Frangades, un sat de munte in nordul Greciei, cu poteci inguste, pietruite, printre casele incarcate de istorie, in care se incapatineaza sa traiasca oameni simpli, cu radacini adinci si amintiri vibrante.
Fiecare casa iti spune o poveste, fiecare casa este un altar al familiei pe care o gazduieste, si oriunde mergi, cineva te va intimpina cu bucurie, caldura si veselie chiar daca nu te cunoaste, te va trata ca pe un oaspete drag de mult asteptat si va imparti cu tine, la o cafea, povestile sale de viata.
Cadrul se transforma incet, incet, intr-o sueta familiala, pe masura ce patrunzi in miezul povestilor.
Si cum nu poate exista sueta la ceasul amiezei fara o tratatie migalita in casa, cu dichis si tainuire de familie, pe masa isi vor afla locul dulceturi de culoarea chihlimbarului, stravezii ca si farfurioarele in care vor fi servite de gospodina orgolioasa.
Miinile blinde vor mingiia cheseaua, parca pentru a atrage atentia asupra continutului, apoi vor culege cu grija bucatile pretioase de fructe ca de clestar si le vor aseza in centrul vasului, impingindu-l incet, ca o invitatie, catre musafir.
Va multumi cu modestie laudelor dar nu va dezvalui secretul.
Eu am avut privilegiul sa-l capat de la soacra mea, rupta de conjuctura vremurilor din locurile acelea minunate in care a avut sansa sa se nasca si sa-si traiasca cea mai frumoasa perioada a vietii si pe care nu le-a uitat niciodata.
Iar astazi este ziua voastra norocoasa, pentru ca vi-l voi impartasi, sperind sa nu se piarda, propunindu-va o reteta inedita: Dulceata de coaja de pepene verde - Καρπούζι γλυκό κουταλιού.
Suflecam minecile, punem sortul de bucatarie si trecem la treaba.
Vom avea nevoie de:
- 2 kg coaja de pepene verde
- 2 kg zahar tos
- zeama de la 2½ lamii
- 3 linguri apa de trandafiri (optional)
- 1 fiola esenta de vanilie de la Dr Oetker
- 3 linguri miere de albine de flori de portocal (optional) - poate fi inlocuita cu succes cu miere de salcim
Pentru inceput pregatim cojile de pepene curatind partea verde de pe exterior si indepartam aproape in totalitate urmele de miez.
Se taie apoi coaja astfel pregatita in bucati mici, folosind, eventual, pentru efect o forma de biscuiti.
Se pun bucatile rezultate intr-un vas cu apa adaugind, ca sa impiedicam oxidarea, zeama de la doua lamii.
* Putem acoperi cu o farfurie pe care asezam o greutate ca sa le tina complet scufundate in apa.
Lasam vasul deoparte timp de doua ore.
Dupa ce timpul a expirat se scurg bine bucatile si se pun in cratita in care vom pregati dulceata adaugind zaharul tos.
Se aseaza cratita pe flacara, la cea mai mica treapta pina cind zaharul s-a topit si amestecul incepe sa fiarba. Se mai lasa pe foc inca 20 de minute apoi se da deoparte.
Se reia fierberea a doua zi pina ce siropul se leaga iar bucatile de pepene se inteapa usor cu furculita.
Se adauga apa de trandafiri, esenta de vanilie si zeama de la o jumatate de lamiie, se amesteca usor pentru omogenizare apoi se stinge focul.
Cind compozitia s-a racorit putin se adauga mierea de albine incorporindu-se cu grija ca sa nu rupem bucatile de coaja.
Se depoziteaza in borcane curate si se pastreaza la rece.
Va fi de ajuns doar o inghititura, cit incape intr-o lingurita, asa cum spune si denumirea greceasca - γλυκό κουταλιού, a desertului divin.
Un pahar cu apa rece, ba chiar cu un cub de gheata in ea, ii va sublinia aroma fina, parfumata.
Fiecare casa iti spune o poveste, fiecare casa este un altar al familiei pe care o gazduieste, si oriunde mergi, cineva te va intimpina cu bucurie, caldura si veselie chiar daca nu te cunoaste, te va trata ca pe un oaspete drag de mult asteptat si va imparti cu tine, la o cafea, povestile sale de viata.
Cadrul se transforma incet, incet, intr-o sueta familiala, pe masura ce patrunzi in miezul povestilor.
Si cum nu poate exista sueta la ceasul amiezei fara o tratatie migalita in casa, cu dichis si tainuire de familie, pe masa isi vor afla locul dulceturi de culoarea chihlimbarului, stravezii ca si farfurioarele in care vor fi servite de gospodina orgolioasa.
Miinile blinde vor mingiia cheseaua, parca pentru a atrage atentia asupra continutului, apoi vor culege cu grija bucatile pretioase de fructe ca de clestar si le vor aseza in centrul vasului, impingindu-l incet, ca o invitatie, catre musafir.
Va multumi cu modestie laudelor dar nu va dezvalui secretul.
Eu am avut privilegiul sa-l capat de la soacra mea, rupta de conjuctura vremurilor din locurile acelea minunate in care a avut sansa sa se nasca si sa-si traiasca cea mai frumoasa perioada a vietii si pe care nu le-a uitat niciodata.
Iar astazi este ziua voastra norocoasa, pentru ca vi-l voi impartasi, sperind sa nu se piarda, propunindu-va o reteta inedita: Dulceata de coaja de pepene verde - Καρπούζι γλυκό κουταλιού.
Suflecam minecile, punem sortul de bucatarie si trecem la treaba.
Vom avea nevoie de:
- 2 kg coaja de pepene verde
- 2 kg zahar tos
- zeama de la 2½ lamii
- 3 linguri apa de trandafiri (optional)
- 1 fiola esenta de vanilie de la Dr Oetker
- 3 linguri miere de albine de flori de portocal (optional) - poate fi inlocuita cu succes cu miere de salcim
Pentru inceput pregatim cojile de pepene curatind partea verde de pe exterior si indepartam aproape in totalitate urmele de miez.
Se taie apoi coaja astfel pregatita in bucati mici, folosind, eventual, pentru efect o forma de biscuiti.
Se pun bucatile rezultate intr-un vas cu apa adaugind, ca sa impiedicam oxidarea, zeama de la doua lamii.
* Putem acoperi cu o farfurie pe care asezam o greutate ca sa le tina complet scufundate in apa.
Lasam vasul deoparte timp de doua ore.
Dupa ce timpul a expirat se scurg bine bucatile si se pun in cratita in care vom pregati dulceata adaugind zaharul tos.
Se aseaza cratita pe flacara, la cea mai mica treapta pina cind zaharul s-a topit si amestecul incepe sa fiarba. Se mai lasa pe foc inca 20 de minute apoi se da deoparte.
Se reia fierberea a doua zi pina ce siropul se leaga iar bucatile de pepene se inteapa usor cu furculita.
Se adauga apa de trandafiri, esenta de vanilie si zeama de la o jumatate de lamiie, se amesteca usor pentru omogenizare apoi se stinge focul.
Cind compozitia s-a racorit putin se adauga mierea de albine incorporindu-se cu grija ca sa nu rupem bucatile de coaja.
Se depoziteaza in borcane curate si se pastreaza la rece.
Va fi de ajuns doar o inghititura, cit incape intr-o lingurita, asa cum spune si denumirea greceasca - γλυκό κουταλιού, a desertului divin.
Un pahar cu apa rece, ba chiar cu un cub de gheata in ea, ii va sublinia aroma fina, parfumata.
