marți, 31 ianuarie 2012

Pateuri fragede cu brinza (τυροπιτακια)

Brrrr. Ce ger! Asa-i ca e bine in casa, la caldura? Sigur, mai ales daca e weekend. Si cum sa faci atmosfera mai calda si mai placuta decit gatind ceva usor, buuuun tare, ca sa poti consuma linga un lapte batut, sa te cocolosesti intr-un fotoliu si sa te simti protejat..
Asa au luat "nastere" aceste minipateuri fragede si gustoase (τυροπιτακια).

luni, 30 ianuarie 2012

Plachie de platica

Peste de apa dulce, platica este un trofeu rivnit de pescarii sportivi. Fiind un peste sperios, pescuitul la platica necesita o finete deosebita a miscarilor si o atentie sporita, motiv pentru care capturarea platicii este deosebit de spectaculoasa.
Pe cit de frumos este pescuitul la platica, pe atit de gustoasa este captura.
De aceea, cind ai in bucatarie un astfel de peste, pregatirea lui constituie intotdeauna o provocare.
Eu am ales sa pregatesc o plachie, un preparat pe care de multe ori gospodinele evita sa il gateasca, probabil din cauza multimii de oase pe care le are platica. Insa noua ne place mult.


Ingrediente:
- o platica de aproximativ 1 kg
- 3 cepe
- o cutie de rosii decojite Cirio
- 1 lingurita piper boabe
- 1/2 ceasca ulei
- 4 - 5 foi de dafin
- sare dupa gust

Se curata pestele si se spala bine. Se cresteaza din loc in loc pe ambele parti si se sareaza usor, introducind in crestaturi feliute subtiri de ceapa.
Se curata ceapa si se taie in feliute subtiri dupa care o vom cali in uleiul incins. Apoi se aseaza sub forma unui "pat" in vasul in care urmeaza sa pregatim plachia.
Se feliaza rosiile decojite, dupa ce in prealabil am scurs sucul in care erau conservate, asezindu-le intr-un strat peste ceapa calita, pastrind citeva feliute cu care vom decora pestele. Se aseaza pestele deasupra apoi se orneaza cu felii de rosii, se adauga boabele de piper si frunzele de dafin. Se sareaza dupa gust apoi se toarna sucul de rosii in vas dupa care il introducem la cuptor. Plachia va fi gata cind sosul a scazut complet, iar pestele va fi rumenit.
Acest fel de mincare se serveste cald sau rece, cu mamaliguta sau piine - la fel de bun, si un vin alb, sec.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Salata orientala

De ce "orientala"? Mai degraba ar trebui sa i se spuna"salata nemteasca" sau "poloneza" tinind cont de faptul ca aceasta leguma, cartoful, este deosebit de populara in Germania sau in Polonia.
Incercind sa aflu am tot cautat informatii si, concluzia mea este urmatoarea: ceapa, uleiul de masline si maslinele, piperul si otetul sau lamiia, au dat denumirea acestei salate.
Si asta pentru ca aceste ingrediente, apreciate pentru faptul ca se pot pastra multa vreme in conditiile unei clime uscate, sint specifice bucatariei turcesti, aceasta având un impact puternic asupra alimentației tuturor țărilor din Balcani.
Adaptata in functie de anotimp, aceasta salata strabate victorioasa intreg anul, scotind din impas gospodinele in momentele de criza si punindu-le la incercare priceperea, oferindu-le posibilitatea sa evolueze la "liber alese".
Asa vom gasi retete in care se folosesc legume de primavara - ceapa verde, patrunjel, sau pentru cei pentru care "cea mai buna leguma e carnea" - retete cu sunca, iar pentru pescari - combinatii cu ton, hamsii, peste afumat, toate astea garnisite cu maioneze sau asortate cu ceva muraturi.
Eu am pregatit o salata orientala "de iarna", in caldura bucatariei mele, intr-un moment in care viscolul zgiltiia serios ferestrele.

joi, 26 ianuarie 2012

Spanac cu lamiie (λεμονατο)

Planta de cultura la noi in tara, spanacul este o sursa excelenta de fibre, vitamina K, minerale precum calciu, fier, magneziu si mangan.
Un foarte bun antioxidant, antiviral si imunostimulent, spanacul contribuie la protectia impotriva bolilor de inima si cancerelor, in special impotriva cancerului la plamin, sin si col uterin.
Iar prin faptul ca in spanac gasim si mult acid folic, vitamina foarte importanta printre altele pentru functia cognitiva a creierului, acesta previne aparitia sclerozei.
Spanacul este bogat si in vitamina A si compusii acesteia cum sint beta-carotenul, zeaxantina, luteina sau carotenoidele atit de importante pentru vedere.
Mai mult, contribuie la mentinerea sanatatii pielii, mucoaselor, singelui, muschilor si nervilor. Este o sursa de energie pentru organism, mentine buna functionare a ficatului si regleaza nivelul grasimilor din singe.

