doar la virsta ci, mai ales, la viata minunata si fericita pe care o avem impreuna.
Deci, asa un eveniment merita sarbatorit cu chef, o masa buna si o licoare pe masura.
Si iata ce am pregatit: rulada de carne cu ciuperci si ardei copti.

Pate de ficat de pui cu rosii uscate

Imi pare rau sa fac urmatoarea constatare: mincam rosii de plastic.
Am asteptat cu nerabdare sa vina vara, sperind ca pe tarabe vor aparea si rosiile autohtone, cu gust adevarat, cu aroma speciala de pamint gras si cu miezul carnos purtind caldura soarelui in el.
Din numeroase incercari pot spune ca au fost putine datile cind rosiile au avut gust, si asta pentru ca descoperisem o sursa - o gradina locala, la care mergeam ocolind piata.
Mi-am pus mereu intrebarea: cum au reusit gradinarii nostri sa piarda urma soiurilor de alta data?
Aceasta fiind situatia, m-am orientat catre alte alternative, in incercarea de a beneficia totusi de calitatile nutritive ale rosiilor, optind pentru varianta rosiilor conservate in ulei, din magazin.
Pe acestea caut sa le asociez in diverse preparate, cum ar fi  pateul de ficat de pui cu rosii uscate. un aperitiv usor picant, cremos si gustos.

Ingredientele retetei:

- 0.500 kg ficat de pui
- o ceapa mare, rosie
- 8 bucati rosii uscate conservate in ulei
- o lingura mustar Dijon
- sare, piper, dupa aprecierea proprie
- 50 grame unt
- 4 linguri ulei de masline
- o lingurita oregano uscat

Intii am pregatit ficatul, spalindu-l in citeva ape si indepartind pielitele. L-am pus la fiert pentru 20 de minute, indepartind spuma pe care a scos-o.

Intre timp, am tocat marunt ceapa, calind-o usor pina s-a inmuiat in uleiul de masline.

Am pus in vasul mixerului feliile de rosii conservate

si ficatul scurs in prealabil si putin racorit, mixind bine totul, dupa care am adaugat si ceapa calita, mustarul Dijon si un strop de sare.

Cind totul s-a transformat intr-o crema am adaugat si untul, condimentind suplimentar cu piper macinat. Optional, adaugam putin oregano uscat in compozitie. Mixam inca putin, pina obtinem un amestec omogen, fin.

Se pastreaza in borcan etans, adaugind o lingura de ulei de masline la suprafata si putin oregano.

Servit cu piine prajita este un deliciu.

Un preparat consistent, savuros, potrivit in orice moment al zilei, pentru realizarea caruia nu trebuie sa fii un mare maestru bucatar.

Inghetata cu migdale si miere

Ce spuneti de o inghetata?
Vi se pare nepotrivita propunerea mea avind in vedere ca afara s-a instalat toamna cu capriciile ei?
Adevarat, cam racoare, si afara, si in casa, insa, zilele acestea superbe, cu lumina blinda, culori pastelate de frunze ruginite si variate soiuri de tufanele, cu nuantele infocate ale iederei catarate pe ziduri, cu ultimele zvicniri ale razelor de soare, ma predispun la pofta de ceva buun, consumat lenevind pe un sezlong (fie el si scaun pentru pescuit), cu vintul strecurindu-se sagalnic prin par, si cu ochii mijiti indreptati catre astrul zilei, in semn de acceptare a mingiierii sale calde.
Am ales o inghetata care sa imi satisfaca aceasta dorinta, incarcind-o cu ingrediente delicate intr-o combinatie plina de stimulente energetice, un conglomerat de vitamine naturale atit de necesare organismului ce isi pregateste metabolismul pentru hibernare. Inghetata cu migdale si miere de albine. Suna bine?
Nu stiu cum suna dar e delicioasa.

Intii imprietenim trei oua cu o ceasca de zahar tos,

amestecindu-le spumos pina isi dubleaza volumul.

Adaugam o lingurita de zahar vanilat bourbon de la Dr Oetker dupa care asezam vasul intr-unul in care fierbe apa, amestecind continuu pina ce compozitia se ingroasa.

Rasturnam intr-un castron continutul unui pahar de smintina de separator (400 ml) si ii adaugam un plic de zahar pudra cu aroma de vanilie de la Dr Oetker.

Mixam intii la viteza mica pentru un minut pina la incorporarea zaharului apoi la viteza mare pina obtinem frisca (atunci cind in urma telului ramin virfurile ferme).

Turnam crema de ou racita peste frisca, incorporind-o prin miscari usoare care sa pastreze volumul. Acum vine rindul umpluturii, elementul cheie al inghetatei, si punem 4 linguri generoase de miere de albine (poliflora sau de salcim) dupa care adaugam 50 grame de migdale maruntite (usor prajite in tigaie in prealabil).

Se umplu citeva forme de inghetata cu compozitia obtinuta introducindu-se la congelator pentru citeva ore.

Se decoreaza inainte de servire cu miere si migdale sfarimate.
Pentru ca tratatia sa fie desavirsita, adaugati citeva picromigdale (πικρός=amar) inghetatei.

