luni, 13 octombrie 2014

Marmelada de casa din gutui

Pentru mine si marmelada are o poveste cu radacini in strafundul sufletului.
Ridic valul prafuit al mintii si deschid cufarul imbatrinit al amintirilor.
Simt mustrarile cugetului in scirtiitul balamalelor pentru faptul ca nu am mai ravasit de multa vreme pe acolo.
Scotocesc printre frinturile din memorie si regasesc un crimpei care, pe masura ce ma concentrez asupra lui, se limpezeste intr-o imagine clara.
Mama mea, draga de ea, intr-un moment de ragaz la ceas de seara, infofolita in halatul de casa si asezata culcusit intr-un fotoliu in fata televizorului soarbe ceaiul fierbinte - ca doar asa ii placea - dintr-o cana. Pe masuta alaturi, intr-o farfurioara, fac pereche doua felii de piine unse cu marmelada.
Tratatie simpla insa preferata ei.
Nu avea voie, sanatatea nu ii permitea nici acest "lux", insa cu buna stiinta incalca restrictia, fiind singurul exces pe care si-l ingaduia.
Era din ce in ce mai greu sa gaseasca prea putin pretentiosul aliment insa ea descoperise locul si ajungea acolo chiar si cind vremea nu era in favoarea ei.
Traind vremurile rationalizarii, cind totul se dadea "cu lingurita" (zaharul pe care il primeam abia ajungea pentru strictul necesar) nu ne permiteam luxul pregatirii in gospodaria proprie a gemurilor si dulceturilor, nepunindu-se problema prepararii homemade a marmeladei.
Asa se face ca, astazi, bucuria de a pregati cea mai gustoasa marmelada de gutui in bucataria mea m-a dus cu gindul la pasiunea dulce a mamei mele, obligindu-ma sa incondeiez reteta pe marginea imaginilor graitoare si sa o las mostenire fetelor mele cu certitudinea ca, ori de cite ori vor gasi vreme sa o pregateasca isi vor aminti (si nu numai atunci) de cea care si-a inchinat fiecare clipa a vietii ei iubirii ce le-o purta.





Se sterg gutuile cu o cirpa aspra indepartindu-se puful.
Se spala fructele si se taie in bucati potrivite asezindu-se intr-un vas adinc.


Se toarna apa peste fructe cit sa le acopere apoi se pun la fiert. Sint gata cind se inteapa usor cu furculita (aproximativ 45 de minute).


Cind sint gata se scurg de apa si se pun in vasul mixerului.


Se mixeaza la viteza mare pina se obtine un piure fin.
Se rastoarna intr-o cratita masurindu-se cantitatea de piure cu o cana, aceeasi cu care se va masura si zaharul gelifiant pastrind raportul de 1:1 (o cana zahar gelifiant la o cana de piure de fructe).
Se adauga si zaharul vanilat dupa care se amesteca bine pentru omogenizarea compozitiei.
Se lasa 10 minute timp in care zaharul impreuna cu zeama fructelor se vor transforma intr-un sirop.


Se aseaza vasul pe foc mic lasind compozitia sa fiarba pina se ingroasa bine.
Se amesteca din cind in cind ca sa nu se lipeasca de fundul vasului.
Cind compozitia este legata si a scazut suficient (dupa o fierbere de maxim o ora si jumatate raminind aproximativ 2/3 din compozitia initiala) se indeparteaza de pe flacara.
Se rastoarna intr-un vas de sticla termorezistenta scuturindu-se vasul pentru eliminarea aerului.
Se introduce in cuptorul preincalzit la maxim 70 de grade Celsius si se lasa pentru circa 3 ore, avind grija ca usa cuptorului sa fie intredeschisa asa incit sa nu creasca temperatura in interiorul cuptorului.
Se va evapora orice urma de lichid amestecul transformindu-se intr-o masa compacta, solida.
Se pastreaza la frigider intr-un vas acoperit sau se taie in felii groase de doua degete care se pastreaza infasurate in hirtie de copt unsa fin cu unt si tot in frigider.



Este delicioasa in zilele geroase de iarna servita pe piine prajita unsa cu unt alaturi de un pahar de lapte cald sau, asa cum ii placea mamei mele, cu un ceai de plante, fierbinte.

luni, 6 octombrie 2014

Vinete impanate

Aparent simpla, aceasta reteta are dichisul sau.
Insa gustul desavirsit al preparatului il recomanda, ceea ce ambitioneaza gospodina.
Personal, am inregistrat citeva esecuri pina la reusita.
"- Cum ti se pare?
- Nu e ca a lui Mani."
Un dialog ce sublinia diferenta dintre cele doua retete, acordind un calificativ la superlativ talentului culinar al nepotului preferat.
Acceptind cu hotarire provocarea, am comparat retete, am experimentat, tragind concluzii pe care doresc sa le impartasesc celor ce isi doresc un preparat perfect: vinete impanate.