Spanacul aduce foarte multe beneficii sanatatii iar daca stim sa il gatim in retete inteligente cu atit mai mult va contribui la o sanatate de fier.

Va sugerez o reteta de spanac gatit cu ulei de masline si cu un adaos de zeama de lamiie, asa cum l-am gatit eu.



Ca sa obtineti patru portii folositi:
- o punga de 0,450 kg de spanac Dujardin
- o ceapa
- 1/2 ceasca ulei de masline
- doua cesti apa (zeama de carne)
- doua oua
- o lingura pasta de rosii
- o legatura de patrunjel verde
- zeama de la 1/2 lamiie

Ceapa se curata si se toaca marunt apoi se rastoarna in tigaia in care in prealabil am incins uleiul de masline.
Cind a capatat o culoare aurie se adauga spanacul, deasemeni tocat (cel pe care vi-l recomand eu este deja tocat).
Se adauga doua cesti de apa in care am dezlegat in prealabil pasta de rosii si se da la cuptor pina incepe sa fiarba in clocote. Intre timp se toaca patrunjelul, apoi se bat intr-o farfurie cele doua oua.




Se adauga intii patrunjelul, amestecindu-se pentru incorporare, apoi se toarna ouale incet si se amesteca continuu pentru ca acestea sa se omogenizeze in compozitie sub o forma legata. Se drege de sare, dupa gustul fiecaruia, apoi se stoarce o jumatate de lamiie.
Zeama obtinuta se toarna peste spanac si se incorporeaza.

Se pune pentru inca vreo 10 minute vasul in cuptor pentru ca zeama sa scada lasind o compozitie viu colorata, rumenita.









Acest fel sanatos de mincare se poate servi atit rece cit si calda, in combinatii cu felii de mamaliga rece, sau cu piine neagra, impreuna cu felii de brinza sau cu citeva masline alaturi. Rezultatul va fi unul de succes.


duminică, 22 ianuarie 2012

Rulada cu frisca si visine

O sa va impartasesc in cele ce urmeaza secretul obtinerii unui desert pe cit de simplu, pe atit de gustos si, cu modestie, chiar aspectuos.
Un desert economic, plin de savoare, pe care l-am pregatit cu un efort minim: rulada cu frisca si visine.


Pentru blatul ruladei am folosit:
- 5 oua
- 5 linguri de zahar
- 5 linguri de faina

Se separa albusurile de galbenusuri si se bat spuma.
Cind au aparut creste in albus se adauga zaharul, incet, incet, continuind sa batem pina se obtine o bezea de consistenta mai tare. Adaugam si galbenusurile, amestecind continuu pina la incorporarea completa.

Adaugam faina dupa care continuam amestecul.
Pregatim o tava in care asezam o foaie de copt, ungem usor si pudram cu un praf de faina pentru ca aluatul sa nu se lipeasca de foaie, apoi rasturnam compozitia obtinuta si o nivelam, pentru uniformizare, pe toata suprafata.
Se introduce in cuptorul preincalzit la 200 de grade celsius pentru aproximativ 40 de minute. Va fi gata cind va avea o culoare aurie.
Intre timp umezim un prosop de bumbac, il stoarcem bine sa indepartam orice surplus de apa. Cind scoatem aluatul din cuptor il rasturnam pe prosop apoi indepartam hirtia de copt, rasfringem marginea prosopului peste marginea aluatului si rulam prosopul prinzind aluatul in el.
Lasam sa se raceasca aluatul la temperatura camerei.

Pregatim umplutura.
Am batut frisca din 400 de grame smintina de separator, doua plicuri zahar vanilat Dr. Oetker si o lingurita esenta de migdale. Am separat visinele dintr-un borcanel de dulceata, de sirop.
Am desfasurat prosopul, am asezat foaia de blat pe o folie de aluminiu, apoi am trecut la asamblarea ruladei.

Cu siropul am pregatit baza umpluturii, intinzind-l pe toata suprafata. Am adaugat frisca distribuind-o uniform, apoi am imprastiat visinele din loc in loc.

Intorcind apoi un capat, prinzind in interior umplutura, rulam foaia, apoi o inchidem in folia de aluminiu. Se da la rece pentru doua ore.

Respectind timpul de racire, se scoate din folie si se orneaza cu frisca si visine, la libera alegere.

O prajitura cu ingrediente naturale, cu efect deosebit.


