Texte memorabile

10.09.2014

Relaţia tată-fiică

Sursa: intrenoiparintii.ro

În cabinetul de psihoterapie, multe subiecte sensibile ale pacienţilor se învârt în jurul relaţiei tată-fiică, o relaţie extrem de puternică, indiferent cât este de conştientizată sau nu importanţa ei. Fie că e vorba despre femei cu anumite dificultăţi în a relaţiona cu bărbaţii, fie că e vorba despre bărbaţi care se întreabă dacă sunt sau nu taţi buni pentru fiicele lor, fiecare dintre ei ştie intuitiv că această relaţie le marchează existenţa şi are puterea de a modela, destine şi chiar dacă nu o mai pot schimba, îşi doresc măcar să o înţeleagă, ca să poată depăşi problemele prezente în relaţionarea cu ceilalţi.

Psihanalistul Alain Braconnier în cartea sa, “Cum să fii un tată bun pentru fiica ta”, spunea foarte direct că “Destinul de femeie al fiecărei fete depinde de relaţia pe care o are cu tatăl ei. Această relaţie îi va consolida întreaga existenţă atunci când, din fetiţa, ea va deveni adolescentă, apoi femeie, iubită sau soţie. A înţelege relaţia pe care o fată o are cu tatăl ei înseamnă a înţelege rolul pe care acesta îl joacă în formarea ei ca tânără şi apoi, ca femeie.”

Relaţia tată-fiică este o relaţie profundă, care poate fi manifestată frumos şi cald, sau se poate transforma într-o rană relaţională şi afectivă pe care fiica o va purta toată viaţa. Dacă fetele nu au experinţa unui tată afectuos, atent la nevoile lor, alături de ele, care să le vadă şi să le confirme, cel mai probabil nu vor avea nici sentimentul că există un bărbat potrivit în această lume pentru ele, iar căutarea lui va deveni primordială. În detrimentul, uneori, al carierei şi reuşitei profesionale, al familiei pe care urmează să o întemeieze şi din păcate, chiar şi al bunăstării şi fericirii personale.

O întrebare cu care începem incursiunea noastră este “La ce serveşte părintele de sex opus?”. Tatăl o ajută pe fetiţa să devină conştientă, prin simpla lui prezenţă, de realitatea sexului opus, cu toate diferenţierile pe care aceasta le presupune: fizic, aptitudini şi preferinţe, capacităţi şi alegeri în viaţă, mod de a se alinia social.

În funcţie de maturitatea emoţională pe care o are, de calitatea relaţiei de cuplu, de factorii care au influenţat luarea deciziei de a avea un copil, dar şi de modelul de relaţie avut cu părinţii lui, un tată se va implica mai mult sau mai puţin în relaţia cu propriul copil. Aceşti factori sunt amintiţi în ordinea importanţei lor. Un bărbat matur va avea o relaţiei mult mai bună cu copilul lui, dacă el este împlinit în relaţia lui de cuplu şi şi-a dorit să devină tată. Există bărbaţi care devin părinţi doar pentru că partenera lor îşi doreşte acest lucru, fără ca ei să fi emis vreo opinie clară în această privinţă. Modelul patern văzut în propria familie îl poate influenţa, dar nu atât de puternic dacă el este matur emoţional şi ieşit din dependenţele faţă de propriii părinţi şi îşi doreşte în mod activ şi conştient să-şi construiască o relaţie mult mai bună cu copilul lui.

