Merişorul creşte în zone montane si este un arbust asemănător cu afinul.
Fructul de Merişor este o bacă sferică, la început albă, apoi roşie, lucitoare, comestibilă, cu gust amărui, datorită conţinutului în arbutină. Merişoarele conţin zaharuri (4-7%), acizi citric, malic, benzoic (circa 2%), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, etc., tanin, vaccinin(un glucozid), săruri minerale, etc. Ele se consumă proaspete sau prelucrate sub formă de suc, compot, gem şi ceaiuri.
În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele şi mugurii de Merişor.
Merişoarele au acţiune bactericidă (datorită acizilor benzoic şi citric), diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă. Sunt un dezinfectant urinar şi lizează uraţii. Merişorul este principala specie pomicolă ale cărei extracte (din fructe,frunze , muguri) lizează (dizolvă, netezesc) uraţii.
Saschiul (merişor sau brebenoc, cum i se mai spune), o plantă cunoscută mai mult pentru efectul decorativ, reduce tensiunea şi reglează circulaţia sangvină la nivel cerebral. Astfel, creierul va fi mai bine oxigenat.
Aceste proprietăţi se datorează în special vincaminei, unul dintre cei peste 50 de alcaloizi din compoziţia plantei.
În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele şi mugurii de Merişor.
Merişoarele au acţiune bactericidă (datorită acizilor benzoic şi citric), diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă. Sunt un dezinfectant urinar şi lizează uraţii. Merişorul este principala specie pomicolă ale cărei extracte (din fructe,
Saschiul (merişor sau brebenoc, cum i se mai spune), o plantă cunoscută mai mult pentru efectul decorativ, reduce tensiunea şi reglează circulaţia sangvină la nivel cerebral. Astfel, creierul va fi mai bine oxigenat.
Aceste proprietăţi se datorează în special vincaminei, unul dintre cei peste 50 de alcaloizi din compoziţia plantei.
Gasind aceste informatii despre merisor si calitatile lui terapeutice, mi-am propus sa il utilizez mai des.
Aspectul si consistenta merisoarelor uscate, ca si gustul, fiind foarte asemanatoare cu cel al stafidelor, m-am gindit sa il folosesc in preparatele in care de regula adaugam stafide.
Nu am gresit, fiind o experienta cu succes pe care o voi repeta.
Va propun sa incercati: orez cu lapte si merisoare.
Dintr-un litru de lapte am pregatit patru portii generoase.
Intii am pus orezul la inmuiat cu o cana de lapte pentru aproximativ jumatate de ora. Bobul s-a umflat putin asa incit nu a necesitat o fierbere indelungata.
Am pus laptele la fiert cu 5 linguri de zahar brun.
Cind a inceput sa fiarba l-am lasat sa clocoteasca usor cinci minute apoi am adaugat orezul cu laptele in care a stat la inmuiat.
Am lasat sa fiarba incet, la foc mic, astfel incit laptele sa nu se umfle, pina ce orezul s-a fiert, bobul fiind moale si usor de strivit. Laptele a scazut suficient si s-a legat, inchegindu-se putin ca la budinca. Atunci am adaugat un pliculet de zahar vanilat si merisoarele, lasind sa mai fiarba totul inca cinci minute, dupa care am indepartat vasul de pe foc.
Rezultatul: un delicios orez aromat cu o consistenta legata dar fara a fi tare, suplimentat cu un gust usor acrisor - amarui dat de merisoare care, prin fierbere s-au hidratat, oferind surprize placute la fiecare lingura consumata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu