Iaurtul este un aliment gustos, sanatos, bogat in proteine, ce contine o serie de bacterii necesare digestiei, potasiu, magneziu si vitamine din grupul B cu rol in functionarea creierului si in metabolizarea glucidelor. Glucidele din iaurt sunt asimilate mai usor si au o toleranta mai buna pentru organism, prin transformarea lactozei in acid lactic in procesul de fermentare. Iaurtul contine grasimi care asigura satietate si gust bun.
O dieta bogata in lactate joaca un rol major in prevenirea si tratarea osteoporozei deoarece contine suficient calciu si vitamina D. Consumul de iaurt reduce riscul aparitiei hipertensiunii, potasiul fiind o substanta minerala vitala necesara unui bun control al tensiunii arteriale., ajutind la normalizarea batailor ritmului inimii si mentinind un nivel adecvat de apa in corp.
Bacteriile din iaurt normalizeaza flora intestinala, ajutind la tratarea diverselor afectiuni intestinale, precum diareea. Ajuta la digestie, imbunatatind tranzitul intestinal si prevenind constipatia. Ele au efecte de modulare a sistemului imun, reduc riscul de alergii, cresc rezistenta la diversi germeni.
Prin deconjugarea si secretia sarurilor biliare, iaurtul scade colesterolul rau si il creste pe cel bun.
Microorganismele din iaurt inlocuiesc microflora daunatoare, de putrefactie, care conduce la aparitia unor metaboliti foarte periculosi si care in timp pot da nastere cancerului intestinului gros.
Iaurtul poate fi obtinut din orice fel de lapte, respectiv de vaca, oaie, capra, bivolita sau chiar de camila.
Pentru a obtine iaurt, laptele este supus unui proces de fermentare controlata, in prezenta unor fermenti lactici specifici. Numai acesti fermenti conduc la obtinerea iaurtului sanatos, iar prezenta lor la sfarsitul fabricatiei, in stare vie si activa, constituie principala caracteristica a adevaratului iaurt.
Cel mai sanatos iaurt este cel pe care-l preparam in casa, mai ales daca laptele din care il pregatim este din gospodaria proprie.
Mostenind de la bunicul din partea tatalui pasiunea pentru cresterea animalelor, fiica mea mea cea mare impreuna cu sotul ei au pus bazele unei mici ferme din care nu lipsesc oile. Turma de mioare creste de la an la an, iar ea, s-a vazut nevoita sa invete cum sa prepare laptele rezultat. Se documenteaza permanent, experimenteaza, produsele naturale obtinute fiind de foarte buna calitate.
Laptele de oaie, cu un continut ridicat de proteine (de doua ori mai multe fata de continutul din laptele de vaca) dar fara grasimi, la fel ca si laptele de bivolita, necesita o fierbere scurta in comparatie cu laptele de vaca, astfel incat nutrientii naturali nu sunt distrusi.
Iaurtul preparat din lapte de oaie (cunoscut si sub numele de iaurt grecesc) este piesa ei de rezistenta, pe care il pregateste cu un ritual anume.
Laptele proaspăt, după ce a fost strecurat, se fierbe cîteva minute într-un vas cu pereti dubli de aluminiu pentru distrugerea microorganismelor și eliminarea unei părți din apă, cu scopul obținerii unei consistențe ferme si cremoase.
După fierbere, laptele este răcit atit cit mîna aplicată pe vasul cu lapte poate suporta căldura.
Se distribuie apoi in borcane curate, sterilizate prin fierbere.
Se adauga apoi „maiaua” ce provine dintr-un iaurt preparat in casa in ziua precedenta sau din comert (la prima preparare) avind grija ca aceasta sa fie un produs de calitate.
Se poate utiliza si smintina sau brinza de vaci. Cantitatea de iaurt adaugata trebuie sa fie in proportie de 1 – 2% (aproximativ 2 – 4 lingurite la un litru de lapte). Dupa insamintare, se amesteca bine continutul fiecarui borcan, apoi se acopera cu un tifon curat sau servetele. Se pune deasupra o paturica curata sau se infasoara in prosoape groase pastrindu-se o temperatura constanta in locul in care este depozitat iaurtul (aproximativ 22 – 24 de grade Celsius) pina ce laptele se leaga. In mod normal, in 4 – 6 ore obtinem iaurtul natural. Dupa coagulare, iaurtul se raceste imediat cu apa rece si se acopera borcanele cu capace, pastrindu-se la frigider timp de 8 – 12 ore, interval în care se formează aroma și gustul specific de iaurt.
Un iaurt de bună calitate trebuie sa fie compact, omogen, fără sa elimine zer, cu gust plăcut, acrișor și aromă specifică. Prin amestecare capătă consistență densă, asemănătoare cu consistența smîntînii.
Pentru ca iaurtul sa fie mai gros acesta se filtreaza (se lasa la scurs) intr-o pinza, metoda greceasca de unde ii vine si numele.
In ciuda faptului ca multi ar putea sa se indoiasca de gustul acestuia, este un adevarat rasfat pentru papilele gustative. In plus, este mult mai sanatos, fiind mai putin gras dar avind un continut mai ridicat de proteine, ceea ce il recomanda pentru o dieta sanatoasa dar redusa caloric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu