Se afișează postările cu eticheta inghetata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inghetata. Afișați toate postările

vineri, 4 august 2017

Inghetata cu sofran

Antidot pentru canicula: inghetata.
„ - Cum sa fie?
- Rece, cremoasa, gustoasa, ceva ce nu am mai mancat, ceva ce nu ai mai pregatit, ceva cu care sa ne surprinzi.”
Grea tema, dar nu imposibila!
Conditia, sa ai la indemana ingredientele ca sa nu fie nevoie sa dai piept cu urgia fierbinte.
Sunt bine pregatita la capitolul ingrediente de baza: smantana dulce, oua proapete, zahar aromat dar scotocesc dupa elementul surpriza.
Insir pe masa de lucru mastica de Hios, matcha, ceva fructe proaspete, dar nimic nu imi face cu ochiul.
Deja le-am incercat!
Imi rotesc privirea simtind o prezenta vibranta ce asteapta sa fie descoperita.
Imprastii plicurile cu scortisoara, cuisoare, foi de dafin, si degetele se opresc brusc: sofran.
Asta e!
De ce doar in pilaf?
De ce nu in inghetata?
Inghetata cu sofran - suna bine dar trebuie sa fie si buna. 
MAXIM de buna! 










Șofranul este stigmatul uscat rosu – portocaliu al unui anumit tip de floare denumita „Crocus stativus” care face parte din familia irisului. Există doar 3 stigmate în fiecare floare și trebuie recoltate cu grijă cu mâna imediat ce se deschide floarea. Este nevoie de aproape 70.000 de flori de crocus pentru a produce doar o jumătate de kilogram de șofran uscat. Ca atare se explică de ce este cel mai scump condiment din lume.
Șofranul are o aromă foarte subtilă, greu de descris dar si mai greu de substituit - florala, asemanatoare cu cea a mierii de albine, usor picanta sau comparabila cu cea a fanului proaspat. Sofranul este responsabil pentru acea culoare distinctă, galben strălucitor, pe care o capata preparatele in care este adaugat.

Originar din Marea Mediterană, sofranului i s-a atribuit si o legenda in mitologia greacă din care aflăm că frumosul muritor Krocos s-a îndrăgostit de nimfa Smilax, dar aceasta i-a respins avansurile şi l-a transformat într-o superbă floare purpurie, Crocus.
O altă legendă spune că zeul Hermes i-ar fi ranit faţa chipeşului Krocos cu un disc intr-o disputa iar picăturile de sânge care s-ar fi prelins din rana ar fi căzut pe o floare frumoasă de culoare mov aprins cu trei stigmate cărămizii ce au devenit simbolul delicateţei, al înnoirii şi al revigorării. 

Denumirea sofranului are la baza cuvantul „zafaran” din limba araba, însemnand "galben" şi este menţionat încă din anul 1500 î.Hr., atât în scrierile clasice, cât şi în Biblie, unde-l regăsim în Cântecul cântecelor al regelui Solomon (4:14). Celelalte derivate lingvistice provin din vechiul cuvânt francez safran, latinescul safranum şi englezescul safroun. 
Proprietățile sale de colorare au fost la fel de apreciate ca aroma sa unică. Numit și „aurul roșu”  sofranul era considerat un simbol al luminii, motiv pentru care hainele conducătorilor erau vopsite in cele mai vechi timpuri cu extractul stigmatelor de Crocus ce dădeau o culoare `galben soare`. În India, culoarea sa este considerată simbolul frumuseții și este culoarea oficială a robelor preotilor budiști.
Șofranul a fost folosit si pentru a inmiresma băile și sălile publice din Roma imperială iar faraonii şi regii egipteni il utilizau ca afrodiziac, in cantitati moderate, cunoscand faptul ca o cantitate mare poate produce moartea, acesta acţionând ca un narcotic. 