Emoţia pe care o are un bărbat când află că are o fetiţă este greu de descris. Este emoţia dinaintea unei întâlniri speciale şi care anunţă începutul unei poveşti profunde,  frumoase şi care va dura o viaţă întreagă. Dacă naşterea unui băieţel îl va face să se gândească şi să viseze la sine şi la calităţile masculine pe care doreşte să le transmită băiatului, naşterea unei fetiţe îl va pune faţă în faţă cu o mare provocare: de a-şi descoperi o faţetă nouă a masculinităţii, îmbrăcată în delicateţe şi tandreţe. Pornind de la primul zâmbet, primul cuvânt, prima îmbrăţişare sau suferinţă a fetiţei, tatăl va descoperi o nouă lume la care nu a avut încă acces – cea a feminităţii inocente, vulnerabile şi care îi va solicita toată atenţia şi grija. Se poate întâmpla şi ca, această misiune să îl sperie, să îl blocheze şi să îl facă să se refugieze într-un rol superficial, insuficient pentru o relaţie atât de complexă. Un tată trebuie să găsească echilibrul dificil dintre dragoste şi  protecţie, pe de o parte şi fermitate dublată de autoritate, pe de cealaltă.

În funcţie de modul în care taţii sunt prezenţi în relaţie, există câteva tipologii parentale despre care au scris mulţi psihoterapeuţi în studiile lor. Le vom enumera pe cele care influenţează negativ relaţia tată-fiică, pe scurt, cu speranţa că fiecare tată să vadă care sunt minusurile fiecăreia.

Taţii puritani – sunt cei care manifestă răceală afectivă, sunt tăcuţi şi nu îşi doresc o relaţie tandră şi afectuoasă cu fetele lor. O astfel de relaţie tăcută şi rece impactează cel mai mult în momentul în care fetele ajung la pubertate şi le obligă practic la duplicitate comportamentală. O fată pentru tatăl dominator şi rece, o altă fată pentru restul lumii. Acum e momentul în care încep secretele cu terţii, ascunderea preocupărilor de diferenţiere sexuală prin vestimentaţie, machiaj, modă, pe care părintele rece şi distant le poate percepe ca frivole şi le va amenda comportamental ca atare: interdicţii, suspiciune, pedeapsa.

Taţii autoritari şi duri – sunt cei de care fetelor le este teamă, fie că este vorba de violenţa verbală sau fizică, fie că este vorba de statura impozantă, voce puternică, sau de prezenţa inconstantă în viaţa fetelor. Autoritatea este importantă în relaţia cu un copil, doar că trebuie să fie proporţionată şi adaptată la sensibilitatea fiecărui copil, în aşa fel încât sentimentul de frică în relaţia părinte-copil să nu ajungă nota dominantă.

Taţii “amicii fetelor” – sunt cei care se identifică cu tinereţea fetei lor şi nu vor reuşi să pună o limită, o distanţă igienică şi utilă între copilărie şi maturitate. Sunt cei care au ei înşişi dificultăţi în a fi adulţi, în a-şi asuma statutul de părinte care modelează un destin. Aceştia sunt tentaţi să mai copilărească, şi să-şi găsească aceleaşi puncte de interes ca fata lor. Dar într-un astfel de “amic” nicio fată nu poate găsi acel sprijin patern matur de care are nevoie. Pentru că, dincolo de faptul că ei sunt părintele “bun”, care iartă, răsfaţă şi “înţelege” mereu, prezintă dezavantajul de termen lung al prelungirii copilăriei propriei fiice, al exemplului de neseriozitate şi neasumare al propriei vieţi, cu bune dar şi cu rele.

Taţii prea “lipicioşi” – sunt cei care nu respectă nevoia de intimitate şi de spaţiu personal al fetei lor, fiind mult prea intruzivi. Fiecare fată are nevoie de dragoste, dar şi de respect, de apropiere, dar şi de distanţare faţă de părinte. Sunt mulţi care, inconştient, îşi abuzează afectiv fetele, nereuşind să păstreze distanţa potrivită şi sănătoasă între ei şi fiică şi fără să paraziteze cu nevoile lor viaţă afectivă a fetei. Sunt îndeobşte taţii care îţi fac programul zilei, îţi triază fără drept de apel atât lecturile, cât şi garderoba sau lista de prieteni. Plăcuţi, lipicioşi, însă despotici atunci când fiica nu întruneşte condiţiile parentale.

