Chiftele din ficat de porc si ciuperci

Ati avut zile cind toate lucrurile incepute v-au iesit pe dos?

Cind nimic din ceea ce v-ati propus nu a mers asa cum ati fi vrut?

Cind v-ati trezit asteptind o veste buna dar ea nu a sosit?

Sau poate v-ati asteptat sa fie soare insa cerul era acoperit de nori.

Ori poate ati inceput sa preparati un fel de mincare si ati terminat pregatind cu totul altceva?

Si totusi, tot raul spre bine - vorba proverbului.

Daca in legatura cu primele aspecte nu am putut face mare lucru, cel putin nu acelasi a fost rezultatul in ce priveste "actiunea" din bucatarie dar acesta depindea in totalitate de mine.

Initial, gindisem o portie de ficat in sos alb cu piure de cartofi dar am ajuns sa prepar, din aceleasi ingrediente si ceva in plus, niste apetisante chiftelute:

Pentru pregatire am utilizat:

- 500 grame ficat de porc

- 2 cartofi mari

- 200 grame ciuperci din conserva

- 1 morcov mare

- 2 catei de usturoi

- o legatura de patrunjel 

- sare, piper - dupa gust

- pesmet

- 1 ou

- ulei - pentru prajit

Intii am pus ficatul la fiert indepartind spuma de cite ori a fost nevoie.

Am curatat cartofii taindu-i in bucati mari punindu-i si pe acestia sa fiarba, intr-un alt vas. Cind au fost gata i-am scurs si i-am lasat sa se raceasca

La fel am procedat si cu ficatul.

Am curatat un morcov mare si o legatura de patrunjel. 

Apoi am tocat impreuna ficatul, cartofii fierti, morcovul si patrunjelul. Am maruntit si ciupercile adaugindu-le peste tocatura.

Am potrivit de sare si piper dupa care am adaugat oul, omogenizind amestecul.

Am dat pe razatoarea mica cei doi catei de usturoi dupa ce am indepartat coltul, ca sa elimin arsurile gastrice, amestecindu-i in tocatura. Apoi am lasat compozitia sa se "odihneasca" pentru o jumatate de ora, timp suficient ca sa se combine aromele.

Pe urma am pregatit mingiute de amestec pe care le-am rostogolit prin pesmet.

Am incins ulei intr-o tigaie si le-am rumenit pe rind scotindu-le pe un servetel de hirtie absorbanta ca sa elimin surplusul de ulei.

Am obtinut un super aperitiv pe care l-am servit impreuna cu chipsuri de cartofi cu ierburi aromatice.

Reci sau calde, chiftelutele sint delicioase!

Tarta Santiago

Acest tort delicios de migdale isi are originea în oraşul Santiago de Compostela din Galicia, in nord-vestul Spaniei, fiind inventat in Evul Mediu pentru credinciosii ce mergeau in pelerinaj la  mormântul apostolului Iacob. Decorat cu zahar pudra, tortul poarta amprenta crucii Sfintului Iacob (Cruz de Santiago), sfintul patron al Spaniei, de unde si denumirea: Tarta de Santiago.

A fost ales ca desert reprezentativ pentru Spania, regasindu-se in toate cartile de bucate cu retetele Peninsulei Iberice.

Intr-o astfel de carte a gasit reteta si mai tinarul meu ginere, care nu a stat pe ginduri sa o incerce, inlocuind migdalele cu nuci.

Reteta prajiturii este urmatoarea:

Pentru aluat:

- 200gr faina

- 75gr zahar

- 100gr unt

- 1 ou

Pentru umplutura:

- 4 oua

- 250gr zahar

- coaja rasa de la o lamaie

- 250 gr migdale/nuci

- scortisoara- un varf de lingurita

- zahar pudra pentru ornat

Pentru decorat:
- un sablon personalizat :)

Pregatim aluatul din faina, zahar, unt si ou, punand si putin lapte, daca e necesar.

Se formeaza o bila din aluat pe care o punem in folie de plastic si o lasam la frigider 30 de minute.

Intre timp, pregatim umplutura.

Batem ouale cu zaharul pana se obtine o crema pufoasa, adaugam lamaia, nucile si scortisoara.

Se ruleaza aluatul pe o suprafata de lucru pe care am presarat faina.

Se unge o tava cu unt si se intinde aluatul in tava apasindu-se si pe margini apoi cu furculita se inteapa pe toata suprafata.

Punem umplutura in tava peste aluat, apoi bagam in cuptorul preincalzit lasind 30 de minute la 180 de grade celsius pana capata o culoare maron-aurie.

Scoatem tarta si o lasam sa se raceasca in tava apoi pudram, dupa ce am asezat in prealabil tiparul pe tarta, astfel incit sa obtinem modelul dorit.

Se serveste intr-un decor romantic, cu felii de portocala sau banana alaturi.