Pentru doua portii se aleg doua vinete tinere, proaspete, sanatoase.
Ne mai trebuie:
- sase catei de usturoi,
- o ceasca rosii pasate
- un pahar cu apa
- ulei de masline
- frunze de patrunjel si telina
- sare

Se spala vinetele dupa care se indeparteaza codita. Apoi se curata coaja in lung, indepartind fisii late de 2 cm din loc in loc. Se portioneaza vinetele in felii groase de 1,5 cm, frecindu-le cu sare pe o parte si pe cealalta. Se lasa la scurs pentru aproximativ 20 de minute.

Se ia fiecare felie si se tamponeaza cu hirtie absorbanta indepartind sucul lasat de acestea dupa care, cu ajutorul unui cutit se fac taieturi laterale in care se infig fisiute de usturoi. Intr-o tigaie se pune ulei la incins apoi se pun feliile in uleiul din tigaie. Se rumenesc citeva minute pe fiecare parte, completind uleiul din tigaie daca acesta a fost absorbit. Se scot asezindu-le pe un gratar pentru indepartarea surplusului de ulei.

Se rinduiesc feliile prajite intr-o tava imprastiind printre ele crengute de patrunjel si telina.

Cind totul e pregatit se toarna deasupra o ceasca de rosii pasate adaugind apoi un pahar cu apa.

Se da tava la cuptor la o temperatura de aproximativ 220 de grade Celsius pina cind lichidul se evapora complet, feliile de vinete colorindu-se viu in rosul sosului de rosii, puternic aromat.



Respectind reteta veti obtine un preparat cu un gust divin, vinetele capatind o consistenta cremoasa, cu o aroma pregnanta de telina si patrunjel.




Fiind o reteta specifica, mediteraneana, nu poate lipsi o felie de feta stropita din plin cu ulei de masline si asezonata cu oregano.

marți, 23 septembrie 2014

Inghetata cu vanilie

Dusa-i vara!
Te du, nebuna infierbintata, cu pirjolul dupa tine!
Ne-ai stors fara mila si ne-ai tulburat mintile cu aburii asfaltului incins dar ne-ai oferit si bucuria de a ne lasa imbratisati de valurile marii, uluindu-ne cu apusuri in flacari.
Ai tras de marginile zilei trezind in noi temperamentul nomad, intinzindu-ne in fata drumuri nebatute inca si tremurindu-ne sub ochi destinatii morganatice spre care sa pornim dar nestiind cind vom ajunge furati de frumusetea naturii.
Dar gata!
Din nou e toamna!
Cu zile superbe, cu lumina blinda, cu frunze ruginite in culori pastelate si manunchiuri de flori tomnatice, cu paienjenis de iedere catarate pe ziduri in culori nehotarite inca, de la verde inchis la rosul carmin.
Ultimele zvicniri ale razelor de soare ma predispun la pofta de ceva buun, consumat lenevind pe un sezlong (fie el si scaun pentru pescuit), cu vintul strecurindu-se sagalnic prin par, si cu ochii mijiti indreptati catre astrul zilei, in semn de acceptare a mingiierii sale calde.
Ce spuneti de o inghetata?
O inghetata care sa imi satisfaca aceasta dorinta, incarcata cu ingrediente delicate intr-o combinatie plina de stimulente energetice, un conglomerat de vitamine naturale atit de necesare organismului ce isi pregateste metabolismul pentru hibernare. 
Inghetata cu vanilie innobilata cu aroma boabelor de struguri tamiiosi. 
Suna bine?
Nu stiu cum suna dar e delicioasa.







Amestecul e simplu si, cu exceptia batonului de vanilie - utilizat in acest caz pentru o aroma intensa, constituie reteta generala pentru inghetata de casa.
Restul, sint variatiuni.
- un pahar cu lapte
- un baton de vanilie
- un pahar de zahar
- 3 oua
- 400 ml smintina dulce de separator
- un plic zahar pudra vanilat Dr Oetker

Punem intr-un vas laptele impreuna cu jumatate din zaharul pregatit. Despicam batonul de vanilie cu un cutit ascutit, colectam miezul moale razuind in lungul batonului cu lama cutitului si il adaugam in laptele din vas impreuna cu pastaia desfacuta. Se pune vasul pe flacara mica cu scopul de a incalzi doar laptele in asa masura incit sa se realizeze transferul aromei de vanilie, fara sa fiarba.


Se indeparteaza vasul de pe foc lasindu-se laptele sa se raceasca, apoi se strecoara indepartindu-se si pastaia.