Beneficiile de sănătate ale șofranului
Sofranul conține compuși derivați din plante cunoscuți pentru proprietățile antioxidante, de prevenire a bolilor și de promovare a sănătății. Petalele șofranului contin uleiuri esențiale volatile, cel mai important fiind safranalul, care conferă șofranului o aromă distinctă de fân. 
De asemenea, conține alte carotenoide, inclusiv zeaxantină, licopen, α- și β-caroten. Acestea sunt antioxidanți importanți care ajută la protejarea organismului de stres indus de oxidanți, cancere, infecții și acționează ca modulatori imuni. 
Componentele active au multe aplicații terapeutice în medicamente tradiționale antiseptice, antidepresive, antioxidante, digestive, anti-convulsive.
Șofranul este o sursă bună de minerale cum ar fi cuprul, potasiul, calciul, manganul, fierul, seleniul, zincul și magneziul. Potasiul este o componentă importantă a fluidelor celulare și a organismului, care ajută la controlul ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Manganul și cuprul sunt folosite de organism ca și co-factori pentru enzima antioxidantă, superoxid dismutaza. Fierul este esențial pentru producerea de celule roșii în sânge. Planta este un remediu pentru stările febrile, reducerea crampelor, pentru ficat mărit, dar şi pentru calmarea nervilor. De asemenea, se pare că studii preliminare au arătat că o substanţă activă din şofranul indian, curcumina, poate ajuta la vindecarea cancerului de sân şi a prostatei.

Romanii au adus inițial șofranul în Anglia, si este cultivat în cantități mari în Essex, mai ales într-un oraș numit Saffron Walden, a cărui stemă include trei crocusuri de șofran. 
Deşi cele mai multe varietăţi din acest condiment se găsesc în Iran, cel mai mare exportator este Spania, unde musulmanii l-au introdus în secolul al VIII-lea împreună cu orezul și zahărul sub forma de condiment pentru mâncare şi băuturi.
Sofranul apare în bucătăria maură, mediteraneană și asiatică. Cea mai obișnuită funcție este aceea de a colora orezul, pilaful indian de pe mesele festive și risotto-ul Milanese, unde aroma sa delicată îl face să fie cea mai faimoasă mâncare de orez italiană. Se combină bine cu pește și fructe de mare, este ingredientul cheie din paella spaniolă, precum și din bouillabaisse. În Anglia, șofranul este probabil cel mai bine cunoscut pentru utilizarea sa în chifle de șofran Cornish, unde este asociat cu fructe uscate într-un tort cu drojdie.

Cum să utilizați șofranul
Aveți nevoie doar de câteva fire pentru a asezona și colora întregul fel de mâncare. Adăugați-le direct in farfurie, zdrobiti-l până veti obtine o pulbere fină într-un mojar dar cel mai ușor este sa inmuiati șofranul în apă (lichid de gatit) fierbinte. Succesul preparatului in care adaugati sofran va fi garantat daca il veti distribui uniform in compozitie.


Eliberez „campul de batalie” punand la locul lor in cutii condimentele ravasite.
Scot „arsenalul” ajutator: mixer, castroane, ingrediente si cutia in care la final voi depozita miraculoasa inghetata.
Randuiesc in ordinea folosirii:
- trei oua
- 1+1 plic (80 grame) zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 50 grame lapte
- un plic (0,12 grame) sofran
- o cutie (400 grame) smantana dulce (de separator)

Pentru inceput incalzesc laptele in cuptorul cu microunde pentru 30 de secunde dupa care rastorn  in el continutul plicului de sofran.




Pana se inmoaie sofranul separ galbenusurile celor trei oua de albusuri si adaug zaharul vanilat.


Omogenizez compozitia dupa care torn laptele cu sofran.
Asez vasul deasupra unei cratite in care fierbe apa (bain-marie) si amestec continuu pana ce amestecul se ingroasa, capatand consistenta ciulamalei.
Indepartez vasul de pe sursa de caldura si las sa se racoreasca.
In acest timp bat albusurile spuma tare.


Pregatesc si frisca, amestecand continutul unui plic de zahar pudra cu aroma de vanilie cu smantana dulce pana ce apar creste ferme.


Trec apoi sa asamblez inghetata rasturnand crema de ou si sofran peste frisca si incorporand-o cu miscari usoare pana voi obtine un amestec fin.


Adaug si albusurile spuma continuand sa amestec compozitia tot cu miscari usoare, de jos in sus si de la centru catre margini, asa incat sa conserv aerul din spuma de albus.


Rastorn totul la final intr-o cutie cu capac pentru congelator si, pentru a sublinia valoarea ingredientului principal - sofranul, decorez usor cu colorant alimentar de culoarea aurului.


Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore dupa care poate fi consumata.






