Pate de ficat de pui

Cind fetele mele erau mici si procurarea oricarui aliment reprezenta o victorie asupra regimului (comunist), sa le ofer ceva sanatos si gustos pentru mine era o provocare.
Astfel am inceput sa prepar un pate delicios din ficatel de pui, o sursa de fier atit de necesara organismului in crestere.

Cum il pregatesc:
Pun la fiert (acum - ca se gaseste) 1/2 kg ficatel de pui pe care inainte l-am curatat de pielite si l-am spalat in mai multe ape.
Intre timp fac o maioneza dintr-un galbenus de ou, zeama de la o jumatate de lamiie, doua lingurite de mustar (Dijon), un praf de sare si ulei.
Scurg ficatelul de apa in care a fiert si il pun in mixer, macinindu-l fin.
Cind s-a mai racorit adaug o jumatate de pachet de unt - 100 gr si mixez din nou.
La sfirsit pun doua - trei linguri de maioneza si mai amestec ca sa se omogenizeze.
Potrivesc de sare si, daca vreau sa fie mai iute, pun si un praf de piper fin macinat.
Pun pasta astfel obtinuta intr-un vas si dau la rece.

Rezultatul este extraordinar
Natural, proaspat, fin si hranitor.

Supa de rosii

S-a dus vara. Si o data cu ea, gata si cu legumele proaspete de gradina.
Iarna organismul nostru este mai vulnerabil, datorita temperaturilor scazute, iar obiceiul de a manca sanatos devine si mai important.
O supa de rosii, chiar si din cele conservate, reprezinta o sursa de vitamine si minerale care intaresc imunitatea.

Asa ca, mi-am pregatit ce trebuie si m-am apucat de treaba.
- o sticla de rosii pasate, 900 ml (CIRIO passata rustica)
- doi morcovi, doua radacini de patrunjel, o felie de telina si frunze
- o ceapa
- trei cartofi
- o legatura de patrunjel
- 50 gr orez
- trei - patru linguri de ulei
- o legatura de leustean
- un ardei iute

Curat morcovii, patrunjelul, telina, ceapa si cartofii si le tai in bucati mari.
Le pun la fiert in cca 1,5 l apa pentru aproximativ 30 de minute.
Scot legumele, mai putin cartofii, si le dau prin strecuratoare ca sa pastrez doar pulpa.
La sfirsit strecor si rosiile pasate astfel incit sa indepartez semintele.
Adaug totul in zeama in care au fiert legumele, mai completez cu inca 1,5 l de apa si pun din nou la fiert.
Pun si orezul spalat in prealabil si patrunjelul tocat marunt.
Dupa vreo 10 minute adaug uleiul, mai las sa dea doua - trei clocote, dupa care inchid focul.
Acum adaug leusteanul maruntit si ardeiul iute, intreg si usor crestat la virf, apoi acopar cu un capac.

Aceasta supa se poate servi atit calda atunci cind gerul de afara ne tine captivi in casa, cit si rece - vara, cind caldura ne toropeste tragindu-ne la umbra.

Chiftelute marinate

Intrucit in postarea anterioara am prezentat prepararea chiftelelor, pentru a nu mai relua modul de pregatire al acestora, vin in completare cu chiftelutele marinate.
De fapt, totul consta in pregatirea unui sos de rosii in care vom adauga pentru citeva minute, la sfirsit, chiftelele pregatite in prealabil.

Pentru sos se paseaza o conserva de rosii decojite (500 ml).
Se incinge o lingura de ulei peste care se adauga rosiile pasate.
Se mai adauga o ceasca zeama de carne sau, in lipsa, o ceasca de suc de rosii.
Se pun patru - cinci frunze de dafin, vreo zece boabe de piper, se pune sare dupa gust si se lasa sa dea citeva clocote.
Se adauga chiftele prajite din timp si se da vasul la cuptor.
Mincarea este gata cind sosul a scazut suficient si s-a legat, si va avea o consistenta cremoasa.
Frunzele de dafin ii vor da o aroma deosebita.

Chiftele - κεφτέδες

Cum spunea "mamaia greaca": κεφτέδες. Dar mai ales cum le facea.
Taaaare gustoase. Copiii mei se dadeau in vint dupa ele.
Cu timpul, am invatat sa le fac la fel de bune.
Secretul? Niciunul pe care sa nu il stiti.



































