duminică, 23 noiembrie 2014

Prajitura rasturnata cu kiwi si sos cu ciocolata alba

Pufoasa, exotica dar atit de simpla, vulcanica prin stimularea exploziva a papilelor gustative, prajitura rasturnata cu kiwi nu are nevoie de o prezentare.
Se recomanda singura.
Si o face intr-un fel care obliga repetarea experientei placute iar si iar.




Se prepara un aluat pandispan din:
- 8 oua
- 240 grame zahar
- 240 grame faina
- o doza esenta de vanilie Dr. Oetker
Reteta foarte simpla necesita totusi ceva atentie pentru un rezultat perfect.
Se separa albusurile de galbenusuri si se bat spuma tare.


Galbenusurile se amesteca cu zaharul si se mixeaza pina se deschid la culoare si isi dubleaza volumul, moment in care se incorporeaza si doza de esenta de vanilie.


Crema obtinuta se rastoarna peste spuma de albus si se amesteca cu grija, pentru pastrarea aerului incorporat in albus, pina se obtine un amestec aerat, omogen.


Treptat se adauga si faina, cernuta de doua ori, pentru obtinerea unui blat cit mai pufos.


Aluatul este pregatit.
Se tapeteaza o tava de copt cu inel detasabil cu hirtie de copt.
Pe fundul acesteia se presara intr-un strat uniform 200 grame de zahar.


Se curata de coaja patru fructe de kiwi


pe care le taiem in felii mai grosute urmind sa le asezam una linga cealalta peste zaharul din forma.


Dam pe razatoarea mare 100 grame de ciocolata alba transformind-o in fulgi.


Presaram uniform fulgii peste feliile de kiwi.


Aluatul pregatit initial se toarna peste umplutura din tava scuturind tava usor pentru ca sa se completeze toate spatiile.


Se introduce tava in cuptorul preincalzit la 220 de grade (treapta mijlocie) si se coace pentru aproximativ 40 de minute fara sa decshidem usa cuptorului.
La sfirsitul intervalului verificam prajitura si observam daca a capatat o culoare aurie si daca marginile se desprind singure de pe forma, situatie in care inseamna ca este gata.
Nu o scoatem imediat din cuptor ci, intredeschizind usa aragazului de doua degete, lasam sa se uniformizeze treptat temperatura asa incit aluatul sa nu se lase.
Cind prajitura s-a racorit se acopera cu un platou si se intoarce tava.
Se desprinde inelul exterior si, cu grija, indepartam hirtia de copt de pe suprafata prajiturii.
Rezulta o prajitura cu un strat superior ca un tablou cu fructe desenat intr-un sos de sirop cu ciocolata alba ce necesita doar portionare.


Desi vor exista critici in privinta numarului de calorii, nu va veti putea abtine sa gustati delicioasa prajitura.




Sa aveti pofta!

vineri, 21 noiembrie 2014

Costa d’Oro proiect TrendList - Top 5 dulciuri de iarna.

Ati aflat stirea?
Vom avea revista de lifestyle, sanatate, gust, pe facebook.
Costa d’Oro a planuit acest proiect TrendList implicindu-i pe toti cei ce si-au exprimat dorinta de a dezvolta platforma intr-un concurs recompensat cu premii importante, atit pentru participanti cit si pentru sustinatori.
Blogul meu Ce si cum mai gatim a fost desemnat sa participe la concurs la sectiunea Top 5 dulciuri de iarna.
Nu voi reusi decit cu ajutorul si sustinerea voastra.
Ma bazez pe voi pentru alcatuirea unui top al bunului gust, al celor mai reusite deserturi de Craciun, al celor mai calde si dulci surprize de sarbatori.
Astept propunerile voastre incepind de astazi si pina pe 14 decembrie in sectiunea comentarii la acest articol de pe blog urmind ca dupa aceea sa postam in aplicatia Costa d’Oro cele mai tentante dulciuri de iarna propuse de voi.

Pentru tine, cel care ai participat la crearea unui top sau cel care e pur si simplu doar curios sa afle cele mai interesante top-uri de lifestyle, regulile jocului sunt mult mai simple.