Taţii inaccesibili, absenţi – sunt cei care mai deloc disponibili familiei, din cauza unei slujbe complexe, dar şi cei care nu şi-au dorit niciodată o fiică (un copil). Şi care, prin consecinţă, sabotează viaţa de familie prin absenteism programatic şi inflexibil. Sunt taţii veşnic “deranjaţi” de proprii copii sau îndatoriri faţă de aceştia, taţii la care trebuie să îţi faci o programare în audienţă. Oricâte pretexte îşi vor găsi însă pentru a-şi justifica un astfel de comportament, o fată cu un astfel de tată va trăi din plin sentimente de abandon şi de vid emoţional.

Taţii colerici – sunt cei total nemulţumiţi de ei înşişi şi de ceea ce au realizat, care poartă pe umerii lor complexe de inferioritate şi care îşi manifestă  neputinţa prin accese de furie nestăpânită. Sunt despoţii propriei familii, căreia nu îi rămâne decât să umble în vârful picioarelor prin preajma lor, în speranţa că vor reuşi să evite, fie chiar şi temporar, crizele acestora. De obicei, mama este facilitatorul acestui soi de comportament disctructiv al tatălui şi nu dispune de suficientă putere să se opună acestuia. Fiicelor le va rămâne o viaţă întreagă acesta violenţă în amintire, se vor teme de conflict în orice relaţie, pentru că ţipetele tatălui vor răsuna mulţi ani în mintea lor. Şi vor trezi aceeaşi reacţie de frică bazală, aproape animalică, de conflict deschis.

Taţii depresivi – sunt cei care nu mai au puterea de a lupta pentru ei înşişi, darămite pentru familiile lor. Nu pot oferi sprijin şi protecţie copiilor şi lasă un sentiment de anxietate în sufletul lor. Ei au obligaţia de a se duce urgent la un psihoterapeut pentru a redeveni ceea ce sunt: adulţi care reuşesc să gestioneze şi cele mai neplăcute momente ale vieţii, care se pot bucura de viaţă. În cazul în care ei rămân aşa, îi pot “contamina” pe copiii cu lipsa lor de vitalitate, speranţă sau încredere în viaţă. În aceste cazuri, are loc o inversare de roluri, copilul căutând să compenseze lipsa de energie paternă prin asumarea rolului parental. Fetele care au crescut într-un astfel de mediu familial sunt mult mai înclinate să îşi aleagă soţi / iubiţi care trebuie ajutaţi, care sunt slabi şi depresivi la rândul lor.

Indiferent cum sunt şi cât de bine ştiu a se comporta în rolul de părinte, taţii trebuie să înţeleagă că, pentru fiicele lor, ei sunt şi rămân modele de identificare. Uneori mai puternice, alteori atenuate sau potenţate de modelul matern. Identificarea cu unul dintre părinţi înseamnă atribuirea inconştientă de atitudini sau trăsături de caracter. Fie că se poziţionează pe aceeaşi parte a paradigmei, fie că îşi doresc să se afle la polul opus, copiii vor avea întotdeauna la baza modelul familial din care au apărut şi îi vor fi tributari.

Prima dragoste din viaţa unei fete este dragostea pentru tatăl ei. Nicio altă iubire nu se poate compară cu profunzimea acesteia. Se ştie că aproape toate fetiţele şi-au dorit să se mărite cu taţii lor, din dorinţa inconştientă de a întoarce cumva taţilor un pic din dragostea, afecţiunea şi grijă pe care ei au dăruit-o fetelor lor. Tatăl şi fiica pot avea o relaţie frumoasă toată viaţa şi atunci fiecare se bucura de celălalt şi de tot ce îşi pot împărtăşi ca sentimente. Dar pot, de asemenea, să rămână blocaţi într-o relaţie nefastă, dacă părintele nu o ajută să se desprindă din această dependenţă paternală, pentru ca ea să-şi continue viaţa adultă de femeie. Din păcate, există încă puţini taţi care le pot oferi fetelor o prezenţă afectuoasă şi permanentă. Când nu există o relaţie autentică, de dragoste necondiţionată, relaţia tată-fiică lasă un gol emoţional, resimţit de fiică ca pe o traumă. Pentru a o depăşi, tinerele vor adopta anumite atitudini, comportamente, care nu sunt altceva decât modalităţi de a atrage atenţia bărbatului, oricare ar fi el, pentru a acoperi acel gol.

