Souvlaki de pui cu cartofi taranesti - σουβλάκι κοτόπουλο

O mincare foarte simpla și ușoara, ce induce  o stare de spirit potrivita concediului de vară.

Ma si vad in Plaka, sub un umbrar racoros, cu un pahar cu bere rece in fata, asteptind cea mai potrivita combinatie cu acest cadru.

Souvlaki de pui cu cartofi rumeniti in ulei de masline, purtind in ei bogatia aromei mediteraneene de oregano proaspat - σουβλάκι κοτόπουλο.

Povestea retetei:

Iata cum fac eu:
- 300 grame piept de pui dezosat (carne de porc, miel, vitel)
- patru cartofi
- 2 + 2 linguri ulei de masline
- sare, piper, oregano
- zeama de la o lamiie
- un catel de usturoi

Reteta povestita

Feliez pieptul de pui, il fragezesc putin, apoi il pun la marinat.
Pregatesc intr-un bol sare - doua lingurite, adaug piper - dupa gust, o lingurita oregano, pe care le amestec bine cu doua linguri ulei de masline si zeama de la o lamiie.
Trec fiecare felie de carne prin  amestecul de mai sus asezindu-le apoi pe o farfurie.

Torn deasupra restul marinatei depozitind carnea in frigider pentru cel putin jumatate de ora.

Puteti marina carnea si de pe o zi pe alta.

Va fi mai bine patrunsa, si, deci, mai frageda.

Se scoate carnea si se suprapun toate feliile incercind sa obtin o bucata de forma paralelipipedica.

Tai bucata de carne in doua pe lungime apoi transversal, cautind sa formez cuburi uniforme.

Pun cuburile pe frigarui, apreciind sa obtin portii egale.

Voi aseza frigaruile pe gratar si nu vreau ca acestea sa se gateasca neuniform.

Curat  cartofii, ii spal si ii tai felii mari.

Ii fierb pe jumatate intr-o cratita incapatoare.

Ii scurg intr-o strecuratoare lasindu-i citeva minute sa se racoreasca.

Pe urma ii rastorn in tigaia in care ii voi gati, presar un praf de sare, adaug un catel de usturoi trecut prin presa, oregano din belsug si doua linguri de ulei de masline.

Amestec cu grija, sa nu farim cartofii, astfel incit sa fie bine asezonati pe toate partile.

Incing gratarul pe care voi frige frigaruile si aprind flacara sub tigaia cu cartofi.

Cartofii si frigaruile se vor face in acelasi timp asa incit vor ajunge la masa la aceeasi temperatura.

Cu ochii in patru atit la cartofi cit si la carnita, sa nu se arda, pregatesc un sos tzatziki (vezi reteta).

Voi servi frigaruile cu lipie calda, unsa cu ulei de masline, doar cu virful degetelor, usor, si fripte pe gratar, doar putin, cit sa se incalzeasca.

Coaste de miel la cuptor cu legume fripte si couscous - Παϊδάκια αρνι με ψητά λαχανικά και κους κους

Vorbind despre coaste de miel involuntar zgindaresc memoria.

O amintire hazlie imi vine in minte si, de fiecare data, o retraiesc amuzindu-ma copios.

Calatorim cu avionul, cu probleme de serviciu, in Grecia.

In timpul liber ne vizitam rudele si stabilim intilniri cu fosti colegi de scoala, repatriati.

Ne insoteste peste tot un bun prieten, Dimitris (Μήτσος).

Locuitor din nastere al Atenei, se dovedeste cel mai bun ghid in materie de „locuri de vizitat musai” atunci cind vine vorba de „ora mesei”.

Poposim in cele mai autentice taverne, ne rasfatam cu cele mai populare preparate culinare locale si ne delectam cu cea mai buna muzica greceasca live,

Ciocnim cu ifos, conform obiceiului, batem ritmul cu palmele indemnind dansatorul la figuri indraznete, fredonam cu pasiune impreuna cu toata lumea cintece cu texte profunde in acorduri de bouzoukia., ba chiar legam citiva pasi de dans.

Nici nu ne dam seama cind trece timpul.

