Gem de prune

Inchid ochii si visez in aramiu.

Se face ca sint in curtea de deasupra falezei, sub bolta de vita atit de draga socrului meu.

La o masa, in fata unei tipsii/tingiri (ταψι – cum ii spunea ea), soacra mea curata prunele brumarii, atit de dulci ca i se lipesc degetele.

Le pregateste pentru cel mai bun gem pe care l-am mincat vreodata.

Meticuloasa si rabdatoare desface prunele in doua si scoate simburele, punindu-le apoi in tipsia incapatoare.

Chipul ei blind radiaza pentru ca face totul cu o placere deosebita.

Nimic din ce face nu este obligatie.

Totul este daruire.

Pentru satisfactia de a vedea chipurile multumite ale celor dragi atunci cind gusta delicioasele preparate.

Parca simt peste umeri mingiierea frunzelor rasucite ce se desprind de pe crengi cu un fosnet surd asezindu-se in curte intr-un covor gros.

Tresar. Senzatia mirosului de prune coapte din cuptor este atit de reala ca ma face sa fiu putin confuza.

Deschid ochii si imi dau seama ca asta vreau sa fac.

Voi pregati un gem de prune exact ca cel pe care, intr-un mod atit de simplu, il facea soacra mea.

Cantitatile sint multiplicative, in functie de cantitatea de gem pe care dorim sa o pregatim.

Proportiile mele sint urmatoarele:

- 3 kg prune

- 1 kg zahar (gelifiant -  pentru o durata de fierbere mai redusa)

Intii spalam prunele in mai multe ape.

Scoatem simburele desfacind in doua fiecare pruna asezindu-le intr-un vas incapator in care vom pregati gemul.

Cind prunele sint pregatite adaugam deasupra zaharul scuturind usor vasul.

Se lasa astfel citeva ore - de preferat peste noapte, pentru a-si lasa siropul, creind astfel baza gemului, in el urmind sa fiarba prunele.

Se pune vasul in cuptor lasind compozitia sa fiarba incet pina se leaga (aproximativ doua ore), scazind suficient cit sa se obtina un amestec inchegat.

Se toarna compozitia fierbinte in borcane incalzite putin in prealabil.

Se inchid cu capace etans lasindu-se sa se raceasca inainte de a fi depozitate in camara pentru iarna.

Atit de simplu dar atit de bun, pastrind pe linga reteta si amintirea vie a celei de la care am invatat ca bucataria buna inseamna daruire, dragoste, pasiune.

Muffins cu miez de ciocolata si crema de ciocolata cu menta

Si astazi cursul vietii mi-a oferit ocazia sa pregatesc o surpriza dulce.
Pentru sora mea.

Recunosc, nu ii cunosc preferintele, insa m-am gindit ca i-ar placea ceva cu multa ciocolata, cu o usoara aroma mentolata, si, ca sa ii marturisesc sentimentele pe care i le port, am creat un decor "inimos".
Asadar: muffins insiropate cu miez de ciocolata si crema de ciocolata cu menta.

Reteta aluatului o gasiti accesind link-ul urmator: http://misflorentina.blogspot.ro/2013/02/prajitura-cu-iaurt.html, restul este imaginatie.

Dupa ce ati pregatit aluatul asezati hirtie pentru briose in forme si umpleti pe jumatate cu compozitia obtinuta. 

Asezati in mijloc bucati potrivite de ciocolata si acoperiti cu restul de compozitie pina aproape de buza formei.

Se coc la 180 de grade Celsius pentru aproximativ 40 de minute.

Crema am pregatit-o utilizind urmatoarele ingrediente:
- 2 galbenusuri
- 2 linguri de zahar brun
- 1/2 pahar de lapte
- o lingura de cacao
- un pachet de unt
- 2 cuburi de ciocolata de menaj
- o lingurita esenta de menta

Am amestecat intr-un vas galbenusurile, zaharul brun, cacao si laptele omogenizind compozitia apoi am asezat-o pe foc mic amestecind continuu. Dupa citeva minute a inceput sa se ingroase. Am dat vasul deoparte si am lasat sa se raceasca.