Fiicele devenite femei, care nu au avut parte de o relaţie emoţională hrănitoare cu tatăl lor, vor tinde să se comporte în două moduri:

Femeile  – “eterne adolescente”

Reprezintă o tipologie complexă, cu multe nuanţe comportamentale, pornind de la nevoia de a plăcea, la dorinţa de seducţie, la sentimentul de revoltă, sau până la retragere emoţională sau marginalizare socială. Sau se pot revolta împotriva feminităţii, ignorând femeia reală din ele. Tatăl le-a lipsit ca prezenţă sau ajutor în dezvoltarea lor psihologică. Ele nu s-au putut maturiza emoţional în raport cu masculinitatea şi au intrat în relaţii purtând în suflet o traumă. “Eternele adolescente” refuză să-şi asume responsabilitatea vieţii unui adult, a unei relaţii adevărate, nu vor obligaţii şi preferă doar bucuria momentului. Se pot distinge în această categorie câteva tipologii:

“Păpuşica” – când tatăl le “vedea” şi le admiră doar frumuseţea fizică, ele şi-au format convingerea că, înainte de toate, ele trebuie să placă. Şi şi-au construit întreagă identitate pornind de la imaginea pe care ceilalţi, în special bărbaţii, o pot proiecta asupra lor. “Păpuşica” nu va avea o personalitate conturată, ci împrumutată de la modelele din reviste. Se va lăsa manipulată, va fi ca o marionetă la braţul unui bărbat de succes, nefolosindu-şi întregul ei potenţial intelectual.

“Seducătoarea” – când nu şi-a dezvoltat simţul propriei valori, neglijată de tată, dar dorindu-şi dragostea lui, a devenit o mică seducătoare, obţinând ceea ce îşi doreşte pe moment de la un bărbat. Nu va putea avea o relaţie adevărată cu bărbatul pe care îl iubeşte.

“Fragila” – dacă constituţia lor psihică a fost mai fragilă, mai sensibilă, neprimind dragostea necesară, s-au retras într-o lume a cărţilor sau imaginară, unde fantezia a ţinut loc căldurii paterne. Nu îndrăznesc să intre în relaţii, fug de trăirea unor sentimente puternice, vii.

“Revoltata” – Când a avut un tată de care s-a jenat, fata va ajunge să se identifice cu el, să fie împotriva societăţii sau a celor care i-au respins cândva tatăl. Va trăi mereu cu sentimentul că nu valorează nimic, că este un nimeni.

Femeile – “amazoane”

Vor adopta un comportament opus celor din categoria “eterne adolescente”, pentru că trauma lăsată de tată le va înfuria, şi le va provoca să-i demonstreze că valorează ceva. Numai că furia nu se va limita a fi îndreptată doar înspre tată, ci se va duce înspre toţi bărbaţii cu care vor intra în relaţii. Pot ajunge să respingă sau să dispreţuiască bărbaţii. Ele se rup de propria lor feminitate, devenind prizionere ale datoriei şi principiilor, superactive, superimplicate în profesia lor.

În această nouă categorie, se disting:

“Wonder woman” – care încearcă să reuşească în toate, este extrem de muncitoare, vrea să fie perfectă ca soţie, ca mamă, ca și colegă etc. De mute ori, încearcă să reuşească acolo unde tatăl ei a eşuat. Dorinţa ei de perfecţiune o va îndepărta de natura ei umană, de trăirile ei, de nevoile ei emoţionale şi devine insensibilă, rece şi cinică.

“Martira” – înaltă la rang, înalt devotamentul şi sacrificiul de sine, din dorinţa ascunsă de a fi deasupra tuturor, superioară inclusiv tatălui. Este devotată total soţului, copiilor, sau unei cauze şi consideră că nu are dreptul să se gândească şi la sine. Numai că nevoile normale refulate îşi vor face simţite prezenţa şi se vor manifesta indirect, iar cei din jurul ei vor simţi şi suporta nefericirea şi nemulţumirea ei.

