Clatite cu dulceata de cirese negre amare

In pelerinajul nostru la Agapia nu ne-am delectat doar admirind peisajele, frumusetea locului, curatenia si smerenia in care isi petreceau zilele maicutele. Intrind in magazinul bisericii, am descoperit o multime de sortimente de dulceturi, serbeturi, siropuri, pregatite numai cu ingrediente naturale de miinile harnice ale cuvioaselor.
Cum sa te poti abtine cind ai in fata ochilor atitea bunatati, atitea tentatii pe care nu le gasesti la tot pasul, atitea delicii?
Serbet de afine, serbet de catina, serbet de zmeura sau de trandafiri, in culori pastelate, calde, aromate si parfumate.
Dulceturi delicate din aceleasi fructe si ceva in plus: cirese negre amare, visine.
Ba chiar si recomandari naturiste pentru diverse afectiuni: sirop de papadie destinat tratarii afectiunilor fierii, ori de brad impotriva tusei.

Un rasfat pe care doar cuconetul de pe vremea lui Caragiale l-a mai gustat.

In drumul catre casa, dupa plimbarea noastra, am facut o oprire la un han renumit - Hanul Ancutei, pentru o masa traditionala, incheiata cu un desert pe care ni-l doream savuros: papanasi cu dulceata. Buni papanasii, dar dulceata cam botezata. Ceea ce m-a facut sa promit ca, o data ajunsi, voi face citeva clatite cu dulceata de cirese negre amare. Cind barza este pe drum, poti sa nu te tii de promisiune?

Asa ca, iata-le.

Am pregatit un aluat simplu, din:
- 2 oua
- 3/4 l lapte
- faina, cit se cere
- o priza de sare
- ulei pentru prajit

Se bat intii ouale cu sarea.

Adaug apoi o cana de faina, amestecind pentru omogenizare.

Incet, incet, adaugam lapte si continuam sa amestecam ca sa nu se faca cocoloase. Trebuie sa obtinem un aluat cu consistenta smintinii.

Asezam tigaia pentru clatite pe foc si turnam o picatura de ulei, lasind sa se incinga. Turnam compozitie cu un polonic rasucind rapid tigaia, asa incit aluatul sa cuprinda tot fundul vasului, intr-un strat subtire.

Cind pe suprafata foii de clatita au aparut basicute si cind miscind tigaia foaia se desprinde de pe fundul vasului, cu o miscare iute din incheietura miinii aruncam usor clatita intorcind-o pe partea cealalta, si asezam iarasi pe foc. Se mai lasa doua minute si pe aceasta parte, apoi se scoate pe hirtie absorbanta.




Cind le-am prajit pe toate, se umplu cu dulceata.
Cel mai simplu desert posibil, fara mari pretentii insa, atit de apreciat.

Ciorba de oase de porc

Putem vorbi la timpul trecut de vara, cu caldurile ei.
Nu mai avem motive sa cautam scuze pentru a fugi de linga plita aragazului.
Ba chiar, un usor curent de aer rece ne-a zgribulit sensibil zilele acestea.
Cum recomandarea este ca in astfel de zile sa consumam o supa calda sau o ciorba acrisoara, ca sa preintimpinam disconfortul unei raceli premature, m-am conformat gatind o ciorba de oase de porc.

Aparent pregatirea ciorbelor nu ridica probleme insa exista citeva reguli ce trebuie respectate pentru a pregati o ciorba sanatoasa si gustoasa.

Pe linga faptul ca ne hidrateaza, supele si ciorbele ne ofera si un supliment important de vitamine si minerale.

Pentru asta este indicat sa includem in supe cit mai multe legume de sezon cu condiţia ca, atunci cind le preparam, sa nu le fierbem prea tare, pentru a pastra cit mai mult din vitamine si din minerale in stare activa si biodisponibila.

