Antidot pentru canicula: inghetata.
„ - Cum sa fie?
- Rece, cremoasa, gustoasa, ceva ce nu am mai mancat, ceva ce nu ai mai pregatit, ceva cu care sa ne surprinzi.”
Grea tema, dar nu imposibila!
Grea tema, dar nu imposibila!
Conditia, sa ai la indemana ingredientele ca sa nu fie nevoie sa dai piept cu urgia fierbinte.
Sunt bine pregatita la capitolul ingrediente de baza: smantana dulce, oua proapete, zahar aromat dar scotocesc dupa elementul surpriza.
Insir pe masa de lucru mastica de Hios, matcha, ceva fructe proaspete, dar nimic nu imi face cu ochiul.
Deja le-am incercat!
Imi rotesc privirea simtind o prezenta vibranta ce asteapta sa fie descoperita.
Imprastii plicurile cu scortisoara, cuisoare, foi de dafin, si degetele se opresc brusc: sofran.
Asta e!
De ce doar in pilaf?
De ce nu in inghetata?
Inghetata cu sofran - suna bine dar trebuie sa fie si buna.
MAXIM de buna!
Șofranul este stigmatul uscat rosu –
portocaliu al unui anumit tip de floare denumita „Crocus stativus” care face
parte din familia irisului. Există doar 3 stigmate în fiecare floare și
trebuie recoltate cu grijă cu mâna imediat ce se deschide floarea. Este
nevoie de aproape 70.000 de flori de crocus pentru a produce doar o jumătate de
kilogram de șofran uscat. Ca atare se explică de ce este cel mai scump
condiment din lume.
Șofranul are o aromă foarte subtilă, greu
de descris dar si mai greu de substituit - florala, asemanatoare cu cea a
mierii de albine, usor picanta sau comparabila cu cea a fanului proaspat. Sofranul
este responsabil pentru acea culoare distinctă, galben strălucitor, pe care o
capata preparatele in care este adaugat.
Originar din Marea Mediterană, sofranului
i s-a atribuit si o legenda in mitologia greacă din care aflăm că frumosul
muritor Krocos s-a îndrăgostit de nimfa Smilax, dar aceasta i-a respins
avansurile şi l-a transformat într-o superbă floare purpurie, Crocus.
O altă legendă spune că zeul Hermes i-ar
fi ranit faţa chipeşului Krocos cu un disc intr-o disputa iar picăturile de
sânge care s-ar fi prelins din rana ar fi căzut pe o floare frumoasă de culoare
mov aprins cu trei stigmate cărămizii ce au devenit simbolul delicateţei, al
înnoirii şi al revigorării.
Denumirea sofranului are la baza cuvantul „zafaran”
din limba araba, însemnand "galben" şi este menţionat încă din anul
1500 î.Hr., atât în scrierile clasice, cât şi în Biblie, unde-l regăsim în
Cântecul cântecelor al regelui Solomon (4:14). Celelalte derivate lingvistice
provin din vechiul cuvânt francez safran, latinescul safranum şi englezescul
safroun.
Proprietățile sale de colorare au fost la
fel de apreciate ca aroma sa unică. Numit și „aurul roșu” sofranul era considerat un simbol al luminii, motiv
pentru care hainele conducătorilor erau vopsite in cele mai vechi timpuri cu
extractul stigmatelor de Crocus ce dădeau o culoare `galben soare`. În India,
culoarea sa este considerată simbolul frumuseții și este culoarea oficială a
robelor preotilor budiști.
Șofranul a fost folosit si pentru a inmiresma
băile și sălile publice din Roma imperială iar faraonii şi regii egipteni il
utilizau ca afrodiziac, in cantitati moderate, cunoscand faptul ca o cantitate
mare poate produce moartea, acesta acţionând ca un narcotic.
Beneficiile de sănătate ale șofranului
Sofranul conține compuși derivați din
plante cunoscuți pentru proprietățile antioxidante, de prevenire a bolilor și
de promovare a sănătății. Petalele șofranului contin uleiuri
esențiale volatile, cel mai important fiind safranalul, care conferă
șofranului o aromă distinctă de fân.
De asemenea, conține alte carotenoide,
inclusiv zeaxantină, licopen, α- și β-caroten. Acestea sunt antioxidanți
importanți care ajută la protejarea organismului de stres indus de oxidanți,
cancere, infecții și acționează ca modulatori imuni.