Iata:

- 1 kg de carne porc (de la burta - adica putin grasuta)
- o ceapa mai marisoara
- facultativ usturoi, vreo doi catei
- o legatura de patrunjel
- piper macinat, sare dupa gust
- un ou
- o felie de piine inmuiata in lapte si bine stoarsa
- ulei pentru prajit

Se toaca ceapa si se caleste un pic in ulei, pina se inmoaie.
Se pune intr-un castronel un strop de lapte si se inmoaie felia de piine.
Se toaca impreuna carnea, patrunjelul tocat si usturoiul, iar la sfirsit se trece prin masina piinea stoarsa bine.

Se pune deasupra ceapa calita, se potriveste de sare si se adauga piper.
Se bate bine un ou si se pune peste compozitie.
Apoi, cu miinile curate, se amesteca totul ca sa se omogenizeze.
Intr-o tigaie se pune uleiul la incins.
Pe o farfurioara punem putina faina (sau pesmet cernut fin).

Luam cu lingura compozitie si o dam prin faina formind cu palmele bilute potrivite ca marime pe care le aplatisam inainte de a le pune in tigaie.
Se rumenesc pe ambele parti, scotindu-le pe o hirtie absorbanta pentru a indeparta excesul de ulei.


Se pot servi alaturi de cartofi prajiti, piure de cartofi sau se pot marina.

Cartofi la cuptor cu carne de porc

O reteta pe cit de comuna pe atit de diferita in miinile fiecarei gospodine.
Si asta pentru ca unora le plac cartofii taiati marunt, sau felii, altora le plac intregi.
Unora le plac cu mai mult sos, altora fara. Multe gospodine ii prefera mai copti, altele ii vor mai moi.
Unele pun verdeata, altele pun mai mult suc de rosii.
Eu pot sa va spun cum imi place sa ii gatesc eu.
Simplu si fara complicatii dar foarte apreciati.

Folosesc cam 1 kg de pulpa de porc.

Vreo sapte - opt cartofi, potriviti.

Piper boabe, oregano

3 catei de usturoi

2 linguri pasta de rosii

2 - 3 linguri de ulei

Portionez carnea in felii un pic mai grosute, cam de un deget.

O pun la rumenit in uleiul incins, intorcind-o pe ambele parti pina ia o culoare usor aramie.

Adaug doua cani de apa calduta si o las sa fiarba acoperit pina se fragezeste.

Curat cartofii si ii tai in lung in felii putin mai marisoare.

Ii asez intr-un vas si condimentez cu boabe de piper si oregano uscat. 

* Se spune ca sarea adaugata la fiert intareste legumele.

Am cautat sa aflu de la specialisti culinari cind este mai bine sa adaugi sarea in preparate si am constatat ca parerile sint impartite.

Sint insa toti de acord ca sarea are un gust potentator, reduce gustul amar al unor legume, scotind aciditatea din altele.*

Adaug carnea peste cartofi si torn deasupra zeama in care a fiert.

Pun vasul in cuptor lasind sa fiarba la foc iute pentru vreo 20 de minute, dupa care incerc sa vad daca s-au fiert cartofii.

Potrivesc de sare, strivesc cateii de usturoi si ii adaug printre cartofi.

Mai las in cuptor sa fiarba impreuna si sa se combine aromele.
Intre timp pun doua linguri de pasta de rosii intr-un castronel si adaug putina zeama de carne amestecind sa se subtie.

Scot vasul din cuptor, torn sosul deasupra si mai las sa fiarba impreuna inca 10 minute.

Mincarea este gata cind sosul a scazut suficient dar cartofii nu sint uscati iar carnea s-a rumenit frumos deasupra raminind suculenta la interior.

Ciuperci cu maioneza

Ador ciupercile.
Consumate in cantitati moderate ele sint un aliment complex bogat in vitamine din grupul B si prin faptul ca conţin cantităţi mici de grăsimi pot consitui baza unei diete bogate în potasiu, fosfor, fier şi magneziu.
Inainte sa aflu cite calitati nutritive au le trecusem in lista preferatelor mele.
Imi plac in salate, in sosuri, pe pizza, in omleta, cu orez. Si cine stie in cite alte feluri se mai pot prepara.
Dar cel mai mult imi plac cu maioneza.

