Ciorba cu perisoare

Bucataria munteneasca,  marcata de influenta bucatariei turcesti dar si de a celei frantuzesti - prin apropierea de capitala, este caracterizata prin simplitatea operatiilor culinare, cel mai des utilizat tratament termic fiind fierberea.

Fara sa fie strict romaneasca, ciorba de perisoare reprezinta unul dintre felurile principale de mincare care se servesc la dejun (rareori la cina) la inceputul mesei si, alaturi de alte citeva ciorbe de zi cu zi, are un pronuntat caracter national, fiind prezenta cel putin o data pe luna pe mai toate mesele nord-danubiene.

Nici eu nu gatesc mai des aceasta ciorba insa de fiecare data o servim cu placere, uneori in varianta acrita - cu bors, alteori sub forma unei supe dulci, cu multe legume si suc de rosii din belsug.

Cum borsul umplut din tarite are un efect atit de sanatos asupra organismului, pe linga gustul apetisant pe care il confera preparatului, am ales sa gatesc ciorba acra cu perisoare imbogatindu-i aroma cu mult leustean.

Bineinteles ca nu putea lipsi smintina, un supliment pe placul ginerelui meu cel mic (care nu s-ar da la o parte si de la un ardei iute).

Pentru o ciorba bogata, gustoasa si sanatoasa, am avut nevoie de:

- doi morcovi

- doua radacini de patrunjel

- 1/4 de telina cu frunze proaspete

- o ceapa mare

- 3 cartofi

- 1/2 kilogram de carne macra de porc (pulpa)

- 3 linguri de orez

- un ou

- o lingura pulpa concentrata de rosii

- o cana suc de rosii

- 3/4 litru de bors

- o legatura patrunjel verde

- 1/2 legatura leustean proaspat

- smintina, dupa gust

- sare, dupa preferinta

Pregatim intii legumele curatindu-le si spalindu-le inainte de a le pune la fiert.

Pentru ca imi place ca ciorba sa aiba un aspect clar nu toc legumele de la inceput - existind posibilitatea ca acestea sa se topeasca prin fierbere tulburind zeama, ci le portionez in bucati mari. Apoi le rastorn intr-o oala si adaug apa cit sa le acopere, dupa care pun vasul pe foc acoperindu-l cu un capac.

Pe urma pregatim carnea pentru tocat impreuna cu 1/2 legatura de patrunjel verde.

Ii adaugam orezul spalat si un ou, potrivim de sare si amestecam bine, pentru omogenizare.

Ungind causul palmelor cu putin ulei portionez sub forma unor bile amestecul, pregatind astfel perisoarele pentru momentul in care le voi adauga in ciorba.

Cind legumele s-au fiert strecor zeama. Apoi toc legumele punindu-le inapoi in zeama in care au fiert si adaug pe rind bilele de carne. Pun vasul inapoi pe foc, potrivind flacara astfel incit ciorba sa fiarba mai incet.

Cind perisoarele se ridica la suprafata, adaug pulpa concentrata de rosii si sucul de rosii, lasind sa mai dea citeva clocote impreuna.

Adaug si borsul lasind vasul pe foc pentru alte zece minute.

Gust zeama si, daca este necesar, mai adaug sare.

Cind ciorba a fiert, inchid flacara si adaug leusteanul tocat marunt, acoperind cu capacul ca sa infuzeze verdeata, lasindu-si aroma inconfundabila.

Sint sigura ca fiecare gospodina gateste in alt fel aceasta ciorba, avind fiecare secretul sau si pretentia unui preparat reusit.

Aprecierea celor ce consuma ciorba gatita de mine constituie garantia retetei mele, ceea ce ma face ca de fiecare data sa o prepar cu pasiune, in acelasi fel.