“Războinica” – va duce un război permanent cu tatăl ei, opunându-se iraţionalităţii tatălui, pe care nu-l respectă şi admiră. Nu va putea avea încredere într-un bărbat, sau să-l iubească cu adevărat. Devine insensibilă, dură, pregătită doar să ducă “bătălii” pentru fiecare moment al vieţii ei.

Pentru a se dezvolta armonios, oricare fată are nevoie de tatăl ei. De un tată care să realizeze rolul uriaş pe care îl are în viaţa fiicei sale. De un tată care să se implice afectiv în această relaţie şi care să înţeleagă că el este cel care o ajută de când este mică şi până când se desprinde de cuibul părintesc, să se definească că adolescentă, ca tânără femeie prin confirmarea propriei ei feminităţi. El o ajută şi să capete încredere în ea, să relaţioneze firesc cu masculinitatea, să iubească un alt bărbat. El trebuie să înţeleagă că este primul bărbat care îi arătă ce înseamnă să fie protejată, acceptată, iubită şi respectată. Îi arătă ce este o relaţie de dragoste. Relaţia tată–fiică este acea poveste de dragoste care încă mai surprinde psihoterapeuţii în cabinetele lor, prin formele subtile prin care se manifestă şi dăinuie în viaţa unei femei. Şi fiecare femeie are povestea ei de dragoste, uneori frumoasă, alteori tristă şi care nu poate fi ştearsă defel. Rămâne doar să fie acceptată şi înţeleasă.

15.09.2013

"Undeva spre limita disperarii, eu am gasit totdeauna speranta."
Octavian Paler


10.02.2013

„Dacă poți să iei pe cineva de mână, să-l îmbrățișezi sau doar să-l bați pe umăr, bucură-te, niciodată nu te vei simți singur.“

Despre singuratate

Octavian Paler

18.01.2013

“Memoria nu e cîrja bătrîneţii, ci o povară în plus. În loc să micşoreze singurătatea, amintirile o sporesc, o fac şi mai grea. Şi, oare, nu-i adevărat că nu ne amintim tot? Ne amintim ceea ce ne place să ne amintim. Ceea ce ne înduioşează sau ne dă impresia că ne-a format caracterul şi opţiunile. Memoria a triat, a voalat ce n-a scocotit interesant şi a dat lumină magică unor detalii care, în copilărie, mai ales, dar şi mai tîrziu au fost, de fapt, banale.”

Calomnii mitologice

Octavian Paler

25.11.2012

"În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături."
Autor necunoscut

"Cine este prieten cu toata lumea nu este prieten cu nimeni."

"Pe om nimic nu il epuizeaza si nu il ruineaza mai mult decat inactivitatea fizica."

"Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte.."

ARISTOTEL

08.11.2012

Un om norocos

Octavian Paler

Avantajul meu faţă de ceilalţi mediocrii, şi slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu ştiu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate faţă de mine. Şi totuşi am uitat asta. Singura explicatie pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimereşte în situaţia în care se declanşează boala. Eu am nimerit.

Autoportret într-o oglindă spartă
Octavian Paler

Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.

18.10.2012

Definitia despartirilor

Octavian Paler

Nu stiam ca floarea amara a singuratatii

are daca o atingi pe obraz

Sunetul unor pasi care pleaca.

Definitia nenorocului

Octavian Paler

Sunt drumuri ce ne cauta demult.

Si-ajung la noi cand noi suntem plecati

In cautarea lor pe alte drumuri.

08.10.2012

Viata e magie!

"Viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca s-o traiesti ca pe ceva magic."

Citat de Albert Einstein  

07.10.2012
Traieste zilnic ultima zi

"Traieste ca si cum ai muri miine. 

Invata ca si cum ai trai vesnic."