Taglierini all uovo cu legume

Aplicatie delicioasa pentru vinetele fripte si conservate in ulei.
Pastele se pot gati in orice fel, fara retete impuse si fara ingrediente prestabilite.
Asta e parerea mea.
Putina imaginatie pornind de la ceea ce ne place poate duce la obtinerea unui fel pe care sa il savuram ca si cind ar fi cel mai sofisticat meniu, la acest fapt contribuind si cadrul in care il degustam.
Ceva luminari aprinse, citeva flori delicate intr-un recipient deosebit, un vin cu aroma plina pe placul nostru, chiar daca recomandarea poate nu s-ar potrivi cu preparatul, ar fi decorul perfect pentru ca orice mincare sa ni se para fabuloasa.
Iar pastele intotdeauna scot din incurcatura pe oricine isi doreste sa traiasca asemenea momente.
Iar eu va propun ceva ce depaseste convenientele, chiar daca, sint sigura, au mai avut si altii idei similare.
Taglierini all uovo in combinatie cu ceva legume sint subiectul retetei de astazi.

Ambalate in cutii de 250 grame aceste paste, taglierini all uovo, sint suficiente pentru patru portii substantiale.

Intii se pune la fiert apa cu un strop de sare. Cind da in fiert, se adauga pentru maxim 6 minute si "papusile" de paste. Se scurg de apa in care au fiert cind sint gata, rasturnindu-se intr-o strecuratoare.

Intr-o tigaie punem la topit o bucatica de unt, aproximativ 40 de grame, si adaugam un praf de sare, dupa preferinta.

Adaugam si patru cuburi de brinza topita cu smintina si o lingurita de pesto, amestecind totul la foc mic pina se omogenizeaza. Ilustratia mea doar evidentiaza ingredientele, nu procedura in sine.

Cind totul s-a omogenizat topindu-se, se adauga pastele, amestecind usor pentru incorporarea sosului.

Se toaca in bucati marunte citeva felii de vinete fripte si conservate in ulei pregatite dupa reteta postata anterior, apoi citeva rosii uscate de asemeni conservate in ulei (din comert), adaugindu-se peste paste. Se rastoarna si o cutie mica de boabe de porumb dulce, scurse inainte de zeama in care au fost conservate. Se toaca fin o mina de patrunjel verde, presarindu-se peste paste, dupa care se amesteca totul usor, pentru combinarea aromelor. Inainte de servire se decoreaza cu parmezan ras, pentru un plus de savoare.

O combinatie bogata, cu o textura surprinzatoare, si cu un buchet de culori apetisante, va vor imbia sa savurati cu deosebita placere o mincare atit de simpla.

Choux à la crème

Choux à la crème, o prajitura ce ma face sa privesc peste umar, incercind sa regasesc in spatele meu chipurile dragalase, admirative, ale fetelor mele, intotdeauna prezente cind le pregateam.

Erau mai multe motive pentru care se aflau ele acolo: le placeau la nebunie, erau prajiturile cu care isi tratau prietenii cu ocazia aniversarilor, erau prajiturile care le faceau sa se umfle in pene culegind laudele si admiratia  profesoarelor care, cu ocazia organizarii cercurilor pedagogice cereau copiilor ca mamele sa pregateasca o tratatie pentru invitati. Parca le vad intorcindu-se de la scoala, dupa o zi incarcata de presiunea prezentei unor profesori necunoscuti la orele de curs, cu zimbetul larg, pina la urechi, povestind cum zburau prajiturile mele. Si ce incintate erau ca toata lumea cerea reteta. 

Se vede treaba ca, in timp ce ma priveau preparind miraculoasele gogosi nu faceau decit sa "fure" reteta, avind in vedere ca acum sint ele insele specialiste in pregatirea lor.

Deci, Choux à la crème sa fie.

Pentru gogosi pregatim un aluat pripit din:

- o cana apa

- 100 grame unt sau 80 grame untura
- 4 oua

- o lingurita zahar

- un praf de sare

- 125 grame faina

Punem apa, untura, zaharul si sarea intr-un vas apoi asezam vasul pe foc.

Intre timp cernem faina ca sa nu faca cocoloase atunci cind o folosim.

Cind ingredientele din vas incep sa fiarba,

adaugam toata faina deodata.

Indepartam vasul de pe foc si amestecam energic pina ce aluatul se dezlipeste de pe peretii vasului.

Lasam pentru zece minute compozitia sa se racoreasca, apoi adaugam ouale, amestecind bine pentru a incorpora cit mai mult aer in amestec.

Vom obtine un amestec moale dar care isi pastreaza forma.

Punem compozitia intr-un pos apoi formam gramajoare intr-o tava tapetata cu hirtie de copt, lasind distante intre ele asa incit, cind vor creste nu se vor lipi una de cealalta.

Se coc la o temperatura de 200 grade Celsius pentru aproximativ 30 de minute. Se vor obtine gogosele aurii goale in interior carora le vom taia un capacel dupa racire. 

Se vor umple cu crema de charlota pregatita dupa reteta postata pe blog, apoi se vor decora cu frisca. 

Se pudreaza cu zahar pudra vanilat sau se glazureaza cu ciocolata. Pentru creme cu arome de fructe se va folosi pentru glazurare serbet sau sirop din dulceata.

Oricum veti alege, efectul va fi deosebit, contribuind la aprecierea talentului bucatarului.