Componentele active au multe aplicații
terapeutice în medicamente tradiționale antiseptice, antidepresive,
antioxidante, digestive, anti-convulsive.
Șofranul este o sursă bună de minerale cum
ar fi cuprul, potasiul, calciul, manganul, fierul, seleniul, zincul și
magneziul. Potasiul este o componentă importantă a fluidelor celulare și a
organismului, care ajută la controlul ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Manganul
și cuprul sunt folosite de organism ca și co-factori pentru enzima
antioxidantă, superoxid dismutaza. Fierul este esențial pentru producerea
de celule roșii în sânge. Planta este un remediu pentru stările febrile,
reducerea crampelor, pentru ficat mărit, dar şi pentru calmarea nervilor. De
asemenea, se pare că studii preliminare au arătat că o substanţă activă din
şofranul indian, curcumina, poate ajuta la vindecarea cancerului de sân şi a
prostatei.
Romanii au adus inițial șofranul în
Anglia, si este cultivat în cantități mari în Essex, mai ales într-un oraș
numit Saffron Walden, a cărui stemă include trei crocusuri de șofran.
Deşi cele mai multe varietăţi din acest
condiment se găsesc în Iran, cel mai mare exportator este Spania, unde
musulmanii l-au introdus în secolul al VIII-lea împreună cu orezul și zahărul sub
forma de condiment pentru mâncare şi băuturi.
Sofranul apare în bucătăria maură,
mediteraneană și asiatică. Cea mai obișnuită funcție este aceea de a
colora orezul, pilaful indian de pe mesele festive și risotto-ul Milanese, unde
aroma sa delicată îl face să fie cea mai faimoasă mâncare de orez
italiană. Se combină bine cu pește și fructe de mare, este ingredientul
cheie din paella spaniolă, precum și din bouillabaisse. În Anglia,
șofranul este probabil cel mai bine cunoscut pentru utilizarea sa în chifle de
șofran Cornish, unde este asociat cu fructe uscate într-un tort cu drojdie.
Cum să utilizați șofranul
Aveți nevoie doar de câteva fire pentru a asezona
și colora întregul fel de mâncare. Adăugați-le direct in farfurie, zdrobiti-l
până veti obtine o pulbere fină într-un mojar dar cel mai ușor este sa inmuiati
șofranul în apă (lichid de gatit) fierbinte. Succesul preparatului in care
adaugati sofran va fi garantat daca il veti distribui uniform in compozitie.
Eliberez „campul de batalie” punand la locul lor in cutii condimentele ravasite.
Scot „arsenalul” ajutator: mixer, castroane, ingrediente si cutia in care la final voi depozita miraculoasa inghetata.
Randuiesc in ordinea folosirii:
- trei oua
- 1+1 plic (80 grame) zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 50 grame lapte
- un plic (0,12 grame) sofran
- o cutie (400 grame) smantana dulce (de separator)
Pentru inceput incalzesc laptele in cuptorul cu microunde pentru 30 de secunde dupa care rastorn in el continutul plicului de sofran.
Pana se inmoaie sofranul separ galbenusurile celor trei oua de albusuri si adaug zaharul vanilat.
Omogenizez compozitia dupa care torn laptele cu sofran.
Asez vasul deasupra unei cratite in care fierbe apa (bain-marie) si amestec continuu pana ce amestecul se ingroasa, capatand consistenta ciulamalei.
Indepartez vasul de pe sursa de caldura si las sa se racoreasca.
In acest timp bat albusurile spuma tare.
Pregatesc si frisca, amestecand continutul unui plic de zahar pudra cu aroma de vanilie cu smantana dulce pana ce apar creste ferme.
Trec apoi sa asamblez inghetata rasturnand crema de ou si sofran peste frisca si incorporand-o cu miscari usoare pana voi obtine un amestec fin.
Adaug si albusurile spuma continuand sa amestec compozitia tot cu miscari usoare, de jos in sus si de la centru catre margini, asa incat sa conserv aerul din spuma de albus.
Rastorn totul la final intr-o cutie cu capac pentru congelator si, pentru a sublinia valoarea ingredientului principal - sofranul, decorez usor cu colorant alimentar de culoarea aurului.
Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore dupa care poate fi consumata.
Pot declara ca este o inghetata divina!