Ca o surpriza, pentru ultima seara, Mitsakos ne ofera o plimbare.

Mergem in Ano Liosia (Άνω Λιόσια), mai exact - in Chassia (Χασιά), o municipalitate mică a prefecturii  Attica (Αττικής), situata la nord - vest de capitala Atena.

Este o zonă rezidențială foarte retrasă, dominata de o pădure de pini la poalele Muntelui Parnitha (Πάρνηθος).

Aici, localnicii sint crescatori de oi si capre, si nu numai.

Multi dintre ei si-au deschis si cite o taverna in care pregatesc clientilor animalele sacrificate in batatura.

Dornici de a evada din aglomeratia urbana, atenienii profita de apropierea localitatii Chassia, careia i-a mers vestea pentru gratarele irezistibile, imbinind odihna cu o masa buna, fara prea mare deranj.

Gasim tavernele pline ochi dar nu ne descurajam, ba chiar ne bucuram sa ne asezam la o masa pe una din terasele largi, in lumina intima a lampioanelor si in aerul tare, mirosind a rasina.

In aceasta seara sintem invitati.

Dar nu stim ce ne asteapta!

Nici nu ne asezam bine ca si soseste ospatarul (σερβιτόρος), cu sortul infasurat in jurul mijlocului si fata toata un suris.

Cu comanda pregatita, noteaza constiincios tot ce ii spune Dimitris.

Ceva pina soseste mincarea?

Mitsos se destinde si, pe un ton indiferent, confirma: bere si ceva gustari (μεζέδες ).

Un inceput normal, zic.

Deci, party!

Ciocnim veseli, multumind pentru disponibilitatea si amabilitatea prietenului de a petrece timpul cu noi.

Pina la fundul sticlei soseste comanda: souvlaki de miel, kokoretsi, pulpa de miel la tava, etc, si coaste de miel la gratar .... multe coaste de miel la gratar.

La masa eram trei oameni.

Sotul meu, genul de persoana care se inhiba in fata unei mese pline cu mincare si care, in afara de preparatele foarte cunoscute nu suporta experiente noi, mai ales in exteriorul spatiului locuintei personale, mi-a aruncat o privire panicata.

Gen: „ma bazez pe tine”.

Zic (in mintea mea): voi gusta delicat, din orice, sa nu jignesc omul.

Dar totul era delicios!

Absolut fantastic!

Asa ca, de voie, de nevoie, am consumat ceva.

Prietenul nostru, incintat de faptul ca avea o companie placuta, ma indemna, ba chiar imi alegea cele mai bune bucati, impingindu-le spre mine.

„Maninca Florentina, maninca!” (Φάε Florentina, φάε!)

Era trecut de miezul noptii cind am pornit catre casa.

Dimineata, la ora 5 trebuia sa plecam la aeroport.

Ma simteam atit de ghiftuita ca nici nu ma puteam gindi la somn.

Mincasem atita miel cit pentru toata viata!

Ahahahahahaaaaaaaaa!

Va inchipuiti ce insemna un zbor cu avionul pentru mine atunci?

Ei da, am trecut totusi cu bine peste o cursa de pomina!

Cu speranta ca nu v-am plictisit prea tare cu patania mea, va propun o varianta proprie pentru coaste de miel la cuptor - o reteta de sezon, avind in vedere ca tocmai am petrecut Marea sarbatoare a Invierii.

  

Am ales trei bucati potrivite ca marime de carne de miel, pe care le-am asezonat din belsug cu sare si boabe de piper Szechuan (pentru gustul diferit fata de cel al piperului obisnuit. Nu este atat de picant si are o aroma asemanatoare lamaiei).

Printre bucatile de carne am imprastiat patru - cinci frunze de dafin, apoi am adaugat citeva crengute de oregano proaspat.

Am spalat si o mina de frunze verzi de lamiita si le-am tocat marunt rasfirindu-le peste carnea de miel.

Bineinteles, nu putea lipsi si oregano uscat, o lingurita, din provizia mea achizitionata direct de la sursa.

