Placinta taraneasca cu brinza - Χωριάτικη τυρόπιτα

Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Invierea Domnului, dupa al carui model vor invia toti crestinii, ofera prilejul de a trai clipe de bucurie sfanta.

Trebuie sa spunem ca sarbatoarea Sfintelor Pasti nu este una izolata. Ea antreneaza un intreg ciclu de sarbatori si evenimente, care fac sa se individualizeze, clar, in calendarul ortodox, momentul pascal. Acesta cuprinde mai multe sarbatori, de la intrarea in Postul Mare pana la Pogorirea Duhului Sfint (Rusaliile), adica perioadele numite, in termeni bisericesti, a Triodului si a Penticostarului.

Pe plan popular, inceperea Postului Mare este marcata prin distractia care se face inainte de post.  

Miscandu-si data an de an in zona calendaristica a sezonului agrar, Lasatul Secului a asimilat numeroase practici specifice renovarii sau schimbarii timpului, reusind sa alcatuiasca un ciclu de sarbatori format din doua saptamani: Saptamana Nebunilor si Saptamana Caii lui Santoader. La mijlocul ciclului se situeaza noaptea Lasatului de Sec celebrata ca un adevarat revelion. Ritualul de innoire a timpului cuprinde, asemanator ciclului sarbatorilor de iarna, o perioada de imbatranire si degradare a timpului, evidentiata prin practici in care apar mascati si elemente orgiastice (Saptamana Nebunilor), si o perioada cu practici de purificare a spatiului, de recastigare a armoniei si echilibrului (Saptamana Caii lui Santoader).

Saptamana Nebunilor cand "numai nebunii pornesc a se insura, numai prostii si uratii satelor abia acum dau zor ca sa se casatoreasca, pe cand toti cei cuminti, cati au avut de gand sa se insoare in decursul carnilegilor, s-au insurat deja cu mult mai inainte". Obiceiul consta in mascarea barbatilor cu haine femeiesti pentru a merge prin sezatori unde faceau "diferite nebunii si glume". Ei luau fetele si nevestele la joc, improvizand diferite dansuri spre buna dispozitie a celor prezenti, cutreierau a doua zi satul pentru a face alte "nerozii, nebunii si glume".

Saptamina Nebunilor se suprapune peste Saptamana Alba (Saptamana Branzei). Aceste zile ne pregatesc pentru Postul cel Mare. Iar saptamana pe care o parcurgem este cunoscuta si sub denumirea de Saptamana Alba. Ea precede inceputul Postului Mare si este menita sa-i pregateasca pe credinciosi pentru perioada de pocainta si de post care va urma. In aceasta saptamana se face dezlegare la lapte, branza, oua si peste. Este o saptamana intermediara intre post si dulce si ne introduce in Postul Mare, care a inceput pe 14 februarie, in duminica lasatului sec de branza. In aceasta saptamina grecii gatesc in mod deosebit preparate pe baza de brinza si lapte.

In Grecia, Triodul (cartea de imnuri bisericesti intonate in trei duminici: "Vameşului şi a Fariseului", "Fiului Risipitor" si “Carnavalul” – [derivat etimologic din cuvintele latine: carnem levare care înseamnă a opri consumul de carne.]) este marcat de carnavaluri (mascarade ce isi au originea in ritualurile păgâne ale grecilor antici de a sărbători în cinstea lui Dionysos, zeul vinului şi al veseliei, si sint asociate cu renasterea naturii) ce se incheie cu inaltatul zmeelor, ce simbolizeaza scaparea de grijile iernii, in Lunea Curata - καθαρά Δευτέρα.

In aceasta zi, in Epir, locul de bastina al socrilor mei, gospodinele curata oalele si toate vasele de bronz, de grasimea bucatelor preparate in timpul Carnavalului, cu lesie fierbinte pina cind acestea stralucesc, si varuiesc trotuarele.

Sint informatii pentru care m-am documentat serios si am tinut neaparat sa le impartasesc fiicelor mele, dar m-ar bucura daca cei ce acceseaza blogul meu ar avea rabdarea sa le citeasca. Sint lucruri interesante si, dupa parerea mea, creeaza legaturi logice intre credinta si realitate.

Conformindu-ma obiceiului (v. Saptamina Brinzei), am pregatit o placinta traditionala, taraneasca - Χωριάτικη τυρόπιτα, asa cum o facea mamaia greaca, cu exceptia faptului ca am trisat folosind foi din comert.

Ce am folosit:
- un pachet foi de placinta Linco
- 250 grame brinza feta
- 250 grame brinza proaspata
- un iaurt grecesc Olympus, gras
- 6 oua
- 50 grame unt
- 4 linguri ulei de masline
- o lingura seminte de susan
- sare, daca este necesar

Se farimiteaza brinza intr-un vas incapator.

Se adauga continutul unei cutii de iaurt Olympus grecesc, gras, omogenizindu-se totul.












Se adauga si cele sase oua, amestecindu-se bine compozitia.















Se gusta amestecul si daca este necesar, se mai adauga, un praf de sare.

Intr-o cana se pune untul peste care se adauga uleiul de masline apoi se introduce la cuptorul cu microunde ca sa se topeasca, fiindu-ne necesar pentru ungerea foilor de placinta.

Se tapeteaza o tava rotunda cu hirtie de copt apoi ungem cu unt topit.

Se iau pe rind patru foi si se aseaza in tava astfel incit o margine sa atirne in afara tavii, distribuindu-le uniform pe circumferinta vasului si ungindu-le pe fiecare cu amestecul de unt si ulei de masline. Se toarna o treime din compozitia de brinza si ou.

Se repeta operatia de mai sus, asezindu-se din nou foi de placinta unse intre ele cu unt, apoi se toarna inca o treime din compozitie. Procedam astfel pina epuizam amestecul de brinza si ou (adica vor fi doua straturi intermediare de foi si trei de brinza - [logic - :( ]).

Se acopera totul cu restul foilor, asigurindu-ne ca sint bine unse intre ele - asa placinta va fi foarte frageda, dispunindu-le si pe acestea uniform pe circumferinta. Cind am terminat se apuca marginea foilor ce atirna in afara si, prin rasucire, formam o margine circulara.
Ungem fata placintei cu unt dupa care presaram susan.






Introducem tava in cuptor la 240 de grade Celsius pina ce suprafata va deveni aurie, apetisanta.

Se taie radial placinta cind s-a racorit, servindu-se alaturi de un pahar cu lapte cald, chefir sau iaurt.

Fiind o placinta de sarbatoare, merge un pahar de vin rosu, demisec ("ca stiu eu mai bine ce imi place").