Pasta de ton cu masline

Un aperitiv simplu, usor, cu arome intense si o importanta valoare nutritiva, un supliment natural de  acizi grasi esentiali omega3, atit de necesari organismului in lupta impotriva imbatrinirii precoce dar si pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor.
Alternativa onorabila atit pentru un mic dejun cit si pentru cina, si alegere ideala pentru mesele festive.
In cazul meu, un preparat pe placul intregii familii, ceea ce ma obliga.
Va propun o reteta care nu va va retine multa vreme in bucatarie dar care va avea ca rezultat un preparat deosebit de gustos: pasta de ton cu masline.

Am avut nevoie de:
- 200 grame file de ton alb
- 10 - 15 masline kalamata
- 50 grame unt
- 2 linguri ulei de masline
- o lingurita zeama de lamiie

Se scurge fileul de ton de uleiul in care a fost conservat.
Se scot simburii maslinelor facind o taietura la jumatate de jur imprejur si rasucindu-se cele doua jumatati in sens invers.
Se pun toate ingredientele in mixer amestecindu-se pina se obtine o pasta omogena.
Dupa preferinta se poate condimenta cu piper macinat.

Se depoziteaza amestecul obtinut intr-un recipient si se patreaza la frigider cel putin o ora inainte de a fi servit.

Rulouri din aluat fraged cu spanac

Solutie la indemina pentru zilele in care nu ai chef sa gatesti lucruri complicate.
Cind te indispune nehotarirea iernii de a pleca facind loc vremii frumoase, incapatinindu-se sa geruiasca mugurii fragezi ai copacilor, facind farse pasarilor calatoare asternindu-le in fata cimpuri cu zapezi proaspete in locul firelor tinere de iarba, taind elanul floricelelor ce incearca sa-si scoata capul vesele catre soare.
Dintr-o astfel de suparare mi-a venit pornirea de a prepara ceva rapid, care sa substituie o masa: rulouri din aluat fraged cu spanac.

Ne trebuie citeva ingrediente si reteta e gata:
- un pachet aluat foietaj de la Linco
- o punga de 450 grame spanac congelat (marca preferata Dujardin)
- 2 legaturi ceapa verde
- 200 grame brinza feta
- un ou
- 2 linguri ulei de masline
- un galbenus + o lingura de lapte + sare cu ierburi mediteraneene (sarea poate fi inlocuita cu succes doar de ierburile mediteraneene)

Aluatul foietaj se lasa din vreme in frigider sa se decongeleze lent.
Se curata ceapa si se taie marunt apoi se caleste in uleiul de masline. Cind s-a inmuiat putin se adauga spanacul dezghetat si scurs gatindu-se impreuna pina ce se evapora tot lichidul lasat.

Se lasa sa se racoreasca putin apoi se adauga brinza farimitata omogenizindu-se compozitia.

Se adauga si un ou pentru legarea amestecului si se sareaza (daca mai este necesar) dupa gust.

Se imparte aluatul in citeva portii apoi se distribuie umplutura pe fiecare bucata de aluat.

Se da o forma preparatelor asezindu-se apoi intr-o tava teflonata.

Se ung cu galbenusul frecat cu lapte apoi se decoreaza risnind deasupra sare cu ierburi mediteraneene, pentru un  gust mai bogat. Se coc la foc potrivit pina capata o culoare aurie.

Serviti alaturi un iaurt sau un pahar cu lapte cald. Veti alunga instant depresia provocata de viscolul neasteptat ce zgiltiie geamurile.

PS. Daca nu aveti astfel de probleme, puteti sa asociati o bere (neagra - eventual). :D