Am spalat si curatat vreo sase ciuperci champignion mai marisoare.

Le-am tocat marunt si le-am pus la calit in putin ulei incins.

Dupa ce s-au rumenit suficient le-am dat deoparte lasindu-le sa se raceasca.

Intre timp am curatat un catel de usturoi, l-am pisat si l-am frecat cu putina sare si ulei ca pe maioneza.

Dintr-un galbenus de ou, o lingurita de mustar Dijon, doua linguri zeama de lamiie si cca 50 ml ulei am facut maioneza in care am incorporat si usturoiul frecat.

Am adaugat ciupercile si am amestecat incet pina s-au omogenizat. Am dres de sare si am presarat un praf de piper amestecind din nou.
Se dau pentru vreo jumatate de ora la frigider, acoperite ca sa nu oxideze. Astfel se combina aromele iar aperitivul se leaga.

Salata de hamsii

Am descoperit intr-un raft de supermarket un produs pe care, privindu-l, mi-l imaginam preparat intr-un singur fel. Erau hamsii in ulei.
Frumos aliniate si curatate ma imbiau sa le cumpar. Ceea ce am si facut. Si nu am gresit facind-o.
Pentru ca salata pregatita a fost grozava.

Merge cu un paharel de tuica de casa (tzipuro) in serile reci de iarna.

Am folosit o cutie de hamsii - cca 200 gr, curatate, marinate si conservate in ulei.
O ceapa mare rosie, oregano
100 grame masline kalamata
Doua linguri otet, doua linguri ulei de masline.

Am taiat ceapa melcisori subtiri.
Am scurs hamsiile si le-am pus intr-un castron adaugind ceapa, maslinele si presarind oregano deasupra.
Am pus uleiul de masline si otetul si am amestecat combinind bine toate aromele.

Salata de icre de crap

Locuind pe malul Dunarii era normal sa fim atinsi de microbul pescuitului. Asa ca, nelipsindu-ne pestele, nu ne lipseau nici icrele.
Fiind usor de pregatit si inlocuind cu succes o cina, alaturi de citeva masline si o felie de brinza, nu astept ocazii speciale pentru a le prepara.

Intr-un castron pun in jur de 50 grame de icre, pe care le-am pastrat in frigider, intr-un borcan, usor sarate.
Adaug zeama de la o jumatate de lamiie de la inceput si amestec energic. Apoi adaug incet ulei - cam 50 ml, amestecind continuu. Se va lega usor compozitia fara sa fie nevoie sa utilizam gris sau pesmet. Cind isi dubleaza volumul (poate si ceva in plus) si isi pastreaza forma, adaugam un strop de apa minerala, amestecind in continuare. Compozitia se va albi frumos. In plus apa minerala va mai taia din grasimea uleiului.
Gustam de sare si, la nevoie, mai adaugam dupa gust.
Se toaca fin o jumatate de ceapa adaugindu-se peste icre si incorporindu-se in amestec.
Se consuma cu pesmet dar la fel de gustoase sint si cu piine neagra.

Prin continutul ridicat de nutrienti (vitamina A, acid folic, potasiu şi mai ales fosfor), icrele sint benefice pentru organism, avind o valoare alimentara ridicata.

Ciorba de peste

Ca sotie de pescar m-am confruntat foarte des cu diverse retete pe baza de peste.
Si cum din palmares nu lipseste ciorba de peste, o sa va impartasesc secretul unei ciorbe deosebit de gustoase.

Folosesc peste gras - somn, vaduvita, crap. Capul si coada cind am peste mare si intreg cind pestele e putin mai mic de un kg, impartind cu generozitate bucatile.

