miercuri, 17 decembrie 2014

Sarailii - Σαραϊλί

Ce inseamna traditie in familia noastra?
Sa preiei si sa duci mai departe obiceiuri legate de anumite evenimente, de sarbatori, obiceiuri ce recreaza mereu atmosfera familiara, unica, plina de bucuria de a fi impeuna, de a ne arata unii altora cit de mult ne iubim si ne respectam, si care ne fac sa nu uitam cine sintem.
Respectind traditia, de Craciun pregatim cele mai gustoase feluri de mincare, si cele mai delicate deserturi, asa cum am invatat de la bunici, parinti si cum le vom transmite si noi mai departe.
Si cum sarailiile sint o traditie, sa trecem la treaba.


Ne trebuie:

- un pachet de foi de placinta, foarte fine
- 1 kg miez de nuca, macinat
- 1 kg zahar
- o cana cu apa
- scortisoara 1 lingura, cuisoare 1 lingura - macinate
- esenta de migdale
- 1 plic zahar vanilat bourbon
- 100 gr unt

Se aseaza foile de placinta pe masa de lucru, taindu-se in patru.


Apoi se aseaza cele patru sferturi unele peste celelalte si se acopera cu un prosop umed ca sa nu se usuce.
Se macina nucile si se amesteca cu o lingura de scortisoara, una de cuisoare - macinate, stropind cu esenta de migdale.
Incalzim untul si, cu o pensula, ungem o foaie si presaram miez de nuca.


Punem un betisor de frigaruie pe marginea foii si rulam marginea peste, apoi rasucim obtinind un "trabuc"


Asezam sulul obtinut in tava, procedind la fel pina terminam foile.


Ungem totul cu unt si dam la cuptor pentru 30 de minute.
Vor fi gata cind vor capata o culoare aurie.


Intr-un vas punem zaharul cu o cana de apa, adaugam scortisoara si cuisoarele ramase, un plic de zahar vanilat bourbon si esenta de  migdale o lingura, lasind totul sa fiarba doua trei clocote.


Siropul se adauga fierbinte peste rulourile reci, lasindu-se in cuptorul cald, cu focul inchis, pina acesta este absorbit in totalitate.


Se dau la rece si se servesc, cum altfel decit alaturi de o cafea greceasca, "βάρη γλυκο" - foarte dulce.
Si, daca nu aveti narghilea, merge si o pipa.

Un deliciu cu influente orientale.


luni, 15 decembrie 2014

Ignatul - Pregatirea porcului

Traditie sfinta pentru multi romani, taierea porcului la Ignat vine din timpuri stravechi dar obiceiurile legate de acest sacrificiu s-au pastrat neschimbate chiar si in zilele noastre.
Gospodarii pregatesc din timp momentul, ziua respectiva fiind o sarbatoare cu incarcare culinara, dedicata in intregime transformarii animalului sacrificat in sunci, cirnati, tobe, caltabosi sau piftii.


"Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de
obiceiuri pregatitoare a marii sarbatori a Craciunului.
Exista un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie)
sau dupa Sfintul Vasile (aproximatiu aceeasi zi pe stil vechi), dimineata in zori
– moment al zilei propice multor practici rituale.
………………
„Daca nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine“, „dupa Ignat, porcul
slabeste“ spun batrinii (dar aceasta nu inseamna ca nu sunt sate in care porcul
este taiat a doua zi de Craciun (Vilcea, Bacau, Prahova) sau a treia zi
(Dimbovita), conform unor interdictii privind consumul carnii de porc in
prima zi de Craciun. „Cind tai porcul, sa fie luna plina“, „sa fie frig si
umed“- sunt conditii carora, in sistemul de viata traditionala, li se acorda
mare atentie.
Spatiul trebuie curatat bine si este demarcat, „insemnam locul printr-o
linie“, practica ce aminteste ritualul de pregatire a actelor sacrificiale la
romani prin trasarea unui cerc magic in jurul altarului. Totodata, sunt respectate
gesturi si formule rituale pentru „consacrarea“ victimei: animalul este
stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe fruntea lui sau pe
ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare, capul de porc este
„tras cu ritul inapoi“, in casa sunt rostite formule rituale („Doamne ajuta!“,
„Sa-l mincam cu sanatate!“)."