Cornulete fragede cu prune uscate

Copil fiind refuzam cu indirjire anumite feluri de mincare pe care mama le pregatea, neintelegind asocierea unor fructe cu sosuri picante sau carne.
Nu acceptam in ruptul capului mincarea de gutui sau pe cea de prune uscate desi mirosul ce se raspindea in bucatarie in timp ce acestea se gateau era tare imbietor.
Respectam munca mamei insa preferam sa stau flaminda cind felurile acelea faceau parte din meniul zilei.
Cu timpul am inteles ca mamei mele ii placeau in mod deosebit prunele acelea uscate, pentru ca ii aminteau de copilarie, ii aminteau de bunica Icuta (Viorica) - femeia blinda si supusa ce ii transmisese aceasta slabiciune.
Am inteles si ca natura adopta un mod ciudat prin care ne atrage atentia ca mostenim genetic anumite trasaturi ale parintilor chiar daca nu constientizam lucrul acesta.
Ori poate este doar interpretarea mea pentru faptul ca in ultima vreme m-am simtit tare tentata de gramezile de prune uscate de pe tarabele comerciantilor din piata.
Mi-am acordat ceva timp de gindire ca sa le gasesc o intrebuintare pentru a-mi satisface pofta si intr-un final am ajuns la concluzia ca ar fi umplutura ideala pentru niste cornulete fragede, solutie oferita tot de un obicei foarte drag mamei mele, acela de a umple cornulete cu magiun.
Am fost tare multumita de rezultat ceea ce mi-a oferit convingerea ca voi repeta experienta si ca, probabil, pe linga risul caracteristic, pe linga inclinatia de a invata imediat orice dans, pe linga vocea placuta, si gustul pentru prunele uscate este tot o mostenire de la mama.
Va invit sa savurati linga o cafea, intr-o dimineata frumoasa de duminica, minunatele cornulete fragede cu prune:

Ingrediente:
Aluat
- 250 grame osinza (dar poate fi inlocuita cu succes cu unt sau margarina)
- un plic zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 500 grame faina alba
- un cub drojdie proaspata Dr Oetker (sau un plic de drojdie uscata)
- o lingurita zahar tos
- 100 ml lapte
Umplutura
- o punga de prune uscate fara simburi (Orlando)
Decor
- doua plicuri zahar pudra vanilat Dr Oetker

Pentru inceput se adauga continutul unui plic de zahar pudra vanilat Dr Oetker peste osinza scoasa din timp din frigider, amestecindu-se energic pina devine spumoasa.

Se adauga apoi faina proaspat cernuta facindu-se in mijloc o adincitura in care pe pune drojdia maruntita si o lingurita de zahar tos.

Se incalzeste usor laptele apoi se amesteca cu drojdia, dupa care se framinta totul bine, pina se obtine un aluat elastic si potrivit de tare care se lasa sa se odihneasca acoperit cu o cirpa pentru aproximativ jumatate de ora.

Se intinde o foaie cu o grosime de 4 - 5 mm pe masa presarata cu un praf de faina. Apoi se taie cu rola romburi pe care le umplem cu prune

rasucindu-le dinspre un capat spre celalalt.

Se coc la foc potrivit (cca 220 grade Celsius) pentru aproximativ 30 de minute intr-o tava tapetata cu hirtie de copt. Verificam sa nu se inchida la culoare prea tare si scoatem cind baza s-a rumenit.

Se pudreaza cu zahar pudra cind sint usor racorite.

Sint fragede si delicate, aroma prunelor coapte oferindu-le o savoare deosebita.

Mama draga, iti dedic aceasta postare chiar daca tu nu mai esti sa afli acest lucru.

In memoriam

Penne con zucchine e spinaci cu sos ragù

In bucataria italiana, ragù este un sos pe baza de carne, servit de obicei cu paste.
Societatea italiana gastronomica L'Accademia della Cucina Italiana a documentat 14 feluri de ragù. 

In regiunile din nordul Italiei, un ragù este de obicei un sos de carne, tocata de mai multe ori sau macinata, si fiarta cu legume intr-un sos. 

Tipurile de carne utilizate pentru pregatire sint variate si pot include separat sau in amestecuri carne de vita, carne de pui, carne de porc, rata, gisca, miel, oaie, vitel, sau organele de la oricare din aceleasi specii. Sosul poate fi bulion, apa, vin, lapte, smintina, si adesea include combinatii ale acestora. 

Caracteristic, un ragù este un sos de carne, fiert sau inabusit, care poate fi aromatizat cu rosii, pentru a se distinge de un sos de rosii, care este aromat cu adaos de carne.

Prima reteta documentata pentru un sos de carne, in care carnea gatita a fost o parte integranta a sosului servit cu paste fainoase, dateaza de la sfirsitul secolului al 18-lea si a fost pregatit si inregistrat de catre Alberto Alvisi, bucatar al cardinalului de Imola (la momentul acela “maccheroni” era un termen general pentru paste, atit uscate cit si proaspete).

Pina in secolul al 19-lea, doar in zilele de sarbatoare si duminica clasele bogate ale Italiei utilizau frecvent sosurile grele din carne pentru paste.  

