Spirale cu marmelada de casa

Toamna autentica afara!
Cu covor de frunze pastelat, cu cer plumburiu, frig patrunzator si umed ce inroseste nasul si aduce guturai, cu stoluri de ciori nehotarite ( va ploua sau va fi vreme buna?) roind deasupra orasului.
Cu oameni grabind infrigurati spre case, cu fumul din horn raspindind in vazduh mirosul lemnului ars, cu aroma bucatelor dichisite de gospodine harnice pentru iarna ce va veni.
Se umplu borcane cu muraturi asortate, se fierb zacusti de tot felul, se indeasa butoaie cu varza, iar cuptoarele nu dovedesc sa lege magiunul.
E timpul gutuilor parfumate si nu ma pot abtine sa nu prepar o marmelada gustoasa ce-mi zbuciuma sufletul cu amintiri.
O impart in portii egale cu fetele mele iar cu ce ramine in vas incropesc un desert simplu si rapid: spirale cu marmelada de casa.
Dau bine linga un ceai cind te cocolosesti invelit in pled intr-un colt de canapea si asculti o muzica buna (Creedence Clearwater Revival - I Put A Spell On You)

Aveti nevoie doar de:
- aluat fraged
- marmelada sau orice gem (magiun)
- 1 galbenus
- o lingura de lapte
- zahar pudra (pentru decor)

Daca nu aveti un aluat fraged, pregatit deja de dumneavoastra, in congelator merge si cel din comert, solutie si mai comoda.
Se decongeleaza la temperatura camerei foetajul apoi se desfasoara pe masa de lucru, direct pe folia in care a fost infasurat.
Se intinde un strat de marmelada de maxim 3 mm pe toata suprafata

dupa care, ajutindu-ne de celofan, rulam intr-un sul strins.

Se taie apoi in bucati egale pe care le asezam in tava pregatita cu hirtie de copt (eu folosesc o folie de copt teflonata pentru utilizari repetate).

Amestecam galbenusul cu o lingura de lapte si ungem spiralele pe lateral cu ajutorul unei pensule.
Se coc pentru 30 de minute la o temperatura de 240° C.

Se lasa sa se racoreasca si se pudreaza cu zahar pudra (vanilat, de preferinta)

Solutie rapida  pentru a iesi din impas in multe situatii: musafiri neasteptati, pachetel pentru serviciu, mic dejun sau picnic, cu efect sigur.

Pate de ficat de pui cu ardei copt jalapenos si curcuma

O varianta cu arome orientale pentru un pate de ficat de pui cremos, sanatos si apetisant.

Vine la pachet cu o combinatie coloristica si foarte fotogenica nu doar gustoasa.

Personalitatea iute a ardeilor jalapenos tempereaza atit cit trebuie, aroganta fada a ficatului de pui.

Mai punctam cu putin turmeric macinat pentru aroma si gustul piperat, un pic lemnos si gata, am obtinut un preparat inimos si provocator.

O oferta de nerefuzat chiar si pentru cei mai mofturosi.

Ingredientele retetei:

- 0.500 kg ficat de pui
- o ceapa mare, rosie
- 6 bucati ardei jalapenos, colorati (rosii, portocalii si galbeni)
- o lingura mustar Dijon
- sare, dupa aprecierea proprie
- 50 grame unt
- 4 linguri ulei de masline
- o lingurita curcuma macinata (turmeric)

Intii am pregatit ficatul, spalindu-l in citeva ape si indepartind pielitele. L-am pus la fiert pentru 20 de minute, indepartind spuma pe care a scos-o.

Se coc ardeii pe o tabla incinsa, atit cit sa se desfaca coaja de pe miezul carnos.

Dupa ce s-au copt pe toate partile se scot si se pun intr-o punga pe care o inchidem la gura.

Se vor aburi si astfel coaja se va indeparta foarte usor.

* Atentie! Ardeii sint destul de subtiri asa ca va trebui sa ii supravegheati ca sa nu se arda.

Intre timp, am tocat marunt ceapa, calind-o usor pina s-a inmuiat in uleiul de masline.

Am pus in vasul mixerului ficatul scurs, ceapa calita impreuna cu uleiul in care s-a prajit si ardeii curatati de coaja si seminte.

Se mixeaza trei minute pina se omogenizeaza.

Urmeaza condimentarea pastei obtinute adaugind sare dupa preferinta, o lingurita turmeric macinat si o lingura mustar de Dijon.
Mixam din nou doua minute ca sa se amestece ingredientele apoi lasam zece minute amestecul sa se odihneasca, timp suficient pentru ca aromele sa se combine.

La sfirsit adaugam si untul pentru o consistenta cremoasa si fina.
Va trebui sa verificam temperatura amestecului cu virful degetului inainte de a adauga untul.
Vom evita astfel topirea untului si aspectul de „taiat” (ca si la maioneza) al compozitiei.

Atit!
Rezultatul este fabulos!
Timpul de pregatire incurajeaza si persoanele cele mai ocupate sa isi rezerve maxim 30 de minute ca sa pregateasca un aperitiv delicios, proaspat, natural.
Pofta buna, deci!