Pun la fiert in putina apa - aprox 1 l, legumele: morcov, patrunjel, o felie de telina si citeva frunze, o ceapa mare, un ardei gras si vreo patru rosii potrivite pe care in prealabil le-am decojit.
Dupa ce s-au fiert le scurg si le dau prin strecuratoare astfel incit sa scot doar pulpa pe care o adaug din nou in ciorba. In felul acesta ciorba va fi consistenta dar legumele nu vor umbri prin prezenta lor pestele.
Adaug bucatile de peste si cind este aproape fiert adaug 1 l de bors de putina (bors de Tecuci).
Mai las sa fiarba pentru vreo zece minute adaugind citeva boabe de orez (un caus de palma).
La sfirsit pun si o lingurita de pasta de rosii pentru o culoare frumoasa.
Toc marunt o legatura de patrunjel si un ardei iute si le adaug la ciorba.
Mai toc o legatura de leustean, opresc focul, pun leusteanul si acopar cu un capac.
Ciorba va avea o aroma incredibila.
Se serveste neaparat cu ardei iuti.

Pofta buna!

Chec

Am tot experimentat in timp retete pentru chec fara a fi multumita de vreuna.
Cu ulei, cu iaurt, cu multe oua ......... nu imi placea rezultatul. Niciodata.
Intr-o zi, aflindu-ma la o zi onomastica, am fost surprinsa sa vad pe un platou un chec asa cum nu imi iesise mie nicicind. Laudind gazda, am asteptat momentul prielnic si am cerut reteta.
De atunci am pregatit de multe ori acest dulce reusit si mereu cu acelasi succes.

Cu un pachet de unt, 3 linguri de ulei, doua pahare de zahar, patru oua, 14 linguri de lapte si 28 de linguri cu virf de faina, 1 1/2 parf de copt si mirosuri (esenta de rom, coaja de lamiie sau portocala, zahar vanilat bourbon) iar pentru garnitura - cacao, ma apuc de treaba.

Pun untul intr-un vas si adaug zaharul, vanilia si mirosurile, amestecind pina ce compozitia devine spumoasa. Adaug uleiul si, pe rind, ouale - unul cite unul, laptele si faina in ploaie - amestecata in prealabil cu praful de copt. Se obtine un aluat moale dar care nu trebuie sa curga si isi pastreaza forma.

Se ung doua forme de chec cu putin unt si se pudreaza cu faina.
Trei sferturi din compozitie se distribuie uniform in cele doua forme.
Restul se amesteca cu doua linguri de cacao si se toarna peste aluatul din fiecare forma, amestecindu-se usor in lungul lor cu o lingurita - se va obtine o felie cu efect marmorat.
Se coace la foc moderat pentru cca 40 minute. Se pudreaza cu zahar pudra cind s-a racit, pentru un aspect fara cusur.

Va place?

Fasole batuta

Pe linga varza calita, fasolea batuta era mincarea preferata a mamei mele.
O mincare pe cit de simpla pe atit de sanatoasa si apetisanta.

Fasolea fiarta (am spus la supa de fasole cum se procedeaza), cca 500 grame, se lasa la scurs.

Se toaca doua cepe mari si se pun la calit in uleiul incins.
Dupa ce s-a scurs se da fasolea prin masina si se obtine o pasta.
Se adauga sare dupa gust, piper si jumatate din ceapa calita.
Dupa preferinta se pot adauga si doi catei de usturoi bine pisati in prealabil si frecati cu sare si un strop de ulei (ca maioneza).

Se amesteca totul bine, *nu folosim cuvinte mari ca omogenizare atunci cind este vorba de aceasta mincare populara*, completindu-se la sfirsit cu putin ulei crud - in completarea calitatilor fasolei care nu contine grasimi. Se aseaza intr-un castron adinc.

Ceapa prajita ramasa se mai da un pic pe foc mic impreuna cu o lingurita de pasta de rosii si se caramelizeaza.
Se pune peste fasolea batuta si se niveleaza frumos cu furculita pentru aspect.

Daca nu se maninca in post poate fi consumata impreuna cu o felie de feta.

Supa de fasole

FASOLEA

Fasolea contine o cantitate mare de proteine si fibre - cu rol in mentinerea unui tranzit intestinal normal, este hranitoare si are un continut caloric redus, prezentind un indice glicemic foarte scazut.
Reprezinta un aliment ieftin si o cale sanatoasa de a include elemente nutritive in alimentatia zilnica.
Este o sursa buna de vitamine B inclusiv acid folic si minerale: fier, potasiu, seleniu, magneziu si ceva calciu.
Fasolea boabe aduce putine grasimi si nici o urma de colesterol.