Citiva stropi de ulei de masline, tot de la sursa, 300 mililitri de vin alb sec, si gata.

Se acopera tava cu folie de staniol, sigilind bine, si se da la cuptor, pe o treapta apropiata de baza, la foc iute (240 grade Celsius), pentru doua ore.

Se scoate tava dupa ce a expirat timpul si, cu mare grija, ca sa nu va surprinda aburul eliberat de sub folie si sa va frigeti miinile, indepartati foaia de aluminiu.

Intoarceti incet bucatile de carne in tava, daca este nevoie mai adaugati o cantitate mica de vin (100 ml) si introduceti din nou tava la cuptor, pentru inca 30 de minute (verificati si, daca s-au rumenit) opriti focul lasind tava in cuptor.

Pentru garnitura am pregatit couscous cu legume fripte: vinete, dovlecei, ceapa rosie, ardei si rosii cherry.

Am taiat ceapa rondele, la fel si ardeii, asezindu-le in tigaia incinsa, fara ulei.

Rosiile le-am taiat doar in doua, iar vinetele si dovleceii le-am portionat in cuburi, adaugindu-le in tigaie alaturi de ceapa si ardei.

Dupa citeva minute, cind au fost gata, le-am scos intr-un vas si am presarat un praf de sare deasupra.

Le-am stropit cu trei linguri de ulei de masline

am presarat acelasi oregano original si am amestecat usor, ca sa nu se terciuiasca.

Pentru pregatirea couscous-ului am folosit ratia de un pahar couscous la un pahar si jumatate de apa fierbinte, acoperind pentru cinci minute cu o farfurie, asa incit acesta sa se gateasca la aburi pina devine pufos.

Am asamblat totul pe o tipsie, asezind in mijloc garnitura de couscous peste care am adaugat legumele fripte.

Deasupra am potrivit o portie de friptura, rumena, discret condimentata dar foarte gustoasa si suculenta.

Am meritat toate laudele acordate de cel mai critic consumator al preparatelor mele, sotul meu.

Si un pahar de retsina - cum altfel, rece si aromat.

Rasol alb de vitel cu varza de bruxelles si sos gorgonzola



O propunere iesita din tipar pentru masa de sarbatori.

De ce?

Pentru „aerul” usor „subtire” al ingredientelor ce isi dau concursul, pentru gustul fin, deosebit, al sosului picant, usor sarat si putin iute, si pentru asocierea sa inedita cu varza de Bruxelles.

Alaturam combinatiei un rasol alb de vitel si vom obtine un preparat delicat, intr-o bogatie de arome, apoi tragem tusele finale intr-o tenta amaruie cu o salata de rucola.

Ramine doar sa punem vinul la rece!

 

 

 

 

Putine ingrediente dar rafinate, in cantitati mici:

- un rasol alb de vitel, cam la 500 - 700 grame

- 500 ml supa de legume

- doua linguri ulei

- 500 grame varza de bruxelles (congelata, un pachet de la Dujardin)

- 50 grame unt

- 75 grame Gorgonzola cremoso cu mucegai

- 100 grame smintina

- 100 ml lapte

- sare, piper - dupa preferinta

 

Carnea se feliaza subtire si se rumeneste in ulei incins pe ambele parti, la foc mare, asa incit procesul de prajire sa aiba loc rapid pentru ca sucurile sa se pastreze in interiorul feliilor de carne.

 

Se adauga supa de legume calda sau, in lipsa, apa fierbinte la care se adauga o lingurita de knor de legume. Se acopera vasul cu un capac si se lasa sa fiarba aproximativ 40 de minute, urmarind sa nu scada foarte mult lichidul din vas, situatie in care vom completa cu apa fierbinte pina ce carnea este acoperita. Carnea este fiarta cind se inteapa usor cu furculita.

 

In aceasta faza se adauga varza de bruxelles si se lasa sa clocoteasca la foc mic maxim 10 minute.

 

Separat pregatim sosul.