La fel de simplu de consumat pe cit de simplu de realizat.

  video

Praz cu masline

Pastrez vie in amintire imaginea soacrei mele ascunzind un colt de piine proaspata in buzunarul sortului de bucatarie. Ii placea sa manince acel colt cu un capat de ceapa verde, proaspata. O intrebam: "De ce mamaie maninci coltul ala?" Iar raspunsul venea, intr-o limba romaneasca cu accent strain: "Lasa-i bun. Asta imi place mie."
Spre deosebire de socrul meu care nu agrea deloc ceapa, ea o minca cu deosebita placere, goala, cu brinza, la fasole, ... , cu orice.
La fel de mult ii placea si prazul, pe care noi am inceput sa il consumam destul de tirziu. Si asta, tocmai pentru ca ii placea ei, iar cumnata mea, care o invita la masa de cite ori gatea praz, parasise Romania mergind sa locuiasca in Grecia alaturi de copii.
Am retrait cu placere acele vremuri astazi, cind am pregatit un delicios praz cu masline.


Ingrediente folosite:
- doua bucati praz
- 3 linguri ulei de masline
- 300 grame masline kalamata
- 3 frunze dafin
- citeva boabe de piper negru
- o lingurita boia dulce
- o cescuta suc de rosii cu pulpa (se poate inlocui cu bulion sau pasta de rosii, dupa gust)
- o lingurita boia dulce

Am curatat prazul de prima foaie apoi am taiat bucata alba pina la frunze, lasind aproximativ un centimetru din acestea. L-am spalat bine dupa care l-am feliat in rondele groase de cca 1,5 cm.








L-am pus la calit cu uleiul de masline.









Cind s-a inmuiat putin am adaugat apa pina s-a acoperit apoi am pus vasul in cuptor. Eu am adaugat si o lingurita de legume uscate de la Knor.
Intre timp, am pus la fiert o cana de apa in care am oparit maslinele, ca sa scot din sare si sa indepartez gustul amar pe care il dau prin fierbere.





Dupa aproximativ 10 minute, timp in care prazul a fiert inabusit si s-a inmuiat suficient, am adaugat maslinele, boiaua, frunzele de dafin si boabele de piper.






Se mai lasa citeva minute la foc, apoi se adauga si pulpa de rosii, lasindu-se in cuptor pina scade sosul fara ca mincarea sa ramina uscata.








Iata rezultatul final:


















Feliile de praz sint cremoase dar intregi, iar aroma imprastiata de frunzele de dafin combinata cu gustul usor amarui - sarat al maslinelor, fac ca aceasta mincare sa creeze o atmosfera familiara, inconfundabila, mediteraneana.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Inele de calamar pane

Iti face placere sa iti amintesti clipele minunate petrecute in vacanta? Ne insotesc tot anul amintirile legate de vacante pe meleagurile grecesti, cu plaje absolut incintatoare unde ne-am desfatat in voia valurilor. Si nu pot lipsi amintirile legate de experientele culinare traite in tavernele familiare de pe mal unde, mingiiati de briza marii si leganati in ritmul acordurilor la bouzouki (μπουζούκι), am degustat cele mai proaspete fructe de mare alaturi de traditionala salata greceasca.
Am incercat sa retraim experientele, reveniti acasa, cu mijloacele la indemina.
Am reusit destul de bine, pregatind inele de calamar pane si o gustoasa salata.


Am folosit:
- o punga de 0,500 kg inele de calamar congelate (marca Sea Bell)
- doua linguri de faina
- un praf de sare
- un praf de piper macinat fin
- doua oua
- ulei, pentru prajit

Am decongelat calamarul apoi am clatit bine cu apa rece.
Amestecind praful de sare si piper cu ouale batute bine, alaturi avind o farfurioara cu doua linguri de faina, am pregatit baza pentru aluatul pane cu care urmeaza sa preparam inelele.
Am incins uleiul, intre timp asezind calamarul pe servetele absorbante ca sa indepartam excesul de apa.
Apoi, pe rind, trecind succesiv inele prin faina dupa care prin ou si repetind operatia, am asezat inelele in tigaie. Le-am rumenit bine pe ambele parti dupa care le-am scos pe o farfurie, pe hirtie absorbanta, indepartind uleiul in exces.

Ca garnitura am pregatit o salata greceasca folosind:
- trei rosii mari
- o ceapa rosie mare
- doi castraveti proaspeti
- doi ardei grasi
- o mina de masline Kalamata
- o felie groasa de feta de oaie si capra
- doua linguri ulei de masline
- o lingurita oregano

Am taiat rosiile in felii mari, castravetii in felii putin mai groase, am feliat ardeii grasi, apoi ceapa rosie.
Am presarat oregano, am adaugat maslinele si brinza taiata in bucati mari dupa care am dres cu uleiul de masline.
Ce aroma minunata!