Contine antioxidanti, intarind sistemul imunitar si, prin reducerea nivelului de colesterol total din sange ca si a LDL (colesterolul „rau”) contribuie la reducerea riscului de boala cardiaca.

E bine de stiut.

Si, astazi am gatit fasole. La cererea consumatorului.
O supa savuroasa si hranitoare.

Exista atitea feluri de supa de fasole cite gospodine.
Sa va spun cum o prepar eu.

Pentru supa pregatesc o mina de legume:

- morcov, o radacina patrunjel, o felie de telina, frunze de telina, o ceapa, o legatura de frunze de patrunjel
Imi mai trebuie
- sare - dupa gust,
- ulei cam o cescuta,
- doua - trei lingurite de pasta de rosii.

Pentru patru portii folosesc cam 0.500 kg fasole cu bobul mic (pentru ca fierbe foarte bine - repede, nu scoate coji, este cremoasa). Dar pun la inmuiat intotdeauna mai multa si fac in completare fasole batuta - preferata mamei mele.

Fierb fasolea schimbind de trei ori apa. In felul acesta scapati de discomfortul balonarii de cite ori mincati fasole. Ca  un secret, adaugati citeva boabe de piper la fiert. Efectul antibalonare e sigur.

Tai legumele in bucati mai mari si le pun la fiert impreuna cu fasolea, pina ce bobul se striveste usor.

Atunci adaug uleiul si sarea si numai la sfirsit pasta de rosii.

Toc patrunjelul si inainte de a inchide focul il adaug lasind sa dea citeva clocote apoi opresc si acopar cu un capac pentru ca patrunjelul sa isi lase aroma in supa.

Si asta e tot.

Shekerpare (Melomacarona)

Un dulce oriental irezistibil, aromat si fraged.

Aluatul:

-          250 grame unt topit (o ceasca ulei – 150 ml)

-          1 ceasca gris

-          2 oua

-          1 praf de copt

-          1 plic zahar vanilat bourbon

-          700 – 800 grame faina

-          Coaja rasa de lamiie

Pentru sirop:

-          3 / 4 ceasca suc de portocale

-          1 / 4 ceasca Brandy

-          1 ceasca de miere

-          1 cana de zahăr

-          1 cana de apa

-          Scortisoara, cuisoare

Facultativ pentru ornat:

-          citeva bucatele de rahat

-          nuci pisate

Faina se cerne intr-un castron. Se adauga grisul, praful de copt, coaja rasa de lamiie si zaharul vanilat. Se toarna untul topit (uleiul), racit in prealabil si se incorporeaza cele doua oua.

Se framinta usor pina se obtine o coca moale si omogena.

Se modeleaza bilute din aluat si se aseaza in tava pe o foaie de copt neunsa, aplatisindu-se usor.

In mijloc se face un locas cu virful degetului in care se aseaza o bucatica mica de rahat.

Se pun in cuptor la foc moderat pentru 30 de minute.

Intre timp se pun intr-o cratita sucul de portocale, cescuta de Brandy, mierea si zaharul si la sfirsit apa.

Se fierb la foc mic pina se topeste zaharul adaugindu-se scortisoara si cuisoare pentru aroma. Se lasa sa se racoreasca.

Se scot biscuitii rezultati din cuptor, se aseaza intr-un vas putin mai adinc si se toarna siropul deasupra, asigurindu-ne ca acopera toate prajiturile.

Dupa aproximativ 10 minute se scot din sirop, se aseaza pe un platou si se presara nuci (fistic) macinate.

Piine de casa

Exista vreo gospodina care sa nu fi incercat o reteta pentru piine de casa?
Imi place mirosul bucatariei cind scot piinea din cuptor.
Ma invaluie parfumat si cald dindu-mi senzatia imbratisarii copiilor.
Ce apreciere poate fi mai expresiva ca bucuria si surpriza pe care le-o citeam in priviri cind, mici fiind, vedeau cum din miinile mele iesea acea piine minunata.
Nu este o reteta pretentioasa si cred ca nu va surprinde pe nimeni si totusi voi descrie mai jos cum o prepar.