Daca mai adaugam si ceva oase cu carnita acestor supe sau ciorbe, o sursa complexa si variata de nutrienti, obtinem un preparat hranitor si consistent. Oasele contin minerale care sunt incastrate in proteine. Contin, de asemenea, grasimi. Cantitatea de grasimi din oasele de porc este foarte ridicata – grasime formata din acizi esentiali. Pe langa grasimi, oasele contin si vitamine solubile. Partea centrala a celor mai multe oase contine maduva, un amestec cu nivel nutritional ridicat, format din elemente care alcatuiesc sangele, inclusiv fier. Oasele furnizeaza antioxidanti naturali, factori anti-imbatranire incluzand enzime. metionina (aminoacid sulfurat indispensabil vieții necesar pentru buna functionare a celulei ficatului) si majoritatea vitaminelor din complexul B.

Adaugati o portie de orez bogat in carbohidrati, nu are colesterol, reprezentand o sursa buna de energie pentru organism si ajutind la buna functionare a creierului.

O ciorba nu poate fi reusita fara bors. Borsul natural este un ingredient valoros, de tip probiotic (cum sunt iaurtul, kefirul, sana), bogat in minerale, in vitamine si in acid lactic, precum si in microorganisme probiotice necesare bunei funcţionari a sistemului gastrointestinal si a celui imunitar. De aceea, borsul nu va fi supus temperaturilor ridicate, pentru a nu se inactiva principiile bologic active si microflora probiotica, fiind adaugat la sfirsitul prepararii.

Se recomanda utilizarea cu moderatie a smintinei, cunoscut fiind faptul ca aceasta creste densitatea energetica a supelor si ciorbelor.

Lasind deoparte teoria, ciorba mea a iesit delicioasa.

Si cu tot riscul cresterii densitatii calorice, i-am adaugat si smintina.

Insa, am servit-o cu ardei iute, ceea ce a accelerat digestia.

1 kg de oase de porc cu carnita se pun la fiert intr-un vas cu 1 1/2 l apa, avind grija sa indepartam spuma de cite ori apare la suprafata apei.

Pregatesc apoi legumele:

- 2 morcovi

- 2 radacini de patrunjel

- 1/4 de telina

- 2 cepe

- 4 cartofi

- frunze de telina

Se curata, morcovii, patrunjelul, telina, cartofii,  se spala, se taie in bucati mari, punindu-se impreuna cu ceapa intreaga si frunzele de telina la fiert, in vasul in care fierbe carnea, acoperind cu un capac.

Cind legumele si carnea se inteapa usor cu furculita, semn ca sint fierte, se scot din zeama in care au fiert, mai putin cartofii, lasindu-se sa se raceasca.

Se taie marunt morcovii, patrunjelul si telina, rasturnindu-se inapoi in oala cu zeama. Se curata carnea de pe oase, indepartindu-se grasimea excesiva si zgirciurile, adaugindu-se legumelor din vas. 

Procedez astfel pentru ca imi place ca ciorba sa ramina limpede.

Potrivesc de sare, adaugind o priza dupa gust.

Spal o ceasca de orez dupa care il rastorn in oala, lasind sa fiarba totul la foc potrivit pina ce orezul este fiert "al dente" (pe jumatate fiert). Va trage restul de lichid pina ce bobul va fi moale fara sa dea aspectul fainos ciorbei.

Adaug si doua linguri de pulpa de rosii, lasind sa mai clocoteasca ciorba inca 5 minute.

Acum adaug 3/4 l bors de tarite lasind vasul pe foc pentru alte 10 minute, pret de citeva clocote acrisoare.
Curat citeva fire de patrunjel verde si leustean, le spal si le toc marunt.

Opresc vilvataia focului, adaug verdeata si acopar repede cu capacul, lasind ca aromele sa patrunda zeama aburinda.

Nu sint mare fan al ciorbelor insa, asa o bunatate de zeama nu te poate lasa indiferent. De sub capac razbat apetisant aburi cu mireasma de leustean, gidilind narile si stirnind apetitul. Nu pot lipsi smintina si ardeiul iute, altfel masa nu va fi completa.