Pot declara ca este o inghetata divina!

joi, 15 iunie 2017

Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine

Desi mi-a atras de nenumarate ori atentia printre fructele exotice facandu-mi cu ochiul aspectul sau inedit, artistic, necunoscandu-i calitatile si neavand habar asupra gustului sau, il programam mereu pentru o achizitie ulterioara, si il vedeam doar decorand un tort delicat.
L-am descoperit de curand intr-un raft de magazin, printre alte fructe pe care deja le combinam in forma deshidratata cu iaurtul. Mi-am spus: „acum e cazul” (!) si am strecurat un plic in cos. Acasa, google search si, „cireasa” fotogenica a crescut in ochii mei. Supranumită şi Cătina incaşilor (sau Ciresele de pamant), Physalis peruviana este denumirea oficială a fructului cu origini în America de Sud apreciat ca fiind  unul dintre cele mai gustoase fructe.Fructul comestibil are culoare portocalie, este rotund, usor lipicios la atingere, și este protejat intr-o capsula stravezie, creponată, de forma unui lampion chinezesc, care se usuca pe masura ce fructul se maturizeaza. Physalis este un fruct bogat în vitamine din complexul B, B12 fiind rar întâlnită în alte vegetale. De asemenea physalis are în compoziție vitamina P recunoscută pentru proprietățile anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-virale. Aceste fructe mai conțin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublă față de lămâie. Fructele Physalis au un conținut ridicat de proteină, aproximativ 16%, calciu, fier, fosforzaharuri. Bogate în carotenoide și polizaharide, aceste fructe ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar.  De asemenea fructele physalis conțin 18 aminoacizi și toți cei 8 aminoazici esențiali.Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele in varstă. Acest fruct mai este utilizat in tratarea si prevenirea cancerului, a leucemiei,  reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.Concluzionand, beneficiile fructului Physalis pentru sanatate sunt:
  • intarirea sistemul imunitar,
  • un excelent remediu natural pentru stres, depresie, oboseala fizica si psihica,     
  • previne imbatranirea celulelor si combate dezvoltarea celulelor canceroase,
  • stabilizeaza nivelul de zahar din sange, este benefic pentru toate tipurile de diabet,
  • scade nivelul colesterolului,
  • creste cantitatea de extrogen, fiind de ajutor in simtomele de menopauza,
  • purifica sangele si stimuleaza productia de celule rosii,
  • ajuta la dezvoltarea oaselor si a dintilor, este eficient in astm, sinuzita, in boli alergice, are actiune antireumatica pentru articulatii.    
  • sub forma de comprese cu infuzie de frunze si fructe constituie un excelent remediu in reumatism, guta, eriteme, furunculoza, rani, diferite afectiuni la nivelul pielii.
Calitatile sale curative il recomanda si in alimentatia directa, fructele coapte putand fi consumate ca atare sau se pot pastra si consuma uscate, sunt excelente preparate sub forma de dulceata, gem, marmelada, uscate isi pastreaza culoarea, sunt deosebite si aspectuoase folosite in decorarea produselor de patiserie, prajituri, torturi, rulade, diferite dulciuri.
Cum prea multe vorbe tind sa estompeze subiectul, sa pregatim aproape ingredientele si, lucrarea este pe jumatate facuta: Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine.




Pentru o portie avem nevoie de:
- 150 grame iaurt grecesc scurs
- o lingurita pastura
- o lingura Physalis deshidratat
- o lingura inele de porumb glazurate cu miere
- o lingurita miere de acacia (sau oricare miere care va place)

Combinati in straturi ingredientele uscate cu iaurtul decorand la final cu mierea de albine si cateva cereale.
Delicios, dietetic, revigorant!



miercuri, 27 iulie 2016

Inghetata cu mure „Red velvet”



Seducatoare, voluptoasa, catifelata, parfumata fin!
Decadenta pura!
Descriu cea mai noua inghetata din palmares: inghetata de mure, pe care, sugestiv, m-am gindit sa o numesc „Red velvet”.
Numele sau intrigant se refera in parte la textura neteda si cremoasa, si partial la culoarea rosie senzuala, care se realizeaza in cele mai multe retete prin adaugarea colorantului alimentar  rosu, dar nu este si cazul retetei de fata.
Murele fac toata treaba!







Sint necesare urmatoarele ingrediente
- 4 oua
- 150 grame zahar tos
- 3 linguri de lapte
- 50 grame zahar gelifiant
- 100 ml apa
- 400 ml smintina de separator (orice smintina dulce pentru frisca)
- 1 plic zahar pudra cu aroma de vanilie de la Dr. Oetker
- 250 grame mure proaspete 

  
Intii separam galbenusurile celor patru oua de albusuri.
Le punem intr-un castron impreuna cu zaharul tos si laptele, amestecind putin, cit sa se dizolve zaharul.
Plasam castronul deasupra unei cratite in care fierbe apa, fara ca aceasta sa atinga fundul vasului.
Amestecam continuu pina ce compozitia se leaga intr-o crema.
Indepartam vasul de pe sursa de caldura si lasam compozitia sa se raceasca.