Ne trebuie:
- Faina (alba si integrala) 1,250 kg
- Doua pliculete dojdie uscata
- O lingurita de zahar
- Sare, dupa gust
- 2 - 3 linguri ulei
- Un ou (pentru uns piinea - facultativ)
- Apa calduta cit se cere (vom vedea la framintat)

Sa trecem la treaba:
Intr-un vas punem faina in amestec, apreciind din ochi cantitatile din fiecare.
Facem la mijloc o gropita in care rasturnam continutul celor doua pliculete de drojdie uscata peste care punem zaharul - va ajuta drojdia la dospit.
Incet, incet, turnam cam un sfert de pahar de apa calduta amestecind continuu drojdia cu un pic din faina din vas pina incepe sa faca basicute. Amestecul trebuie sa semene cu o smintina mai grosuta.
Se lasa sa dospeasca intr-un loc caldut pina se dubleaza volumul.
Sarea se presara peste faina.
Incepem sa framintam amestecind faina cu drojdia dospita si adaugind cite putina apa calduta pina se formeaza o minge elastica si nu foarte tare. Ca sa nu se lipeasca de miini cit framintam, vom adauga si un pic de ulei.
Pentru a obtine o piine care sa se rupa fisii, fisii, framintam energic aluatul pina cind consideram ca s-au amestecat bine ingredientele (cca 20 minute), dupa care il lasam sa se odihneasca si sa creasca intr-un loc caldut din bucatarie, acoperindu-l cu un prosop.

* Sa va spun un secret: eu framint apucind aluatul dinspre exterior si infasurindu-l continuu astfel incit se formeaza o fibra rasucita dar continua. Infigind degetele in aluat fibra se intrerupe iar cind vom taia piinea, felia se va rupe in bucati.

Vom sti ca a crescut suficient cind, apasaindu-l cu degetul, coca nu mai revine ("mingea" va fi cam de doua ori mai mare ca atunci cind am lasat-o sa creasca - aprox. o ora si jumatate).
Luam doua tavi si le ungem cu un pic de untura (eu folosesc unt deoarece untura nu prea gasesc).
Impartim aluatul in doua si mai framintam un pic cele doua jumatati.
Apoi, din nou le impart in doua facind din fiecare bucata cite o bagheta.
Iau cite doua si le impletesc dupa care le asez in tavi si le ung cu ou batut. Se pot unge si cu apa calduta. Vor lua fata frumoasa la copt, rumenindu-se.
Imi place ca deasupra sa presar susan sau, daca nu am, citeva fire de sare groasa.
Cind au depasit cu un deget marginea tavii sint gata pentru a fi bagate la cuptor pentru cca. 40 minute. Focul va fi un pic mai tare la inceput (cam 240). Sint gata cind intepind cu un betisor il vom scoate curat fara ca sa se lipeasca aluatul de el.
Iata ce obtin:

Kataif

Stiu ca nu am inventat eu aceasta reteta.

Si, sincer, am fost surprinsa ca in multe bucatarii se prepara exact asa cum il pregatesc si eu.
Doar pentru ca este un desert pe care il savuram cu placere mereu si pentru ca tocmai l-am preparat, iata rezultatul:

Reteta?

Una foarte simpla:

- Fidea din cea mai fina (eu folosesc Monte Banato - am incercat si Barilla dar rezultatul nu e acelasi) - 2 pachete

- Unt 50 grame

- Zahar 500 grame

- Un pahar cu apa

- Esenta de vanilie, cuisoare, scortisoara

- Facultativ, trei patru linguri de miere

- Smintina de separator (e cea mai buna pentru frisca si o gasesc in piata oricind, in plus - e un produs absolut natural) 600 grame

- Un plic zahar pudra vanilat Dr. Oetker

Cum  procedez:

Intr-o tava de forma dreptunghiulara si nu foarte mare asez fideaua, dupa ce in prealabil am maruntit-o (nu foarte mult).

Deasupra pun untul fisii subtiri (pe toata suprafata - atit cit e posibil) dupa care dau la cuptor circa 15 minute (fideaua va deveni usor aramie fara sa se arda pe fundul tavii).