Am adaugat apoi untul, pastrat la temperatura camerei, putin cite putin amestecind continuu. Nu se adauga urmatoarea portie de unt pina ce prima nu a fost incorporata complet.

Am topit ciocolata in cuptorul cu microunde (o puteti face la bain-marie) si, dupa ce am desenat cu ajutorul unei pensule inimioarele pentru decor pe hirtie de copt, am adaugat restul in crema cu unt omogenizind. La sfirsit am turnat si esenta de menta inglobind-o in amestec.

Am obtinut o crema fina pe care, inainte de folosire pentru decorarea prajiturilor, am introdus-o pentru un sfert de ora la frigider.
Am pregatit un sirop din zahar caramelizat:
- un pahar de zahar
- un pahar cu apa
- citeva picaturi esenta de cafea

Intr-un vas am turnat zaharul si l-am stropit cu o lingura de apa dupa care am asezat vasul pe foc. Cind a inceput sa se coloreze auriu am agaugat si restul de apa si esenta de cafea lasind sa fiarba pina ce tot zaharul caramelizat s-a topit iar siropul a capatat consistenta mierii de albine.

Pe urma, totul a fost o joaca.
Insiropat prajituri cu o pensula, decorat cu crema si, in sfirsit, finalizat cu inimioarele de ciocolata.

M-am distrat tare bine pregatindu-le si mi-a facut mare placere gindul la surpriza sora-mi.

Semanam bine, din multe puncte de vedere, insa, din si mai multe puncte de vedere ne deosebim.
Asta nu ne impiedica sa fim doua surori bune si imi doresc ca lucrurile sa ramina asa pentru tot restul vietii.
De aceea, am completat darul meu cu o felicitare personalizata:

Briose cu brinza proaspata si stafide

Privesc "in ochi" Toamna si tresar.
Surprind in emotia regasirii din ce in ce mai multa nostalgie.
Dupa timpurile cind sosirea ei ne prilejuia luuungi plimbari mina in mina prin covorul frunzelor ruginite, cu saruturi furate avind ca martori doar valurile Dunarii, aprinse de lumina rosiatica a amurgului.
Dupa vremurile cind paseam ravasiti de emotie pe treptele amfiteatrelor cu sufletele pline de sperante si idealuri.
Dupa zilele in care pregateam ghiozdane si aranjam sortuletele fetelor mele minunate pentru care inceperea scolii a fost mereu un prilej de bucurie.
Tresar observind in luciul oglinzii inca un fir alb, sau alte doua - trei riduri in coltul ochilor.
Imi spun: sint doar urme pe chip, eu sint aceeasi.
Mai bogata insa.
Bogatia mea sint cei trei nepoti frumosi, sanatosi si destepti.
Trei copii veseli ce imi redau tineretea atunci cind ma obliga sa tin pasul cu ei.
Incerc sa fac primii pasi cu Ariadni, pasesc in clasa intii cu Matheos si ma asez in banca clasei a saptea cu Iannis, percepind cu aceeasi intensitate ca si ei fiecare moment.
Las nostalgia deoparte si traiesc clipa sarbatorind cu un desert simplu sosirea zinei aramii, cu pletele pastelate ravasite de vinturi nebune si straiele mirosind a mustul viilor, imbracind in fuioare de fum brazdele pregatite pentru somnul de iarna.
In racoarea serii incing cuptorul si pregatesc cu drag un dulce potrivit nu numai pentru intimpinarea toamnei ci si pentru dejunul scolarilor, nepotii mei oferindu-mi motivul pentru care consemnez aici reteta: briose cu brinza proaspata si stafide.

Pentru aluat sint necesare urmatoarele:
- un iaurt de 125 ml, orice marca
- 3 oua
- un pahar (cel de la iaurt) plin cu ulei
- 2 pahare (acelasi) cu zahar tos
- 3 pahare (din nou - acelasi) cu faina alba
- 2 lingurite praf de copt
- 1 lingurita zahar vanilat bourbon (contributie personala)

• Pentru ingrediente nu este necesara o masura speciala, paharul iaurtului fiind unitatea de masura.

Intii se rastoarna continutul paharului cu iaurt intr-un castron. Se adauga pe rind uleiul si zaharul apoi amestecati energic.