(Ofelia Vaduva – „Pasi spre sacru“)
Text partial preluat din Cartea de bucate a lui Radu Anton Roman

Am trait ani la rind experienta aceasta, bunicii mei paterni preocupindu-se sa creasca pentru fiii lor godacul predestinat.
Agitatia zilei ne cuprindea si pe noi, copiii, prilejuindu-ne ocazia de a “calari” purcelul, asigurindu-ne astfel garantia starii de voiosie pentru tot anul urmator – cum ziceau cei doi batrini hitri.
Au trecut anii, distractia s-a repetat avind insa alte personaje, in rolul bunicului pus pe sotii aflindu-se tatal meu iar cei ce suiau in saua porcului erau nepotii lui – copiii mei si ai sora-mi.


Craciunul se apropie cu pasi repezi. Timpul pregatirilor se scurteaza cu fiecare zi ce trece presind asupra gospodinelor ce vor ca marea sarbatoare sa fie intimpinata cu tot fastul si belsugul ce i se cuvin.
Nu fac nici eu exceptie, pentru ca imi face placere sa imi rasfat familia, motiv pentru care m-am apucat din vreme sa prepar bucatele traditionale.
Am insirat o poala de cirnati, am indesat ceva lebar (germ. Leberwurst) si nu m-am zgircit sa umplu si o toba. La sfirsit am pus accentul pe o piftie, asa, ca sa mai taie grasimile.


Cirnati de casa


Toba de casa


Lebar de casa - Leberwurst


Piftie de porc


In sanatatea noastra!
Cum ar spune grecii: ΣΤΗΝ ΥΓΕΙΑ  ΜΑΣ!
Sarbatori cu bine!

P.S. Nu uitati sa cinstiti, cu moderatie, un pahar de vin alb sec Sauvignion Blanc sau poate o Feteasca neagra, un Melort, ori poate un Pinot Noir.

joi, 11 decembrie 2014

Varza cu ciolan

Buna mincare dar nu-i pentru stomacuri sensibile.
Si totusi o data pe an mai merge.
La vreme de sarbatoare, cind zapada se cerne deasa din nori si cind in caldura bucatariei se creeaza o atmosfera placuta, familiara, merge un ciolan cu coaja iutita de boia, trecut prin dogoarea cuptorului si pus incetisor pe-o varza trasa la tigaie, gatita domol si ametita cu mirosuri si vin.



Mare lucru nu ne trebuie.
Musai ciolanul, afumat ori ba.
O lingura de boia dulce si o lingurita de boia iute.
O varza murata, capatinoasa, de soi bun, sa mearga cu unsoarea porcului.
O ceapa marisoara, sa taie greata si sa indulceasca zama.
Ulei pentru perpelit tocatura de varza, sare si piper, de gust.


Intii fierbem ciolanul vreme de jumate de ceas, cit sa se inmoaie soricul iar carnea sa se intepe usor.

Intre timp pregatim un maglavais din boiaua dulce si cea iute impreuna cu un strop de sare si ceva vin alb, sec, cu care urmeaza sa minjim ciolanul dupa ce il scoatem din fiertura.

Il naclaim din belsug, inrosindu-l bine, apoi il punem la cuptor sa prinda coaja rumena iar soriciul sa devina crocant.
Cit timp ciolanul sta in cuptor ne ocupam de varza. Intii maruntim ceapa si o calim pina se inmoaie. Varza o tocam fideluta si o rasturnam peste ceapa, amestecind usor. Lasam sa se gateasca impreuna pina se fragezeste varza, se potriveste de sare si piper, adaugam o ceasca din zeama in care a fiert ciolanul si acoperim cu un capac lasind sa fiarba domol pina scade complet. Daca va place, adaugati un praf de cimbru, pentru gust, amestecati si inchideti focul.