Intre timp prepar siropul. Intr-un vas pun zaharul, apa si cuisoarele si le dau in doua - trei clocote. La sfirsit adaug scortisoara si citeva picaturi esenta de vanilie.

Scot fideaua din cuptor, inlatur cuisoarele din sirop si adaug siropul fierbinte peste fidea, incet ca sa cuprinda toata compozitia, apoi pun tava in cuptor si inchid focul.

In citeva minute fideaua va absorbi tot siropul si dind tava la rece compozitia se va lega sub forma unui blat.

Inainte sa asez frisca peste blat pun mierea de albine si presar migdale prajite si maruntite, sau fistic. Ii vor da un gust special, proaspat.

Pina se intimpla lucrul acesta fac frisca: pun smintina impreuna cu zaharul vanilat si bat la viteza mica nu mai mult de cinci minute.

Apoi ornez simplu cu frisca.

In Grecia acest desert se prepara sub forma de rulouri cu o fidea speciala pe care o gasesc in orice supermarket si se serveste doar insiropata generos si cu fistic macinat presarat deasupra. E delicios dar exagerat de dulce.

De aceea va sugerez sa incercati varianta mea.

Supa de pui (αυγολέμονο)

Pentru ca la noi in familie o masa buna incepe cu supa de pui (αυγολέμονο: αυγο=ou + λεμόνι=lamiie ), era normal ca si lista retetelor pe care le voi posta aici sa inceapa asa.
Ca supa sa fie delicioasa avem nevoie de un pui de 1 - 1,2 kg, pe care il vom pune la fiert intr-o cantitate de apa suficienta cit sa il acopere. Dupa ce am luat spuma de doua - trei ori, adaugam un morcov, o radacina de patrunjel, o feliuta de telina si acoperim oala lasind sa fiarba pina se inteapa puiul usor cu furculita iar legumele sint fierte.
Se scot intr-un vas de sticla termorezistenta puiul si legumele si se dau deoparte.
In supa rezultata se adauga o ceasca de orez si se lasa sa mai fiarba la foc incet pina ce orezul este aproape fiert.
Separat se bat trei oua intregi, adaugindu-se sare dupa gust si zeama de la doua lamii.
Secretul acestui preparat consta in faptul ca supa se adauga incet, turnind-o "picatura cu picatura" cu polonicul peste amestecul de ou si lamiie astfel incit supa sa capete consistenta laptelui, amestecind continuu.
Supa va capata o culoare aurie si se va ingrosa. Se gusta, se asezoneaza si se mai adauga suc de lamaie, daca se doreste. Se adauga patrunjel tocat si se amesteca.
Se serveste calda, asezonata cu piper si ornata cu frunze de patrunjel.

Alaturi se va servi puiul fiert, pe care in prealabil il vom condimenta cu sare, piper, oregano si boia dulce si il vom stropi cu ulei de masline, dupa care il vom pune la cuptor pina va lua o culoare aramie.

M-am hotarit!

O zi frumoasa te poate inspira.
Asa mi-a venit ideea de a-mi face un blog pe care sa il fac public, si pe care sa postez retetele pe care le prepar, fara pretentia unei mari bucatarese.
Sint retete pregatite de mine in caldura caminului, care de-a lungul timpului mi-au adus aprecierea familiei, oferind  multe momente de bucurie si marcind diverse evenimente din viata noastra.
Multe din secretele acestor retete mi-au fost impartasite cu mare drag de catre o persoana importanta din viata mea, a carei amintire o port cu mult respect in suflet, soacra mea.
Fortata sa isi abandoneze gospodaria bogata si sa ia calea pribegiei in vremuri tulburi pentru tara ei, a adus cu ea obiceiurile locului unde s-a nascut si a trait jumatate din viata ei intelegind sa ia totul de la capat dar hotarita sa nu uite nimic, si mi-a incredintat cu rabdare tot ceea ce stia.
Asa se face ca retetele mele poarta amprenta bucatariei grecesti,  ipeirotiki.

Astept cu mare drag sa va alaturati acestui blog, adaugind retetele voastre si impartasindu-va experientele din bucatarie, si imi exprim speranta ca, poate in timp, sa alcatuim o echipa gata sa isi demonstreze si sa isi etaleze aptitudinile culinare. De ce nu?