Mille-feuille cu mere caramelizate - Μιλφέιγ

Mi-a soptit mie un frasin ca iarna e pe duca iar primavara e aproape.
In pinul din coltul gradinii vrabiutele au pus de-un sfat, cum sa faca sa dea vestea.
Si chiar de Dragobete doua turturele isi fac ocheade.
Se zburleste ea iarna prin crengi, insa sint ultimele puteri.
Incet dar cu pasi siguri, cu mesageri plapinzi dar hotariti, primavara vine catre noi.
Aduce sperante cu fiecare mugur ce se desface, imprastie voiosie cu fiecare ciripit, aduce schimbare cu brazdele proaspete din cimp, deschide orizontul cu fiecare raza de soare ce strapunge cenusiul cerului.
Acesta da, e motiv de sarbatoare.
Iar eu i-am pregatit un dulce sa simta ca e bine primita si mult asteptata: mille-feuille cu mere caramelizate - Μιλφέιγ.

O succesiune de multe straturi de foietaj aerat si crocant, umplut cu crema de vanilie, este conceptul care sta la baza prajiturii mille-feuille.

O prajitura cu o istorie bogata, cu radacini adinci in timp, comuna tuturor popoarelor, a carei reteta a suferit si inca mai sufera numeroase modificari.
Cu aceasta varianta scriu si eu un rind modest in istoria minunatei prajituri.

Pentru pregatire am utilizat:
- 1/2 pachet de foi de placinta
- 5 mere potrivite
- 1 pahar de zahar tos
- 1 lingurita de pudra de scortisoara
- 4 - 5 picaturi esenta de rom
- 50 ml coniac
- 2 linguri miere de albine
- 400 ml smintina de separator
- 1 plic de zahar pudra Dr Oetker

Intii merele se taie cubulete. Apoi se pun intr-un vas impreuna cu zaharul tos, scortisoara si esenta de rom.

Se aseaza vasul pe foc mic, amestecindu-se usor pina se caramelizeaza cubulete. In acest moment se adauga coniacul

continuindu-se gatirea pina la completa evaporare a lichidului. Se dau deoparte de pe foc sa se racoreasca.

Intre timp pregatim formele pentru prajituri. Acestea se ung cu unt inainte de a aseza straturile de foi de placinta.

Foile de placinta se taie in doua pe lung apoi se ung pe rind din abundenta cu unt topit.

Se aseaza suprapunindu-se cite patru foi in fiecare forma dupa care utilizind o foarfeca pentru bucatarie tundem marginile lasind sa se rasfringa in afara maxim 1 cm. Umplem apoi formele cu merele caramelizate.

Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 200 de grade Celsius pentru maxim 20 de minute. Se vor colora intr-un auriu apetisant si vor deveni crocante si fragede.

Cit sint calde se ung marginile cu miere de albine.
Apoi se pregateste frisca, in modul clasic, din 400 ml de smintina de separator si un plic de zahar pudra Dr. Oetker amestecindu-se la viteza medie a mixerului pina apar virfuri ferme.
Se decoreaza tartele cu frisca din belsug apoi se pudreaza cu scortisoara.

Chefal cu masline si rosii uscate in sos de sampanie

Am epuizat de ceva vreme stocul de peste rezultat in urma partidelor de pescuit din sezonul de anul trecut.
Cum pestele se numara printre preferintele noastre culinare am recurs la oferta magazinelor chiar daca nu m-am orientat la specii autohtone, de apa dulce.
Raspindit in marile si oceanele situate in regiunile tropicale si subtropicale, chefalul este un peste cu corpul alungit, aproape cilindric, viguros, carnea sa fiind foarte gustoasa. 
Pescuit industrial sau reprodus in ferme de acvacultura, chefalul este usor de achizitonat din hypermarket, in stare proaspata.
Stralucirea argintie a solzilor si ochii limpezi , ca si branhiile de un rosu aprins si corpul ferm mi-au oferit garantia ca pestele era foarte proaspat, motiv pentru care m-am hotarit asupra achizitiei.
Pe drum catre casa am si ales modul in care urma sa il gatesc, asociindu-i, pentru a ramine in ton cu provenienta mediteraneana a pestelui, citeva masline si rosii uscate la soare:

Cu pestele nu te tocmesti prea mult. 
Ritualul e simplu: curatat, spalat, gatit.
Ceea ce am si facut.

Intii am curatat de solzi un chefal de aproximativ 700 grame. I-am indepartat branhiile apoi, aplicind o taietura imediat sub inotatoare, am filetat pestele.

Cele doua fileuri rezultate le-am asezonat cu sare de mare cu ierburi aromate (rozmarin, busuioc, cimbru, piper negru) apoi am turnat citeva picaturi de ulei de masline ungind carnea pe ambele parti.

Am taiat julien o ceapa rosie asezind pestele deasupra. Am imprastiat citeva fire si pe partea superioara a fileurilor. Am adaugat masline kalamata (cite au incaput intr-o ceasca de ceai), rosii uscate conservate in ulei si doua linguri de capere medii.