Dupa revolutia industriala faina pentru paste a devenit mai accesibila si pentru celelalte categorii sociale pastele intrind in dieta populara si transformindu-se in produs national.

Mi s-a parut interesant sa aflu istoria acestui sos iar atunci cind am gasit informatia am considerat ca e util sa v-o impartasesc.

Am gatit de multe ori paste cu carne tocata in diverse variante: budinca, pastitsio – παστίτσιο, dar nu am incercat niciodata reteta italiana.

Zilele acestea insa i-a venit rindul si am inregistrat din nou un succes teribil: penne con zucchine e spinaci cu sos ragù.

Ingrediente:

- 700 grame pulpa de porc degresata

- 4 linguri ulei de masline

- o lingura boia dulce

- o lingurita oregano

- sare, piper - dupa gust

- doua linguri pulpa de rosii

- o lingura pesto

- o lingura sos de rosii iute 

- un pahar de vin alb sec

- o cutie (400 grame) penne cu dovlecei si spanac Barilla (Penne zucchine e spinaci)

- brinza scursa, parmezan

Am avut o bucata de pulpa de porc de aproximativ 700 de grame pe care am degresat-o in prealabil apoi am tocat-o de doua ori. Am pus-o intr-o tigaie cu uleiul de masline, rumenind-o.

Inainte ca zeama sa scada complet am condimentat adaugind piperul, boiaua dulce, oregano si sare si piper dupa gust. Se lasa pe foc pentru cinci minute timp suficient pentru ca aromele sa se intrepatrunda.

Cind amestecul s-a rumenit bine am adaugat pulpa de rosii si o lingura de pesto amestecind compozitia pentru omogenizare si lasind sa fiarba pentru aproximativ zece minute.

Am turnat vinul si am adaugat sosul iute continuind sa amestec totul pina ce zeama a scazut complet obtinind un amestec picant, omogen.

Am lasat sosul deoparte punind pastele la fiert dupa indicatiile de pe ambalaj ale producatorului.

Cind au fiert suficient le-am scurs de apa in care au fiert si le-am servit adaugind o portie generoasa de sos ragù peste care am presarat parmezan ras.

Vinete pané cu sos de rosii usturoiat - μελιτζάνας με σάλτσα ντομάτας σκόρδο

Zilele trecute am avut o comanda speciala din partea principalului beneficiar al indeminarii mele culinare (zic si eu!).

Aflindu-ne impreuna la cumparaturi, ochii i s-au lipit "ca marca de scrisoare" de niste vinete care aratau extraordinar imbiindu-te sa le cumperi.

Ce-i drept, si mie imi facusera cu ochiul, doar ca mie imi defila in minte cu totul alta reteta decit lui.

Am picat insa de acord sa satisfacem amindoua preferintele asa ca, am facut achizitia.

Acasa, am "executat" intii preparatul la cerere, adica vinete impanate, dupa care am dichisit si vinetele pané dupa gustul meu. Le-am asortat si un sos de rosii frecat cu usturoi pentru a obtine o combinatie savuroasa.

Ingrediente:

- 2 vinete potrivite

- 3 oua

- 4 - 5 linguri de faina

- ulei pentru prajit

Pentru sos:

- 100 ml pulpa de rosii pasate

- 4 catei de usturoi 

- 2 linguri ulei de masline

- sare, oregano, dupa gust

Pentru pregatirea aperitivului am curatat de coaja doua vinete si le-am feliat subtire, pe lung. Le-am presarat cu sare lasindu-se sa se scurga intr-o strecuratoare pentru aproximatix 20 de minute.

Intre timp am pregatit pe o farfurie faina

si ouale batute.

Stergind cu hirtie absorbanta fiecare felie de vinata le-am trecut alternativ prin faina

si ou,

repetind inca o data aceasta operatie, dupa care am asezat feliile in uleiul incins, pregatit din timp.

Se rumenesc pe ambele parti apoi se scot pe hirtie absorbanta, pentru a indeparta surplusul de ulei.

Se dau pe razatoarea mica cei patru catei de usturoi, dupa ce s-a indepartat coltul, se adauga un virf de cutit de sare si se freaca maioneza cu uleiul de masline. Se adauga cite putin din pulpa de rosii peste maioneza de usturoi amestecindu-se continuu. Se condimenteaza sosul dupa gust cu oregano. 

* (Faza asta a scapat obiectivului foto)

Un aperitiv la fel de bun si cald si rece.