Dulceata de smochine - Γλυκό Κουταλιού Σύκο

Ancorat cu fire nevazute in timpuri biblice, pe cind Adam si Eva isi acopereau goliciunea cu frunzele sale, transformat in copacul pocaintei de care Iuda s-a spinzurat dupa tradarea lui Isus, smochinul a traversat istoria cu incapatinare, infigindu-si radacinile in cele mai aride soluri si culegind fiecare raza de soare in fructele sale carnoase si dulci.

Smochina, hrana pentru omenire inaintea griului, a fost motivul pentru care populatiile migratoare din zonele subtropicale  au dus cu ele si arbustul putin pretentios, raspindindu-l astfel in regiunile bazinului mediteranean unde au poposit.

Grecii antici au aratat o mare slabiciune pentru smochine, considerindu-le fructe binecuvintate de zei si atribuindu-le simbolurile fertilitatii si prosperitatii.

Timp de secole ei au folosit smochinele proaspete dar si pe cele uscate la soare in locul piinii, in principal in Marea Egee, Ionica, Creta si Peloponez.

Pentru calitatile lor nutritive smochinele au constituit alimentul de baza al Olympienilor, sportivii ce participau la Jocurile Olimpice.

Tot aici, fructul incarcat de istorie a primit valoarea monedei de schimb in comertul cu marfuri, fiind acceptate si pentru plata taxelor catre stat.

O ramura de smochin din care stau sa cada fructele coapte reprezinta o marca inregistrata pentru verile grecesti.

Si romanii si-au aratat pretuirea pentru minunatele fructe si pentru a se bucura si pe timpul iernii de gustul lor au descoperit un mod de a le pastra proaspete conservindu-le impreuna cu o parte din tulpina in miere de albine, alternativa la metoda greceasca de fierbere intr-un sirop gros de struguri.

Depasind bariera timpului si legind punte intre popoarele Orientului, fructul cu miezul singeriu ramine acelasi deliciu culinar si azi, cu diferenta diversitatii de consum, de la combinatii cu brinzeturi fine, prosciutto, salate cu legume sau fructe, ori fripturi rafinate cu carne de porc, curcan sau vinat, pina la deserturi delicate de patiserie, marmelade, inghetata ori lichioruri aromate.
Propunerea mea de astazi aduce parfum de Levant intr-o dulceata de smochine dezarmant de simpla.

Ingredientele necesare sint multiplicative:

- 1 kg de smochine proaspete, coapte dar nu in fermentare (coaja trebuie sa aiba aspectul brumat, fara crapaturi sau urme de sirop scurs, consistenta placuta la pipait, nu moale)

- 1/2 kg de zahar 

- 1/2 pahar cu apa

- o lingura zeama de lamiie

- citeva cuisoare intregi

- o fiola esenta de vanilie

- 2 linguri miere de albine (facultativ)

Se spala bine smochinele cu apa rece indepartind orice impuritati apoi se lasa sa se scurga.

Indepartam cu un cutit codita dupa care le taiem in bucati dupa preferinta (daca sint mari, le taiem in patru, daca smochinele sint de marime medie, le taiem doar in doua; pe cele mici le lasam intregi)

Punem smochinele astfel pregatite in vasul pentru dulceata adaugind deasupra zaharul.

Turnam apa 

si punem vasul la foc mic, fara sa amestecam, scuturind doar usor ca sa nu se lipeasca de fundul cratitei.

Se opreste focul dupa aproximativ o ora lasindu-se deoparte timp de 24 de ore.

Se reia fierberea in ziua urmatoare, tot la foc mic, adaugindu-se si zeama de lamiie (va impiedica zaharisirea dulcetei).

Incercam siropul picurind pe o farfurie putin si cind picatura isi va pastra forma dulceata este gata.

Punem cuisoarele si esenta de vanilie

si mai lasam sa fiarba doua - trei minute apoi oprim focul.

La final adaugam si mierea de albine care va contribui la consistenta siropului dind o aroma discreta dulcetei (eu am folosit o miere selectata de rasinoase).

Se pune fierbinte in borcane dupa care se sigileaza cu capacul.

O bucurie simpla pentru gurmanzi, o tratatie fina pentru musafiri, un desert sanatos pentru copii!

Nu ezitati sa incercati reteta!

E garantata!

* Proprietatile medicinale ale smochinelor au fost cunoscute inca din vremea lui Hipocrate stiindu-se ca aceste fructe sunt benefice pentru ficat, calmarea tusei, astmului si faringitei, precum si ca fiind un excelent laxativ si diuretic.

Smochinele sunt foarte bogate in substante nutritive, contin multe fibre, sint bogate in fosfor, magneziu, calciu si fier contribuind la mentinerea densitatii osoase, fara a contine chiar si un miligram de grasimi, sare sau colesterol.

Ajuta la reglarea tensiunii arteriale prin continutul ridicat de potasiu.