Asezati pe un platou varza calita si puneti in centrul platoului ciolanul. Nu uitati sa desfaceti o sticla cu vin. Cinstiti preparatul boieresc din cind in cind, cu masura. Pofta buna!


vineri, 5 decembrie 2014

Amaretto Piña sin colar

Cum va spuneam, nu sint fanul bauturilor alcoolice. Si totusi, ceva, cind si cind - merge.
Doar ca, consumate sec - ca atare, nu ma tenteaza.
De aceea, mi-am oferit zilele trecute, cind frigul de afara imi dadea fiori, desi nu il simteam din caldura bucatariei mele, un cocktail "ca pentru dame" - adica usor.


I-am dat o denumire pretentioasa, avind in vedere simplitatea lui, dar trebuia sa "il complimentez" cumva.
Aveam in casa Disaronno, o bautura cu aroma simburelui de caisa - amaruie, apa tonica si mai multe fructe.
Dar ceva prea complicat nu doream sa incerc.

Asa ca, am combinat urmatoarele:
- 1 1/2 masura Disaronno
- 4 masuri ananas (piña)
- 1 masura apa tonica

Am pus ananasul in blender apoi, asa nestrecurat (sin colar) l-am turnat in pahar.
Dupa care, asa cum am vazut eu intr-un film, am turnat incet, mai mult prelingindu-se, alcoolul, care s-a asezat cuminte pe fundul paharului.
Si cum pe viscol gheata imi lipsea, m-am gindit sa folosesc apa tonica. Ceea ce am si facut, adaugind-o.
Repede s-a bulversat ananasul, spumindu-se placut.
Rezultatul? O delicioasa bautura dulce - amaruie, cu aspect in degrade, ceea ce mi-a sporit admiratia.

duminică, 30 noiembrie 2014

Profiterol

S-a dat startul sezonului sarbatorilor.
Sfintul Andrei - Apostolul cel intii chemat al Domnului, deschide drumul catre cea mai asteptata zi:  Craciunul – Sfinta sarbatoare a nasterii lui Hristos.
Iubim spiritul Craciunului, efuziunea creata de atmosfera sarbatorilor de iarna fiind atit de placuta prin caldura sufleteasca pe care ne-o induce.
Pe strazi s-au aprins luminitele ce-l calauzesc pe Mos Craciun catre locurile unde nasucuri lipite de geam asteapta daruri pregatite cu migala de miinile harnice  ale ajutoarelor lui, iar drumul s-a asternut cu primul strat de nea, ca intr-o autentica scena de sarbatori.
Ne pregatim cu aceeasi bucurie in fiecare an pentru marea sarbatoare, momentul fiind unul special, in care, parinti, copii si nepoti ne exprimam profunzimea sentimentelor, ne daruim iubirea neconditionat, daruri fara valoare materiala dar care ne fac sa simtim ca apartinem unul celuilalt intr-o legatura puternica pe care nimeni si nimic nu  o poate desface.
Pentru reusita petrecerii mie imi revine cea mai placuta sarcina: desertul pentru masa festiva, in privinta caruia niciodata nu sint hotarita si, ca urmare, ma pierd printre nenumaratele delicatese.
Ce spuneti, ar fi potrivit un Profiterol pentru aceasta ocazie?




Pentru gogosi pregatim un aluat pripit din:
- o cana apa
- 100 grame unt sau 80 grame untura
- 4 oua
- o lingurita zahar
- un praf de sare
- 125 grame faina
Punem apa, untura, zaharul si sarea intr-un vas apoi asezam vasul pe foc.


Intre timp cernem faina ca sa nu faca cocoloase atunci cind o folosim.


Cind ingredientele din vas incep sa fiarba, 


adaugam toata faina deodata.


Indepartam vasul de pe foc si amestecam energic pina ce aluatul se dezlipeste de pe peretii vasului.


Lasam pentru zece minute compozitia sa se racoreasca, apoi adaugam ouale, amestecind bine pentru a incorpora cit mai mult aer in amestec.