Muraturi asortate - Τουρσι

Obtinute prin fermentare naturala, legumele conservate contin de doua ori mai multa vitamina C decit citricele. Bogate in fibre, muraturile ajuta procesului digestiv, fiind un sustinator eficient al luptei organismului impotriva agentilor cancerigeni. Prin continutul ridicat de antioxidanti impiedica actiunea radicalilor liberi in favorizarea procesului de imbatrinire.
Afirmatia apartine nutritionistilor care au studiat fenomenul si care recomanda consumul de muraturi pe care le considera aliati ai sistemului imunitar.
Constienta de beneficiile conservarii legumelor, de-a lungul timpului nu imi amintesc totusi sa fi pus prea des muraturi - Τουρσι. Poate si datorita faptului ca cele pe care le pregatea soacra mea erau delicioase.
Ma bucura insa preocuparea fiicelor mele pentru a realiza in casa, cit mai natural, gemuri, muraturi, sucuri de fructe sau legume, sanatoase si fara conservanti.
Reteta de mai jos apartine fiicei mele celei mici, asistata indeaproape de sotul sau (sau invers, nu stiu exact- :D ) insa o postez eu, din mindrie.
Iata muraturile lor asortate:

Nu-i asa ca arata minunat?
Au conservat:
- gogonele
- castraveti
- conopida
- sfecla
- varza alba
- morcovi
asortind variat continutul fiecarui borcan.
Au adaugat pentru un gust desavirsit:
- frunze de telina
- crengute de marar uscat
- radacina de hrean
- boabe de mustar
Saramura a fost pregatita adaugind la doi litri de apa 3 linguri de sare neiodata.
Dupa ce legumele au fost curatate si spalate sub jeturi puternice de apa, au fost asezate cu grija in borcanele sterilizate prin oparire prealabila, adaugindu-se apoi condimentele si acoperindu-se continutul cu saramura pregatita anterior.
Au inchis strins capacul la sfirsit, lasind borcanele astfel pregatite intr-un loc intunecat din camara.
Si gata.
A, ba nu.
S-au gindit ca ar fi bine sa le rastoarne periodic de vreo trei - patru ori, pentru ca saramura sa nu faca depunere.
Nu cred ca veti gresi urmind reteta lor.
De fapt, sint sigura ca nu veti gresi.

Friptura de porc cu ierburi aromate

Nici o excursie nu poate fi reusita fara un cos de picnic.
O data decizia luata, in legatura cu oportunitatea iesirii (vezi pagina Timp liber si pasiuni - Cronica unei calatorii pe repede inainte), a aparut necesitatea pregatirii unor gustari care sa ne asigure energia si conditia fizica pentru un traseu dificil (ma refer la numarul de obiective luat in calcul).
Mi s-a parut potrivita pentru o masa in aer liber, o friptura rece din carne de porc, pregatita cu o zi inainte.
O friptura gustoasa cu ierburi aromate si sos de vin.

Cea mai frageda friptura se obtine atunci cind bucatile de carne sint impanate cu grasime, intrucit aceasta asigura gatirea si din interior in timpul procesului de preparare, facind friptura suculenta si eliberind compusi aromatici ce ii ridica valoarea gustativa.
Eu am pregatit doua felii de ceafa (aproximativ 400 grame) si doua bucati de cap de piept (circa 500 grame).
Dupa ce am spalat carnea am asezat-o intr-un vas de sticla termorezistenta. Am adaugat 3 - 4 crengute de cimbru proaspat, 4 - 5 fire oregano verde, si 3 - 4 ramurele de rozmarin. Am strivit 4 catei de usturoi distribuindu-i pe suprafata bucatilor de carne, apoi am presarat deasupra o lingura de boia dulce. Am potrivit de sare si piper, dupa gust. Stiut fiind ca acizii degradeaza usor structura proteinelor avind ca rezultat fragezirea carnii, am adaugat citeva linguri de otet (maxim 6), creind o marinata in care am lasat pentru aproximativ 20 de minute bucatile de carne.

Inainte de a introduce vasul la cuptor am adaugat un pahar cu apa dupa care am acoperit cu capacul vasului.
Am lasat sa se gateasca la foc potrivit pentru doua ore, timp in care am verificat daca a scazut sosul prea mult inainte sa fie gata carnea. Cu zece minute inainte de a scoate friptura din cuptor am adaugat 50 ml de vin acoperind din nou si lasind ca aroma vinului sa patrunda carnea. La sfirsit am indepartat capacul si am lasat sa prinda carnea o crusta aramie, usor caramelizata.