Spargeti intr-un vas separat ouale, evitind sa stricati si celelalte ingrediente in situatia in care ouale nu ar fi proaspete, apoi se adauga la crema obtinuta anterior.

Adaugati faina, zaharul vanilat si praful de copt, si continuati sa amestecati pina obtineti o compozitie omogena.

Pentru umplutura am avut nevoie de:
- 1/4 kg brinza dulce proaspata
- 1/2 plic zahar pudra vanilat Dr Oetker
- 2 oua
- 1 plic zahar vanilat bourbon Dr Oetker
- coaja rasa de la o lamiie
- 100 grame stafide sultanina

Intii se bat spuma ouale cu zaharul pudra vanilat si zaharul vanilat bourbon.

Se adauga apoi brinza proaspata, amestecindu-se pentru omogenizare. Se obtine un amestec cremos si aromat.

Se rastoarna in compozitie si stafidele, amestecindu-se.

Utilizam pentru coacere forme din staniol pentru briose, pe care in prealabil le-am uns cu ulei cu ajutorul unei pensule si le-am pudrat cu un praf fin de faina. Apoi am umplut formele pe 1/2 din volum cu aluatul preparat. Se adauga o lingurita cu virf din amestecul cremos de brinza proaspata si stafide dupa care se completeaza pina la 3/4 din volumul formelor cu aluat de briose.



Se introduc in cuptorul preincalzit la 180˚C pentru 40 - 45 de minute. Vor fi gata cind vor capata o culoare usor aramie. Se scot din forme si se pudreaza pentru servire cu zahar pudra vanilat Dr. Oetker.

Un desert delicios, simplu si foarte sanatos, ce se va pastra proaspat chiar si citeva zile, facindu-l util mamelor ocupate dar si preocupate de hrana copiilor in orele solicitante din timpul scolii.

Batoane de susan - susamlı çubuk - melekouni

De multe ori imi amintesc ca, fiind copil de scoala, intr-o urbe  marcata - fie si numai prin pastrarea multor obiceiuri orientale - de anii numerosi in care a fost raia turceasca, zilnic ma intimpina la poarta scolii un batrin cu cosul lui de rachita plin de bunatati. Mere in zahar caramel, zahar candel, batoane de susan, nuga si halva de casa. Multe tentatii pentru un copil. Ca si braga pe care o vindea un bragagiu ce isi cara bidonul in spate ca pe un rucsac si care, cind clientul ii cerea paharul cu braga se apleca usor in fata deschizind robinetul si lasind sa curga in pahar zeama tulbure.
Cu gindul la acele vremuri, m-am apucat zilele trecute sa pregatesc, fara prea mare greutate, citeva batoane de susan, reusind sa produc, aproape din nimic, o tava plina.

Va trebuie:
- 200 ml apa
- 300 grame zahar tos
- zeama de la o jumatate de lamiie
- 250 grame susan

Se procedeaza astfel:

Se pun intr-un vas, pe foc, zaharul si apa, adaugindu-se si zeama de lamiie.

Se lasa sa fiarba pina ce siropul se leaga si, scazind, capata o culoare aurie.

Cind siropul caramelizat va avea consistenta mierii de albine se adauga toata cantitatea de susan amestecindu-se si se lasa sa mai dea doua - trei clocote impreuna.

Intr-o tava se pune hirtie de copt dupa care se rastoarna amestecul de susan si caramel uniformizindu-se cu o lingura cit e inca fierbinte.

Se lasa citeva minute sa se racoreasca apoi, cu ajutorul unui cutit inmuiat in apa rece, portionam. Va trebui sa repetam operatia de citeva ori pentru ca amestecul fiind inca fluid are tendinta sa revina.

Eu am impartit susanul in benzi late si subtiri ca grosime.

Avind in vedere ca semintele de susan sint surse naturale de vitamine, nutrienti, minerale si lipide, acest desert poate fi oferit atit copiilor cit si adultilor, cu recomandarea de a fi consumat cu moderatie, totusi.