Adaugam un praf de sare albusurilor si le batem spuma tare.
Asezam vasul cu spuma de albusuri peste cratita in care fierbe apa si continuam sa spumam pina cind acestea se gatesc (prin incalzire pina la o temperatura suportabila pentru virful degetului), obtinind astfel o bezea elvetiana.


Intre timp, pasam murele in blender dupa care strecuram printr-o sita, asa incit sa separam pulpa fructelor de semintele acestora.


Punem intr-o cratita mica zaharul gelifiant impreuna cu apa si asezam vasul pe foc.
Il mentinem pe flacara 5 minute dupa ce a inceput sa fiarba apoi inchidem focul.
Adaugam pulpa de mure rezultata si amestecam pentru omogenizare.
Lasam sa se racoreasca.
Vom amesteca pulpa de mure usor gelifiata cu crema de ou formind baza inghetatei.
Punem treptat si spuma de albus in compozitie, incorporind-o cu miscari usoare.
Se adauga o alta cantitate de spuma numai cind prima a fost complet omogenizata in compozitie.

Procedam astfel pina adaugam toata bezeaua la crema de ou.


Pregatim frisca, amestecind smintina dulce cu continutul unui plic de zahar pudra cu aroma de vanilie pina obtinem un amestec ferm.


Ca si in cazul bezelei, adaugam treptat cantitati de frisca cremei de ou cu pulpa de mure, cu miscari usoare, pentru a pastra aerul incorporat in amestecul de smintina.
Vom obtine o compozitie aerata, usoara si ferma, pe care o vom turna in vase pentru congelator.
Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore.





O alintare a simturilor, o mingiiere aromata!

vineri, 22 iulie 2016

Inghetata de zmeura

This is mine!
Happy birthday to meeeeee!

In cinstea mea, o inghetata de zmeura delicioasa.






Ingrediente: putine,
Timp de gatire: scurt,
Complexitate: redusa

Veti avea nevoie de:
- 3 oua
- 100 grame zahar brun
- 80 grame (1 plic) zahar pudra cu aroma de vanilie Dr. Oetker
- 50 grame zahar gelifiant
- 100 ml apa
- 400 ml smintina dulce pentru frisca
- 250 grame zmeura proaspata


Se pun intr-un vas ouale si zaharul brun adaugindu-se o lingurita de apa, care va favoriza dizolvarea zaharului.
Se mixeaza putin, pina se amesteca ingredientele apoi, se aseaza vasul deasupra altuia in care fierbe apa, la foc mic.
Se continua mixarea pina ce amestecul devine spumos si temperatura compozitiei are in jur de 40 de grade Celsius (incercati cu virful degetului, temperatura optima fiind atunci cind este suportabila).
Indepartam vasul de pe sursa de caldura si lasam sa se racoreasca.
Intre timp, trecem zmeura printr-o sita, asa incit sa separam pulpa fructelor de semintele acestora.


Punem intr-o cratita mica zaharul gelifiant impreuna cu apa si asezam vasul pe foc.
Il mentinem pe flacara 5 minute dupa ce a inceput sa fiarba apoi inchidem focul.
Adaugam pulpa de zmeura rezultata si amestecam pentru omogenizare.
Lasam sa se racoreasca.


In timp cit se va raci amestecul de zmeura, pregatim frisca, amestecind 400 ml de smintina dulce pentru frisca (de separator) cu continutul unui plic de zahar pudra.
Actionam telurile mixerului intii la viteza mica, pina ce frisca se omogenizeaza cu zaharul, apoi la viteza mare a telurilor pina apar virfuri ferme.

Se amesteca crema de ou cu pulpa de zmeura dupa care, compozitia rezultata se adauga in trei etape peste frisca, amestecind incet cu o spatula din mijloc catre exterior si de jos in sus, cu scopul de a uniformiza amestecul pastrind aerul incorporat in frisca.
In felul acesta inghetata va rezulta cremoasa fara sa necesite amestecari intermediare in timpul racirii.


Se toarna in vase cu capac si se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore.
Se serveste cu toping de zmeura proaspata si cu jeleu de zmeura (eu am pastrat putin din cel pregatit pentru compozitia inghetatei)