Citat de Mahatma Gandhi despre studiu şi viata

23.09.2012

CÂT POT DUCE ROMÂNII

"Aflați de la mine că românii acceptă toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea."

Citat de Nicolae Titulescu 

http://cuvintecelebre.ro/

02.09.2012

DECALOGUL LUI OCTAVIAN PALER

Astazi va fac o recomandare pe care am preluat-o de pe avocatnet.ro.

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_30085/Recomandarea-de-duminica-Decalogul-lui-Octavian-Paler.html

Prima porunca: 

Sa astepti oricat.

A doua porunca: 

Sa astepti orice.

A treia porunca: 

Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. 

Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: 

Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: 

Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: 

Repeta ca nu exista pustiu. 

Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: 

Nu pune in aceeasi oda si rugaciunea si pe Dumnezeu. 

Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: 

Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: 

Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. 

Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

A zecea porunca: 

Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota."

- Viata pe un peron -

PERPLEXITATE

Octavian Paler 

"Tu spui, linistit, „adevar”

Ei se uita la tine si tac,

fara sa priceapa ce vrei,

dar pentru ca sunt oameni educati

intreaba: „Cit costa?”

Tu le arati miinile goale,

dar ei nu mai pricep gestul demult

si, nedumeriti, dau sa plece.

Tu alergi si le spui: „speranta”.

Politicosi, ei se opresc si te întreaba

inca o data: „Cit costa?”

Iar tu nu stii ce valoare are speranta. Si taci."

DEFINITII LIRICE

Octavian Paler

"DEFINITIA PASULUI ABSENT 

Doar un pas ne desparte ,

Nu stiu daca pasul absent

e al meu

sau al tau .

Tu stai pe un mal al lui

eu pe altul

si intre noi curge noaptea .

Ca sa ajungem atat de aproape

ca sa ramanem atat de departe

doar un pas ne desparte

si intre noi curge noaptea continuu

prin pasul absent

DEFINITIA DESPARTIRILOR 

Nu stiam ca floarea amara a singuratatii

are , daca o atingi pe obraz

sunetul unor pasi care pleaca .

DEFINITIA LINIILOR PARALELE

Tu mergi langa intrebarile mele

eu merg langa linistea ta .

Tu mergi intre zorii dragostei mele ,

eu merg catre amurgul parului tau

DEFINITIA UNUI STRIGAT

Ti-as spune ceva ,

despre noi ,

despre zapada de afara ,

despre dragostea mea .

Ti-as spune ceva ,

orice ,

numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi .

Ti-as spune ceva ,

ce ai stiut ,

dar a - nceput sa creasca iarba tacerii intre noi

si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu"

ZODIA RACULUI

Octavian Paler

"Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,

să merg constant înapoi.

Te-aş întîlni printre amintiri

şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,

te-aş tîrî cu mine înapoi,

să ne iubim tineri şi nevinovaţi,

după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,

spre copilărie,

ne-am juca inocenţi

pînă ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,

am dispărea într-un mit.

Dar nu sunt un rac autentic,

în zadar mă tot laud cu zodia mea,

sunt condamnat să merg înainte

şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac

toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,

cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi."

INTERVIU CU DUMNEZEU
(...din suflet)

Text atribuit lui Octavian Paler desi acesta a negat ca l-ar fi scris

“- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci…zise Dumnezeu.

- Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.

- Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp…

Apoi am intrebat:

- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;

- Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;

- Sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;

- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;

- Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:

- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.”

AVEM TIMP - AM INVATAT

Octavian Paler

(varianta completa de Octavian Paler)

"Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin

cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile,

sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce

pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,

cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe

chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea

influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, 

nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta 

nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani

oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit"

DESPRE DRAGOSTE

citate de  Octavian Paller 

“Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...

Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul...

Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...

O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.

Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.

Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte...

Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii...

Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...

LA MULTI ANI!

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane...

Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!...

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.

Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...

si ca orice floare pe care daca nu o u zi se ofileste...

Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.

Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu...

EA ar trebui sa fie...

Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vint spanzurata in vid!

In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.

Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile.”