Intr-o tigaie topim untul apoi adaugam smintina. Amestecam pina se omogenizeaza si adaugam gorgonzola. Cind aceasta s-a topit si a fost incorporata in sos, se adauga laptele. Se lasa sa fiarba inabusit pentru 5 minute pina se ingroasa usor. Se toarna peste carnea si varza de bruxelles, se condimenteaza dupa gust, adaugind sare si piper, si se lasa la foc mic ca sa se combine aromele iar sosul sa capete consistenta.

O combinatie de exceptie!

Poate fi preparatul de la miezul noptii la trecerea dintre ani alaturi de sampania obligatorie.

 

 

 

Va doresc sarbatori linistite, petreceri cu moderatie si cumpatare, si multa sanatate!

Creier pané

Creierul de origine animala este alimentul care conţine cel mai mult colesterol.

De aceea, nu este recomandat persoanelor cu hipercolesterolemie, cu dislipidemie şi maladii cardiovasculare, ca şi celor cu afectiuni hepato­renale.

Dar are în compoziţie şi grăsimi sănătoase, plus câteva vitamine importante.

Creierul este o sursă foarte bună şi de fier, de vitaminele B6 şi B12 (cea din urmă se găseşte în puţine alimente şi este importantă în prevenirea anemiei şi bolilor nervoase) şi de vitaminele C şi E.

Motiv pentru care, cei fără probleme de sănătate nu ar trebui să i­l excludă total din

dietă.

Desigur, sint multi cei care nu agreeaza textura sa cremoasa insa, acest aperitiv este o delicatesa deosebit de apreciata, facind parte din istoria culinara a multor popoare a caror principala ocupatie o constituie cresterea animalelor.

Cea mai simpla forma de pregatire a acestui produs este Creierul pané.

 

 

 

 

Totusi, sint necesare citeva etape premergatoare gatirii care trebuie respectate.

In primul rind, alegerea organelor se face tinind cont de aspect, bucatile trebuind sa fie intregi, respectind forma anatomica cunoscuta.

 

 

Culoarea retelei de vase de singe trebuie sa fie vie, acest lucru aratind faptul ca organele sint proaspete (de acest lucru ne vom asigura verificind si termenul de valabilitate, stiut fiind ca produsul este foarte perisabil, ceea ce inseamna ca data recoltarii trebuie sa fie foarte recenta).

Vom indeparta cu grija orice urme de structura osoasa de pe bucatile de creier pe care urmeaza sa le pregatim, dupa care le vom scufunda incet intr-un vas cu apa rece, in care vor sta pentru cel putin 20 de minute. In felul acesta se indepateaza surplusul de singe, bucatile raminind albe si curate.

P.S. Daca considerati ca este necesar, schimbati apa dupa 10 minute (asta in cazul in care s-a colorat prea tare).

 

 

O alta etapa pregatitoare este fierberea pentru aproximativ 20 de minute a bucatilor de creier, in apa cu sare, necesara pentru închegarea masei cerebrale, asa incit, in etapa de prajire nu se va mai produce spuma.

 

 

Se vor scoate pe hirtie absorbanta lasindu-se sa se raceasca complet inainte de faza finala.

 

 

Se pregateste un amestec de faina cu sare - dupa gust si condimentata dupa preferinta cu piper.

 

 

Intr-un vas se bat spuma doua oua cu un praf de sare (un virf de cutit).

 

 

Punem o tigaie cu ulei pe foc, incercind sa vedem daca acesta este suficient de fierbinte presarind cu virful degetelor un praf de faina inainte de a pune la prajit bucatile de creier. Vom sti ca este momentul potrivit daca faina va sfirii in contact cu uleiul fierbinte.

Se trec bucatile alternativ prin faina, ou si din nou faina, asezindu-se cu grija in tigaie.

 

 

Se intorc cu grija si pe cealalta parte cind s-au rumenit, urmarindu-se prajirea uniforma pe ambele parti.

 

 

Alaturi de o salata asortata, acest aperitiv poate constitui o masa principala, un mic dejun satios ce va oferi energia necesara pentru o zi de munca cu efort sustinut, sau poate face onorabil fata unei mese festive.

Incercati-l inainte de a-l refuza!

Veti fi placut surprinsi!

Completati cu un pahar de vin alb, sec.