Alege articolul care iti place si apasa butonul “Sustine” in perioada 17 noiembrie – 22 decembrie 2014. La final, vom organiza o tragere la sorti iar pentru a putea participa la aceasta trebuie sa completezi formularul cu datele tale de contact.

Verifica sectiunea Premii pentru a afla cum vor fi recompensati cei mai cei sustinatori care au respectat regulile jocului.

Voi intra in subiect propunindu-va participarea la o dezbatere cu tema:
Mos Craciun? Colinde? Petreceri sau depresie?
Craciunul ne ofera multe motive pentru a zimbi dar si mai multe incercari pentru sistemul nostru nervos.
Am facut o lista cu argumente pro si contra cu speranta ca vom ajunge impreuna la o concluzie.
Suntem bucurosi ca a venit perioada sarbatorilor de iarna  sau simtim un pic de rezervare?
Ne place sau nu aceasta perioada a anului?
Cititi lista mea si aduceti propriile argumente pentru care va place sau nu Craciunul.

Ne plac:
Dulciurile pregatite in fiecare an pentru aceasta sarbatoare, cozonacii aburind aromat cuptorul, cornuletele fragede si bogat pudrate, corabioarele inghesuite in forma bradutilor, baclavalele ingramadind in scutecele lor miezul de nuca imbalsamat cu scortisoara si cuisoare si sarailiile insiropate.
Torturile impodobite cu flori de visc si stelute de zapada, prajiturile cu ciocolata din belsug dar si cele ascunse sub nameti de frisca, casutele de turta dulce cu streasina ninsa sub zaharul topit.
Ne descurajeaza miile de calorii furnizate de “motivele placerii” enumerate mai sus cu gindul la suplimentarea efortului de a da jos “efectul” produs asupra masurilor vestimentare.

Ne place spiritul Craciunului pentru ca trezeste in noi dorinta de a fi mai buni, creeaza cadrul perfect pentru o atmosfera mai umana:
- Bazarurile de caritate infiintate peste tot, actiunile pentru colectarea de bunuri pentru persoanele aflate în nevoie,
- Serbarile tematice ce aduc impreuna personaje de basm si copii imbujorati, Mosi pintecosi si pitici harnici impartind cadouri neinsemnate dar cu multa incarcatura emotionala
- Brazii cu miile de flacarui ale beculetelor colorate si ghirlande stralucitoare serpuind printre globuri mari si mici.
Ne intristeaza faptul ca unii semeni nu pot impartasi euforia noastra, ca uitam ca oamenii sint ancorati in nevoi tot timpul anului si nu doar in perioada sarbatorilor.

Ne place atunci cind sarbatorile cad in mijlocul saptaminii, oferind acelora dintre noi care lucreaza o scurta vacanta pe care alegem sa o petrecem in caldura si intimitatea casei sau in excursii relaxante dar, oricum, in compania celor dragi.
Nu ne plac costurile acestei mici escapade hibernale, pe care ofertantii le umfla cu lacomia cistigului exploatind Sfinta sarbatoare.

Ne place fondul muzical specific, cu clinchete de clopotei si ritmuri vesele, antrenante, ce curge lin din toate coloanele sonore.
Ne agaseaza spectacolul revoltator oferit de politicieni incercind sa utilizeze in scop electoral mesajul sfint al Marii Sarbatori a Nasterii Domnului, imbratisind copii aflati in dificultate.

Ne place atmosfera de sarbatoare a orasului decorat cu perdele curgatoare de lumini, ne plac casutele lui Mos Craciun din parcuri, cu rafturile incarcate de acadele si vata pe bat, cu aburii de vin fiert ce curge in pahare si bliturile scinteind cu hotarirea de a imortaliza veselia momentului, sarutul timid de sub creanga de visc si chipul emotionat al prichindelului in fata Mosului care, ce sa vezi, chiar exista.