"O tradiție la fel de bogată ca și gustul


Melekouni este gustarea tradițională, sănătoasă, pe care toți rodienii (locuitorii insulei Rhodos) o iubesc. Este oferit peste tot și mereu, fie în vacanțe, la nunți, botezuri sau alte evenimente sociale. Femeile satului se adună pentru a face melekounia (plural) într-o atmosferă festivă însoțită de cântări și bucurii. Acesta este și secretul rețetei. Este dulcea prieteniei, a fericirii și a norocului.

Când melekouni este oferit la nunți, acesta este însoțit de urarea: „Fie ca cuplul să trăiască la fel de mulți ani cât numărul de semințe de susan din fiecare bucată”.

Rețeta variază de la sat la sat, dar gustul ei este totuși minunat și plin de note de susan. Textura sa este flexibilă și moale, iar culoarea sa este galben auriu. Deși arată ca un pasteli obișnuit, diferă în ceea ce privește ingredientele și modul în care este preparat. Spre deosebire de pasteli, care sunt tari și au puțină miere, melekouni este moale și flexibil, deoarece conține mult mai multă miere.


Gustarea energetică dulce este produsă în mod tradițional în atelierele locale sau în case și de acolo este furnizată magazinelor locale de produse alimentare, precum și în toată Grecia, nu numai ca dulce, ci și ca gustare hrănitoare.
Melekouni în Grecia antică

Istoria gustării energetice Rhodiene este urmărită încă din antichitate și este cunoscută încă din timpurile homerice. Pasteli este menționat de Homer în Iliada sub denumirea de „indrion”, care însemna placentă cu miere și susan, un aliment pe care grecii îl consumau pentru a putea rezista greutăților războiului.

Mierea și susanul aveau un loc foarte important în alimentația grecilor antici. Ei își cunoșteau valoarea nutritivă ridicată și multe secole mai târziu știința a dovedit-o. Susanul este un simbol al fertilităţii, iar primul istoric care a menţionat pasteli este Herodot.

Procesul său de pregătire rămâne neschimbat de sute de ani. Mierea parfumată, susanul prăjit, migdalele prăjite, condimentele și coaja de citrice sunt ingredientele sale principale. În insulele Dodecanezului se produce miere de calitate excelentă în diferite soiuri precum floare, pin, conifere, cimbru etc.” Mierea de cimbru și flori se remarcă prin calitatea lor excelentă, aroma minunată și gustul unic. Sunt tipurile de miere alese pentru prepararea melekouni.

Mierea este un produs natural care nu suferă nicio prelucrare și constă din apă, zaharuri naturale, acizi organici, proteine, oligoelemente, enzime, minerale, vitamine, microorganisme, flavonoide, alcaloizi, boabe de polen, substanțe aromatice și colorante. Semințele de susan sunt produse în regiune și valoarea lor nutritivă este ridicată, în principal datorită calității proteinelor și grăsimilor mononesaturate din uleiul lor.


Migdalele sunt una dintre nucile preferate, cu un gust minunat de unt și valoare nutritivă ridicată. Citricele (suc și coaja) și condimentele (scorțișoară) conferă melekouni un gust deosebit, un miros și o abundență de nutrienți.

Gustarea energetică tradițională contribuie la bunăstare și longevitate. Se caracterizeaza prin efecte antioxidante, antiaging, antimicrobiene, antibacteriene, antihipertensive, antitrombotice si hipocolesterolemiante. Are proprietăți osteoprotectoare. Previne ateroscleroza, cancerul, bolile degenerative (artrita reumatoida, scleroza multipla, osteoartrita, boala Alzheimer, boala Parkinson) si bolile sistemului digestiv.

Ca aliment prețios de moștenire, melekouni este inclus în micul dejun grecesc din Rhodos . Este o „practică obișnuită legată de obiceiurile alimentare ale Rhodienilor și de propagarea tradiției”. În calitate de ambasador al Rhodosului în restul Greciei, a fost deja recunoscut ca produs cu indicație geografică protejată (IGP) și a fost inclus în indexul național al patrimoniului cultural imaterial al Greciei. Ca produs alimentar în epoca modernă, poate conecta gastronomia tradițională din Rhodos cu noile tendințe nutriționale."

Melekouni