Traditie sfinta pentru multi romani, taierea porcului la
ignat vine din timpuri stravechi dar obiceiurile legate de acest sacrificiu
s-au pastrat neschimbate chiar si in zilele noastre.
Gospodarii pregatesc din timp momentul, ziua respectiva
fiind o sarbatoare cu incarcare culinara, dedicata in intregime transformarii animalului
sacrificat in sunci, cirnati, tobe, caltabosi sau piftii.
Am trait ani la rind experienta aceasta, bunicii mei paterni
preocupindu-se sa creasca pentru fiii lor godacul predestinat.
Agitatia zilei ne cuprindea si pe noi, copiii,
prilejuindu-ne ocazia de a “calari” purcelul, asigurindu-ne astfel garantia
starii de voiosie pentru tot anul urmator – cum ziceau cei doi batrini hitri.
Au trecut anii, distractia s-a repetat avind insa alte
personaje, in rolul bunicului pus pe sotii aflindu-se tatal meu iar cei ce
suiau in saua porcului erau nepotii lui – copiii mei si ai sora-mi.
Si astazi exista preocuparea prepararii “porcariilor” –
citindu-l pe Radu Anton Roman, iar piftia este printre preferate.
Desi putin intirziata, reteta mea se incadreaza in peisajul
acoperit de omat creat parca anume de Baba Iarna ce nu se da dusa cu una cu
doua.
Asadar: piftie de purcel.
Pentru sase portii mari de piftie (dupa dimensiunea recipientelor) am pus la fiert un ciolan si doua picioruse pe care intii le-am spalat bine in mai multe ape.
Am adaugat apa cit sa acopere carnea apoi am lasat sa fiarba la foc potrivit, indepartind spuma ori de cite ori a fost necesar. Timpul de fierbere este dat chiar de fiertura, aceasta fiind gata cind carnea se va desprinde singura de pe oase iar zeama se albeste. Este momentul in care se adauga sare dupa preferinta lasind sa mai dea doua clocote.
Cu o spumiera se scoate carnea fiarta intr-un vas lasindu-se sa se raceasca. Se va alege apoi carnea de pe oase, indepartindu-se grasimea si portionindu-se in bucati mici.
Carnea rezultata se va distribui in vasele in care vom pune piftia.
Se curata o capatina de usturoi, se indeparteaza coltul - pentru a evita discomfortul gastric, apoi se piseaza nu foarte tare.
Se adauga in zeama fierbinte lasindu-se aproximativ zece minute ca usturoiul astfel oparit sa isi transfere aroma. Folosind o sita si inca un vas potrivit ca marime pentru zeama rezultata "vinturam" fiertura dintr-un vas in celalalt prin sita de citeva ori, asigurindu-ne ca usturoiul va ramine in strecuratoare. Procedam astfel pentru a ne asigura ca rezulta o piftie inchegata, prin vinturare uniformizind continutul de gelatina al fierturii. Zeama astfel obtinuta se toarna peste carnea din vasele pregatite.
Se dau la rece peste noapte putind fi consumate a doua zi sau pastrindu-se - in frigider sau afara, daca vremea permite.
Este un aperitiv delicios dar mai ales sanatos, datorita continutului ridicat de gelatina rezultat din colagenul continut in oase, colagen atit de necesar articulatiilor noastre.
In combinatie cu un ardei iute - ce pune singele in miscare, dar si impreuna cu o tuica - fie ea fiarta sau doar ca atare insa cu masura, deschid pofta de mincare si ajuta digestia pentru mesele copioase din perioada sarbatorilor.