 O friptura desavirsita, buna de servit cu o garnitura ca fel principal insa la fel de gustoasa si rece, fin feliata.

Gustare cu piine cretana - Κρητικό παξιμάδι

Trebuie sa fac o marturisire.
M-a apucat un dor de duca, dar nu sa ma duc oriunde.
M-as duce cu cea mai mare viteza sa respir un pic aerul Greciei.
Sa simt putin parfumul leandrilor, sa-mi inmoi privirea in albastrul marii, sa ma pierd printre livezile de portocali, sa calc cu talpile goale pe pietrele istoriei.
Nu este inca timpul trecut.
Inca este vremea favorabila calatoriilor si nu se stie niciodata cum se schimba planurile.
Pina atunci, incercam sa reproducem ceva din atmosfera, aici, acasa, pregatind cite ceva cu specific grecesc.
Cum ar fi un mic dejun cretan, sanatos, satios, aromat si special: kρητικό παξιμάδι - adica o gustare cu piine cretana.

Kritiko paximadi sint pesmeti uscati de piine din secara, orz si griu, cu un gust delicat si usor digerabili - prin continutul ridicat de cereale, marca inregistrata - recunoscuta international - din Creta, datorita procedeului specific de fabricare.

Recomandata chiar de Hypocrate, piinea deshidratata a fost inventata cu scopul de a putea fi pastrata proaspata pentru o perioada mai lunga de timp, fiind alimentul principal al crescatorilor de animale, marinarilor si soldatilor nevoiti sa stea departe de casa pentru mai multa vreme.

Nelipsiti de la orice prinz comun cretan, pesmetii se comercializeaza sub diverse marci in Grecia, in orice magazin alimentar, fiind consumati pe tot teritoriul tarii, de multe ori ca inlocuitor pentru piinea obisnuita.

Varianta pregatita de mine este simpla, si combina ingrediente sanatoase, cu arome intense.

Pentru doua portii am avut nevoie de:

- 1 rosie mare, coapta

- o ceasca ulei de masline

- o felie feta, aproximativ 50 de grame

- cimbru de munte, proaspat

- oregano verde

- citeva masline de Kalamata

Pentru inceput, se inmoaie pesmetii trecindu-i pentru citeva secunde pe sub un jet de apa proaspata (eu am folosit apa plata), asezindu-i apoi pe un prosop de hirtie absorbanta.

Rosia se taie in cuburi mici intr-un castronel, separind pulpa de zeama rezultata.

Se framinta deasupra rosiei felia de brinza feta.

Se presara cimbru proaspat din belsug, apoi se adauga frunze de oregano verde.

Se potriveste de sare, adaugind dupa preferinta si o priza de piper (optional).

Se stropeste totul cu ulei de masline dupa care se amesteca usor.

Pesmetii se aseaza pe o farfurie turnindu-se deasupra citeva linguri de ulei de masline (cu cit mai mult, cu atit mai bine).

Se distribuie amestecul pregatit anterior pe fiecare pesmet si se decoreaza cu cimbru.

Pentru completarea gustarii se adauga si citeva masline alaturi.

Dati pe git, inainte, un paharel de ouzo. 

Veti fi veseli intreaga zi si plini de energie.

NOTA:

- puteti folosi orice tip de pesmeti din comertul autohton

- puteti inlocui cu succes ouzo cu o palinca romaneasca curata

Calitatea micului dejun nu va fi alterata .

Ghiveci de legume

Se simte in aer mireasma de toamna.
S-a dus in sfirsit vilvataia verii, racoarea diminetilor si a serilor mingiindu-ne placut umerii.
Natura si-a schimbat deja aspectul inrosind copacii pe alocuri.
Se garnisesc borcane cu legume, tingirile fierb mocnit gemurile gustoase, se primeneste pintecul butoaielor ca sa primeasca mustul aromat al strugurilor.
Este momentul ofensivei asupra gradinilor, scotocitul printre straturi si culesul legumelor fiind preocuparea principala, scopul final fiind acela de a inmagazina vitaminele sanatoase intr-o hrana naturala materializata in variate conserve pregatite in casa, pentru iarna ce vine.
Sincera sa fiu, putine sint legumele pe care le conserv sub anumite forme pentru iarna, in afara muraturilor - gogosari, castraveti, s. a.
Si asta pentru ca imi place mincarea proaspat gatita, a carei savoare nu o poate reproduce nici o conserva.
Insa fiind sezonul abundentei, profit din plin, gatind diverse preparate avind ca baza legumele proaspete, ghiveciul de legume numarindu-se printre acestea.