Vom obtine un amestec moale dar care isi pastreaza forma.


Punem compozitia intr-un pos apoi formam gramajoare intr-o tava tapetata cu hirtie de copt, lasind distante intre ele asa incit, cind vor creste nu se vor lipi una de cealalta.


Se coc la o temperatura de 200 grade Celsius pentru aproximativ 30 de minute. Se vor obtine gogosele aurii goale in interior carora le vom taia un capacel dupa racire.


Se vor umple cu frisca in momentul servirii. 
Rasturnam intr-un castron continutul unei cutii de smintina de separator apoi adaugam continutul unui plic de zahar pudra vanilat. Intii amestecam compozitia la viteza mica a telurilor mixerului. Dupa omogenizare trecem in treapta a doua de viteza si mixam pina apar virfuri ferme, semn ca frisca e gata.


si se vor ineca intr-o baie de ciocolata  realizata din:
- 2 linguri de lapte
- 100 grame ciocolata neagra
pe care le-am incalzit la bain-marie amestecind continuu pina s-a omogenizat compozitia.


Pentru un rasfat maxim se servesc impreuna cu o cupa de inghetata de vanilie.




Daca nu merg pentru masa de Craciun, atunci, serviti-le cu ocazia Sfintului Andrei, impreuna cu toti sarbatoritii zilei, carora le urez din inima La multi ani!

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Cornulete fragede cu rahat

Sinceritatea copiilor este, de multe ori, dezarmanta.
Asa se face ca, legata de acest desert, in familia noastra exista o istorie plina de haz al carei protagonist este nepotul meu Kosta, acum barbat in toata firea.
Intrebat de ce o iubeste pe "mamaia greaca", Kosta a raspuns cu seninatate:
"- Pentru ca face cornulete bune."


Ceea ce era absolut adevarat.
Cornuletele acelea erau un regal.

M-am straduit sa respect reteta preluata de la buna mea soacra dar, desi si cornuletele mele ies foarte reusite mai exista "voci" care spun ca nu sint la fel.

Reteta este urmatoarea:
- 1/2 kg untura (osinza topita)
- 250 grame (o cana) zahar pudra
- 200 ml (un pahar) lapte
- 1 kg faina
- 2 pachetele drojdie uscata
- 300 grame rahat cu fructe
- 3 plicuri zahar pudra cu aroma de vailie Dr Oetker
- esenta de rom, coaja rasa de lamiie

Se freaca untura cu o cana de zahar pudra pina devine spumoasa.
Drojdia se dezleaga cu putin lapte caldut si se lasa citeva minute sa dospeasca.
Se adauga faina peste untura facindu-se la mijloc o adincitura in care se toarna dospeala.
Se adauga esenta de rom si coaja de lamiie (sau portocala).
Se framinta adaugindu-se laptele incet pina la completa omogenizare si pina ce aluatul capata un aspect de plastelina, compact.
Pentru reteta in imagini pas cu pas accesati link-ul de mai jos:
http://misflorentina.blogspot.ro/2013/03/cornulete-fragede-cu-prune-uscate.html
Se lasa aproximativ o ora sa se odihneasca apoi se intinde pe masa de lucru cu sucitorul o foaie cu grosimea de circa 5 mm.


Se taie cu rola romburi in mijlocul carora se aseaza bucati de rahat (puteti folosi gem, nuca sau fructe zaharisite).
Se rasucesc apoi romburile de la un capat catre celalalt obtinindu-se cornuletele pe care le rinduim in tava pe hirtie de copt.


Se dau la cuptor la 240 grade celsius pentru aproximativ 30 minute - veti sti ca sint gata cind vor capata o culoare usor aurie.


Se lasa doua - trei minute sa se racoreasca.
In timpul acesta punem continutul celor trei plicuri de zahar pudra vanilat intr-o farfurie.


Punem pe rind cornuletele in zaharul pudra asigurindu-ne ca sint bine acoperite, apoi le asezam pe un platou.
Iata rezultatul.

Delicioase! T...

Kosta, Χρόνια πολλά!