Se separa galbenusurile celor trei oua de albus adaugindu-se in laptele strecurat impreuna cu restul de zahar.


Se omogenizeaza compozitia asezindu-se apoi vasul deasupra altuia in care fierbe apa, asigurindu-ne ca vasul cu amestecul nu atinge apa si amestecind continuu pina la ingrosarea acestuia.
Se lasa sa se racoreasca.
Intre timp batem spuma albusurile rezultate in urma separarii de galbenusuri.


Pregatim si frisca, amestecind smintina de separator si zaharul pudra intii la viteza mica a telurilor pentru omogenizarea amestecului apoi trecind la treapta superioara de viteza si continuind sa amestecam pina apar creste ferme.


Se adauga crema obtinuta in prima etapa peste albusurile batute si se incorporeaza prin miscari usoare pentru a pastra aerul din spuma de albus.


Adaugam treptat si in acelasi mod si frisca.


Vom obtine un amestec pufos si cremos pe care il vom rasturna intr-un vas pentru congelator.


Se introduce in congelator pentru citeva ore putindu-se pastra astfel pentru mai multa vreme.
Inainte de servire se scoate si se lasa timp de 15 minute la temperatura camerei.
In cupe sau in cornete vafe, in cosulete de ciocolata sau napolitana, inghetata se va servi decorata cu boabe struguri parfumati sau simpla.
Deliciul va fi complet oricum!



miercuri, 17 septembrie 2014

Galuste cu prune

Toamna.
Paleta ruginie cu frunze rasucite imbraca grabit padurile, livezile, podgoriile, cimpul.
Plutesc in aer arome confuze, de fructe coapte, de grine proaspat treierate, de must ce fierbe in ciubere.
Au aparut in piata prunele, semn ca toamna nu mai are drum lung pina la noi.
Brumarii sau rosiatice, lunguiete sau rotunjoare, iti fac ocheade dulci, zemoase, parfumate si pline de vitamine.
Mijesc usor privirea pastrind prin rarisul genelor imaginea vinetie, si ii asociez in gind parfum de scortisoara si pesmet rumenit, in care se rostogolesc galuste dolofane.
Ma hotarasc rapid.
Cu pas grabit si povara pretioasa ma indrept spre casa.
Nu mai amin.
Trec direct la treaba.
Pregatesc desert cu dichis: galuste cu prune.



Pentru aluat am folosit:
- 1 kg cartofi
- 250 gr faina (si ceva in plus pentru pudrat miinile si plansa de lucru)
- 2 oua
- 1 lingura ulei
- un praf de sare

Umplutura:
- 15 - 20 prune
- 3 - 4 linguri zahar tos
- 1 lingurita scortisoara

- 250 gr pesmet
- 50 gr unt
- 1 lingura scortisoara
- 1 lingurita esenta de vanilie

Se spala bine cartofii si se pun la fiert cu coaja cu tot.

Intre timp, se scot simburii prunelor, spalate in prealabil.
Se pregateste un amestec din 3 - 4 lingur zahar tos si o lingura de scortisoara, apoi, cu ajutorul unei lingurite, umplem golul ramas dupa ce am scos simburele prunei.

Se lasa deoparte pina pregatim aluatul.

Se scot cartofii, si dupa ce s-au racorit putin se curata de coaja, apoi se paseaza ca pentru piure.

Adaugam faina, doua oua, o lingura de ulei si putina sare, framintind totul cu mina pina obtinem un aluat lipicios, insa nu foarte moale.

Pudrind palmele bine cu faina impartim aluatul in doua, rasucind doua suluri. Portionam in bucati potrivite din care formam bile. Aplatisam fiecare bila punind in mijloc o pruna.

Inchizind pruna in interior, rasucim cu palmele pina rezulta o bila omogena, procedind astfel cu tot aluatul pregatit.

Intr-un vas punem apa sa fiarba presarind un strop de sare. Cind apa da in clocot lasam focul mai  moale apoi scufundam fiecare bila in apa.

Se fierb aproximativ 5 minute, scuturind usor cratita pentru a nu se lipi de fundul vasului. Se vor ridica singure la suprafata cind sint gata, moment in care, ajutindu-ne de o spumiera, le scoatem intr-o tava.

Punem untul intr-o tigaie rasturnind deasupra pesmetul. Adaugam zaharul, scortisoara si esenta de vanilie, amestecind continuu pina ce se rumeneste totul, zaharul caramelizindu-se usor.

Se rastoarna peste galustele din tava apoi, se rostogolesc acestea pe toate partile pentru uniformizarea stratului de pesmet.



Un desert delicios in cinstea toamnei.