Ne pregatim cu aceeasi bucurie in fiecare an pentru Sarbatoarea Craciunului, momentul fiind unul special, in care, parinti, copii si nepoti ne exprimam profunzimea sentimentelor, ne daruim iubirea neconditionat, daruri fara valoare materiala dar care ne fac sa simtim ca apartinem unul celuilalt intr-o legatura puternica pe care nimeni si nimic nu  o poate desface.
Participam cu totii pentru reusita petrecerii insa mie imi revine cea mai placuta sarcina: desertul pentru masa festiva, in privinta caruia niciodata nu sint hotarita si, ca urmare, ma pierd printre nenumaratele delicatese.
Ma ajuta cineva sa aleg citeva din lista de mai jos?

marți, 18 noiembrie 2014

Ghebe la tigaie cu piept de pui la gratar

Cum spuneam si cu alta ocazie, oferta bogata de ciuperci de cultura din rafturile magazinelor ma atrage ca un magnet.
Si asta pentru gustul inconfundabil, textura carnoasa si simplitatea modalitatilor de pregatire, preparatul obtinut putind fi consumat ca atare, constituind un aperitiv delicios, usor si aspectuos, sau insotind un gratar ori o friptura.

Gheba de miere sau Halimas in unele zone (Armillaria mellea) este o ciuperca comestibila. Consumata in stare cruda sau insuficient fiarta este otravitoare in sensul ca provoaca un puternic efect diuretic. De aceea este obligatorie fierberea sa cel putin 20 de minute inainte de a se consuma. 
Ghebele toxice  se pot descoperi fierbind un catel de usturoi cu ele. Daca usturoiul isi schimba culoarea din alb in vanat, atunci lotul a fost compromis si se recomanda a se arunca totul. Daca ramane alb, totul este bine si se poate continua.
Denumirea ciupercilor provine de la culoarea ca de miere a palariei. Ele sint usor de recunoscut dupa: inelul albicios, palaria de culoare mai inchisa pe centru si solzoasa, piciorul aparent pufos si foarte fibros ca si rizomorfele sale negre care impinzesc copacul sau butucul pe care cresc. 
De amintit insa cateva lucruri inainte de a se consuma:
- se foloseste doar palaria fiindca piciorul este foarte fibros.
- la fierbere emana un miros ca de lesie
- apa in care s-a fiert se inegreste si trebuie aruncata
- conservate in apa in care au fiert tind sa se gelatinizeze ceea ce ii poate deranja pe cei carora nu le place efectul de "balire" 
- daca se culeg dupa primul inghet sau se congeleaza in stare cruda, toxinele isi amplifica efectul.
Gheba armillaria mellea

De data aceasta, alegerea mea au fost ghebele, pentru faptul ca nu mai pregatisem niciodata dar, mai ales, pentru aspect: buchetele aurii cu palariute delicate sustinute de picioruse subtirele si fragile.
Mi s-a parut potrivit sa nu complic foarte tare pregatirea si ca urmare, dupa ce am schimbat prima apa, am ales sa le gatesc la tigaie, intr-o baza creata din ulei de masline si unt in care am calit un catel de usturoi.



Conform ambalajului, am cumparat o cantitate de 500 de grame de ciuperci (ghebe aurii)


pe care le-am spalat bine cu foarte multa apa rece. Am curatat palarioarele pastrind doar tulpinile ce pareau foarte fragede.
Intr-un vas am fiert o cantitate potrivita de apa (cit sa le acopere) in care am oparit ciupercile curatate dupa care le-am scurs.
Intr-o tigaie am incalzit doua linguri de ulei de masline si 30 de grame de unt peste care am adaugat un virf de cutit de sare.


Am rasturnat ciupercile in vas lasindu-le sa fiarba in apa pe care au lasat-o pina ce aceasta s-a evaporat in totalitate.


Inainte de a opri focul am tocat marunt o legatura de patrunjel verde si un catel de usturoi


adaugindu-le peste ciuperci.


Se acopera cu un capac pentru ca aromele sa se combine inainte de servire.
Intre timp am fript pe gratar un piept de pui, marinat in prealabil intr-o emulsie de ulei de masline, otet balsamic, sare si oregano, pe care l-am asortat cu garnitura de ciuperci la tigaie.
Pentru accentuarea gustului ciupercilor am presarat la sfirsit putin parmezan ras.
Un festin!