Am vrut initial sa adaug vin alb insa, neavind, mi-am amintit ca mai am intr-o sticla - desfacuta la sarbatori - un rest de sampanie alba demisec. Citisem undeva ca sampania echilibreaza gustul preparatelor condimentate prin aciditatea sa, asa ca m-am hotarit pe loc: voi folosi sampanie in locul vinului sec. Ca urmare, am adaugat un pahar peste pestele pregatit, gata de a fi introdus in cuptor.

Am lasat vasul in cuptor 15 minute din clipa in care lichidul a inceput sa fiarba. Un peste gatit mai mult decit trebuie isi pierde consistenta. In cele 15 minute toate legumele si-au lasat aroma in sos iar pestele a fost exact cum trebuia: fraged, condimentat, imprumutind gustul usor amarui al maslinelor, dulceata rosilor uscate, luindu-si sare atit cit avea nevoie din caperele adaugate, fara a se altera savoarea pestelui marin.

Tort cu visine din visinata

De cind e lumea relatia soacra - ginere/nora nu este una tocmai destinsa.
Eu mi-am propus sa fiu exceptia care bate regula.
Imi doresc sa fi reusit intrucitva, avind in vedere ca am incercat sa ofer ginerilor mei un tratament familiar, plin de afectiune, acordindu-le in orice ocazie sprijinul si sustinerea mea.
Le stiu pasiunile, le-am aflat slabiciunile, le ascult muzica preferata, si - mai ales - le cunosc preferintele culinare.
In aceste conditii nu scap ocazia de a le face mici bucurii pregatindu-le ceea ce stiu ca le e pe plac.
Cum este cazul tortului de astazi.
Un tort surpriza pregatit cu mare placere cu ocazia aniversarii zilei de nastere a ginerelui  meu mai mic.
O surpriza reusita avind in vedere ca ii plac prajiturile cu multa ciocolata.

Ca urmare, pe un blat de amandina am adaugat o crema ganache in care am incorporat visine din visinata.
Speciala combinatie!

Pregatind planul de lucru am avut nevoie de:

pentru blat
- 8 oua
- o cana de zahar tos
- 3 linguri de ulei
- 8 linguri de faina
- 4 linguri de cacao
- un praf de copt
- o lingurita esenta de rom

pentru crema ganache
- 400 ml smintina grasa de separator
- 2 x 200 grame tablete de ciocolata neagra

pentru decorare
- 200 ml smintina de separator
- o tableta (200 g) de ciocolata neagra
- 100 grame unt
- visine din visinata

pentru sirop
- 250 grame zahar tos
- o lingura esenta de rom
- 300 ml apa

Intii separam galbenusurile oualelor de albusuri. Adaugam zaharul si mixam pina obtinem o bezea ferma.

Incorporam si galbenusurile la o viteza mai mica a mixerului.

Turnam si uleiul omogenizind compozitia.

Adaugam cacao si continuam sa mixam pina obtinem o crema fina, spumoasa.

Integram si faina, adaugind si praful de copt stins cu doua picaturi de zeama de lamiie sau otet.

Turnam compozitia intr-o tava tapetata cu hirtie de copt si coacem la 220 de grade Celsius pentru aproximativ 40 de minute.
















Intre timp pregatim crema ganache.

Rasturnam intr-un vas smintina si asezam pe foc mic pina apar primele clocote.

Rupem in bucati mici cele doua tablete de ciocolata si adaugam bucatile in smintina calda, amestecind continuu.

Indepartam de pe foc cind ciocolata s-a topit si am obtinut un amestec fin.

Lasam sa se racoreasca apoi introducem vasul in frigider pentru 2 - 3 ore. Amestecam crema energic inainte de utilizare pentru a spuma umplutura.

Pregatim si siropul pentru insiroparea blatului. Caramelizam 200 grame de zahar apoi stingem cu 300 ml de apa, lasind sa clocoteasca pina la completa dizolvare a caramelului. Vom obtine un sirop de culoarea si consistenta mierii de albine.

Pentru obtinerea glazurii procedam ca si la pregatirea cremei  ganache adaugind untul moale la sfirsit, inainte de mixare, obtinind astfel un amestec mai cremos si mai lucios, numai bun pentru decorare.

Cind totul este pregatit taiem doua blaturi, trecind la asamblarea tortului. Asezam primul blat pe un platou, insiropindu-l cu moderatie, ca sa nu se inmoaie foarte tare. Adaugam toata crema distribuind-o uniform pe suprafata blatului. Imprastiem visinele peste crema, apasindu-le usor in compozitie. Acoperim cu celalalt blat si insiropam iarasi. Ajutindu-ne de un cutit cu lama lata intindem o parte din crema cu unt cautind sa acoperim toate laturile. Cu restul cremei decoram dupa preferinta, finalizind cu citeva visine.

Reusita asociere!
Am citit in priviri bucuria retinuta a sarbatoritului, semn ca a apreciat surpriza.