Si cum linga calamarul pane mergeau bine si citiva cartofi prajiti, iata combinatia:


vineri, 20 ianuarie 2012

Saratele cu brinza si chimen

Mereu la indemina, aluatul foietaj te scoate din orice incurcatura culinara.
Cind ai o zi incarcata si parca ai impresia ca timpul nu iti mai ajunge, cind nu ai o dispozitie tocmai favorabila unei provocari culinare, atunci solutia la indemina ti-o ofera foietajul, iar reusita este sigura.
De la pateuri simple la cele cu umpluturi cu legume, carne tocata, sunca sau chiar cu creme dulci, depinde doar de imaginatia noastra sa obtinem preparate de efect.
Inventariind continutul "depozitului" meu din "atelierul de creatie", am gasit cea mai simpla solutie pentru masa de seara:
- saratele cu brinza feta si chimen.


Am scos la bataie urmatoarele ingrediente:
- un pachet aluat foietaj
- o felie mare de brinza feta de oaie si capra (aproximativ 200 grame)
- doua oua
- o lingurita seminte de chimen











Am decongelat aluatul si l-am desfasurat pe masa de lucru, impartindu-l in doua. Cu o pensula, ridicata la rang de instrument de lucru in bucatarie, am uns cu ou batut ambele bucati de aluat.
Am dat pe razatoare o bucata de feta distribuind-o uniform pe toata suprafata unei jumatati de foaie de aluat, dupa care am presarat o parte din semintele de chimen, apoi am acoperit cu cealalta jumatate de foaie de aluat presind bine pentru a elimina aerul din interior, in felul acesta evitind dezlipirea prin coacere si scurgerea umpluturii in afara.







Cu o rola pentru aluat am taiat suvite de aproximativ 1,5 cm dupa ce in prealabil am impartit in doua suprafata foii de aluat, apoi am uns din nou cu ou.
Pe toata suprafata am presarat din nou brinza rasa, nu la fel de multa ca in interior, apoi am presarat restul semintelor de chimen.













Dupa aceea am asezat pe o foaie de copt in tava suvitele, unele in forma rezultata dupa taiere,









altele rasucindu-le usor.













Aceste saleuri sint foarte satioase dar, avind un continut ridicat de grasimi nu se recomanda sa fie prea des consumate.
Citeodata cu o bere ..... , se accepta.



marți, 17 ianuarie 2012

Saramura de salau

Dintre speciile de peste pe care le-am incercat, pescuite de sotul meu sau cumparate, cel mai gustos ramine salaul. Apreciat pentru carnea lui alba si usoara dar ferma, avind o aroma placuta dar fiind saraca in grasimi, acest peste poate fi gatit la cuptor, la gratar, prajit sau fiert, putind fi consumat atit ca fel principal cit si ca aperitiv sau in salate. Pentru faptul ca oasele lui nu sint prea greu de indepartat, salaul poate fi introdus in alimentatia copiilor, mai ales pentru calitatile sale nutritive: contine minerale (sodiu, potasiu, calciu si magneziu), oligoelemente (fosfor, fier, seleniu), ca si vitamine (B1, B2, C), dar si in diete - atit in cure de slabire cit si in regimuri medicale.

Fiind in asentimentul tuturor, am pregatit o saramura de salau gustoasa, speciala, pentru o masa in familie.



Am avut nevoie de:
- patru portii de salau de aproximativ 250 de grame bucata
- o legatura de patrunjel
- un ardei iute
- trei - patru catei de usturoi
- o lingurita de sare
- un pahar de apa
- trei - patru linguri ulei de masline

Am incins gratarul pe care am presarat un praf de sare apoi am pus cele patru bucati de peste.


Intre timp am spalat patrunjelul si ardeiul iute, am curatat usturoiul, dupa care le-am tocat marunt. Toate acestea sint condimente foarte sanatoase, care activeaza circulatia, dar care, in principal, dau gustul deosebit acestui preparat.


Am intors pestele incet ca sa nu se rupa lasindu-l sa se friga si pe cealalta parte.


Am pus apa - un pahar - impreuna cu o lingurita de sare la fiert.
Cind pestele s-a facut l-am scos cu grija intr-un castron apoi am adaugat patrunjelul tocat, ardeiul iute si usturoiul maruntit.
Am turnat trei linguri de ulei de masline deasupra apoi am adaugat apa fiarta cu sare, avind grija ca, dupa un timp, sa intorc pestele in sos asa incit sa fie in intregime patruns de arome.


Este un fel de mincare specific gospodariilor pescaresti dar foarte usor de realizat in propriile bucatarii, rezultatul fiind absolut extraordinar.