Asortati un vin alb, sec, pentru un gust desavirsit!

miercuri, 12 noiembrie 2014

Supa crema de broccoli

Nu toata lumea agreaza colorata leguma crucifera (neam de varza) cu un nume alintat: Broccoli sau Brassica Oleracea.
Destul de conservatori, nici noi nu ne numaram printre consumatori pina cind necesitatea diversificarii alimentatiei nepoatei noastre nu ne-a oferit oportunitatea de a incerca diverse retete.
Placerea cu care Ariadni maninca toate legumele cu care noi nu sintem familiarizati, chiar si in formele cele mai neapetisante, ne-a convins ca evitind ceea ce nu am incercat nu inseamna ca nu este gustos ba chiar ne-a stirnit curiozitatea.
Dupa o prima experienta reusita, am adoptat miraculoasa leguma verde – broccoli, pe care o preparam in diverse moduri, unul dintre acestea fiind: Supa crema de broccoli, catifelata si aromata, un fel de mincare simplu, sanatos si gustos.




Pentru inceput se pregateste baza supei punind la fiert impreuna, in apa cit sa le acopere, cunoscutele radacinoase: morcov, patrunjel si telina - dupa preferinta, adaugind si un ardei gras si o ceapa. 
Cind se inteapa usor cu furculita se adauga la fiert si buchetelele de la o capatina de broccoli pentru maxim cinci minute.


Se strecoara supa iar legumele se pun in blender impreuna cu un polonic din zeama in care au fiert.


Se transforma toul prin mixare intr-un piure fin


pe care il rasturnam in zeama in care au fiert legumele, adaugam sare dupa gust si trei - patru linguri de ulei de masline extravirgin.


Inca doua - trei clocote impreuna pentru omogenizarea amestecului si indepartam vasul de pe foc. 
Acoperim cu un capac nu inainte de a adauga o legatura de frunze de patrunjel proaspat tocat.


Adaugind o mina de crutoane cu ierburi aromatice obtinem o supa savuroasa, un deliciu bogat in substante hranitoare si fibre necesare unui organism sanatos.




Daca preferati un gust mai bogat puteti adauga o lingura de smintina dreasa cu mujdei de usturoi.
Pofta buna!

duminică, 9 noiembrie 2014

Vafe cu mousse de ciocolata si mascarpone

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril!
Sa fiti sanatosi, luminati la minte si buni!

Cum o sarbatoare nu poate trece fara daruri, eu am preferat o varianta handmade care de cele mai multe ori imi reuseste: cadoul dulce.
Si iata ce a rezultat: Vafe cu mousse de ciocolata si mascarpone.






Am ales sa combin citeva ingrediente pe placul sarbatoritei:
- 200 gr ciocolata neagra 52% cacao
- 2 linguri mascarpone
- 200 ml smintina dulce pentru frisca
- 50 ml lichior Disaronno amaretto
- cirese confiate
- fulgi de migdale
- 10 vafe

Intii am pus impreuna intr-un vas ciocolata si smintina incalzindu-le usor pina s-au topit si amestecind continuu asa incit sa obtin o crema omogena.



Dupa ce am indepartat vasul de pe foc am adaugat si lichiorul incorporindu-l in crema.


Cind compozitia s-a mai racorit am adaugat si crema de mascarpone amestecind cu miscari energice.



 Am pus vasul in frigider pentru ca crema sa capete putina consistenta si intre timp am pregatit vafele.
Lucru simplu, care nu mi-a luat multa vreme: am topit la bain-marie citeva cuburi de ciocolata impreuna cu un patratel mic de unt (am aproximat din priviri cantitatea dorind sa obtin un guler de ciocolata putin mai moale pentru vafe). Cind ciocolata a devenit fluida am turnat-o cu o lingurita de jur-imprejurul cornetelor si le-am asezat cu gura in jos pe un gratar lasind timp ciocolatei sa se intareasca.
Restul a fost o joaca.
Folosind un poche am umplut pe jumatate vafele cu crema, am pus in mijloc o cireasa confiata, dupa care am completat cu crema. Deasupra am presarat fulgi de migdale.


Am dat o tusa finala cu un mot de frisca proaspata, nu prea multa, completind cu o cireasa si ceva sprit de ciocolata, pentru efect.