Realizarea acestui preparat nu respecta o reteta prestabilita, in care cantitatile de legume utilizate sa fie stabilite exact.
De fapt, gospodina evolueaza la "libere alese", utilizind ce are la indemina.
In cazul meu, ingredientele si cantitatile aproximative au fost urmatoarele:
- 2 cepe rosii
- 2 ardei grasi
- 1 dovlecel potrivit
- 3 morcovi mari
- 2 vinete
- o conserva bame in sos de rosii
- citeva frunze de telina
- o legatura patrunjel verde
- 2 ardei iuti
- 2 linguri pulpa de rosii
- sare, piper, boia dulce - dupa gust
- ulei de masline, cit se cere

Intii se curata ceapa si se toaca marunt. Se incing 3 - 4 linguri ulei de masline in care se caleste ceapa tocata pina devine sticloasa.

Intre timp, se pregateste morcovul, dupa indepartarea cojii taindu-se in bastonase potrivite. Se rastoarna morcovul pregatit peste ceapa, lasind sa se gateasca impreuna, la foc mic, pina se inmoaie morcovul.

Se curata si ardeii indepartindu-se cotorul cu seminte si, dupa spalare, se taie fisiute, adaugindu-se in tigaie peste morcov si ceapa.

Cind s-au rumenit usor, se rastoarna totul intr-un vas de teracota in care urmeaza sa gatim ghiveciul.
Se pregateste asemanator si dovlecelul, taindu-l in bucati potrivite dupa curatare. In aceeasi tigaie in care am calit anterior celelalte legume, turnam din nou 3 - 4 linguri de ulei de masline si impingem vasul pe foc. Cind uleiul s-a incins adaugam dovlecelul maruntit, amestecind usor ca sa se rumeneasca uniform.

Cu o spumiera luam dovlecelul din tigaie, scurgindu-l bine de uleiul in care s-a prajit, si il rasturnam peste legumele din vasul de teracota.
Adaugam si continutul unei conserve de bame in sos de rosii (din comoditate am utilizat conserva, eliminind toate etapele de pregatire a bamelor).

Se taie vinetele in felii groase, fara a le curata de coaja, se presara cu sare lasindu-se aproximativ 20 de minute sa se scurga pe un gratar indepartind gustul amar, apoi se taie in cuburi potrivite. Se rastoarna in tigaia in care am prajit dovlecelul si se rumenesc pe toate partile, adaugind ulei daca este nevoie. Cind sint gata se rastoarna in vasul de teracota, peste celelalte legume.

Se spala si se toaca frunzele de telina presarindu-se deasupra legumelor prajite, se adauga sare, piper si boia dulce - dupa preferinta, se amesteca totul usor, introducindu-se vasul in cuptor pentru aproximativ 30 de minute.
Se adauga si pulpa de rosii, scuturind vasul usor pentru uniformizarea compozitiei, fara a mai amesteca, astfel incit sa nu strivim legumele.

Dam din nou la cuptor pina ce sosul scade complet.
Se toaca marunt patrunjelul, apoi ardeiul iute.
Scotind vasul din cuptor, presaram verdeata si ardeiul deasupra dupa care punem din nou mincarea in cuptor, oprind focul, lasind sa mocneasca usor pentru combinarea aromelor, pina ce caldura cuptorului isi pierde intensitatea.

Rezultatul? O mincare savuroasa, o combinatie de legume cu o textura cremoasa, un preparat picant, delicios.

Se consuma atit calda cit si rece - mai ales, in combinatie cu o portie de mamaliga fiind absolut fabuloasa.