Skordalia cu conopida si nuci - σκορδαλιά με καρύδια και κουνουπιδια, πιατο για μερακληδες

Grecii au o expresie: πιατο για μερακληδες. In traducere: mancare pentru cunoscatori.

Radacina expresiei, cuvantul „μερακλης”, are un inteles comun atat in limba greaca, cat si in limba turca (meraklı) si, de asemenea, in araba ( مراق  - maraq) si se refera la o persoana cu un gust excelent pentru lucrurile de calitate, care stie sa aprecieze frumusetea, observand-o atat fizic cat si in forma relationala sau creativa.

Cum am spune noi, romanii, „oameni subtiri”.

De ce toata aceasta introducere?

Pentru ca astazi, intr-o dispozitie mai speciala, m-am decis sa pregatesc un aperitiv din bucataria greaca pe care doar cunoscatorii il comanda in restaurante, nefiind la fel de popular ca emblematicul tzatziki (τζατζίκι).

Skordalia sau skordhalia / skorthalia (σκορδαλιά, în limba greacă, de asemenea, numit αλιάδα) este un piure gros (sau sos) obtinut prin combinarea de usturoi zdrobit cu piure de cartofi sau de paine veche inmuiata si scursa, cu nuci ori migdale, frecat cu ulei de măsline pentru a obtine o crema, acesteia adaugandu-i-se la sfirsit otet.
Skordalia este echivalentul modern al anticului skorothalmi,  nume compus pleonastic din grecescul σκόρδο [skorðo] "usturoi" şi italianul agliata "usturoi", sau, poate, provensal - aïoli sau Catalană - allioli.
În Insulele Ionice, skordalia se consuma ca un fel de mancare principal, folosindu-se lamaie in loc de otet dar de obicei constituie o garnitura pentru pestele prajit sau fiert (în special cod sarat=bakaliar, μπακαλιάρος), sau alaturi de legume prajite (în special vinete si dovlecei), sau fierte (de obicei sfecla).

Varianta de skordalia pe care am incercat-o eu mi-a oferit o experienta inedita, fiind o combinatie de crema usturoiata de miez de piine cu nuca macinata in care m-am gandit sa incorporez conopida fiarta in locul cartofilor, si nu am gresit facand asta. 

La pachet cu inele de calamar pane si o bere rece aperitivul meu va transpune intr-un cadru estival, potrivit sezonului vacantelor, chiar daca despre acestea se poate vorbi acum la timpul trecut.

 Cantitatile ingredientelor sunt orientative insa necesare pentru obtinerea consistentei cremoase a sosului:
- 400 grame conopida
- 75 (max 100) grame miez de nuca
- 3 felii de paine alba, uscata
- o lingura zeama de lamaie
- 50 ml ulei de masline + 10 ml pentru tusa finala
- 5 grame oregano
- sare si piper dupa preferinta

Conopida se desface in buchetele si se pune la fiert in apa cu sare. Va fi gata cand se inteapa usor cu furculita. Atunci se scurge de apa in care a fiert si se lasa deoparte intr-o sita ca sa se raceasca si sa se elimine excesul de apa.

Se pun in cuva mixerului nucile curatate macinandu-le prin impulsuri repetate.

 Se adauga conopida,

 si painea uscata si taiata in cuburi potrivite omogenizand usor amestecul.

Maruntim usturoiul si il adaugam in compozitie.
Potrivim de sare, adaugam zeama de lamaie si piperul

apoi incepem sa turnam in fir subtire uleiul de masline amestecand continuu pana obtinem o pasta fina, lucioasa.

Se rastoarna crema obtinuta intr-un vas, se niveleaza putin cu dosul unei linguri apoi decoram cu ulei de masline si oregano.
Se depoziteaza pentru jumatate de ora la rece, in frigider, oferind timp compozitiei sa se inchege iar ingredientelor ragaz sa se combine armonios.

Savurati fiecare inghititura, stergeti spuma berii de pe buze cu varful limbii si retraiti momente placute petrecute in compania persoanelor dragi din viata voastra.

Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine

Desi mi-a atras de nenumarate ori atentia printre fructele exotice facandu-mi cu ochiul aspectul sau inedit, artistic, necunoscandu-i calitatile si neavand habar asupra gustului sau, il programam mereu pentru o achizitie ulterioara, si il vedeam doar decorand un tort delicat.

L-am descoperit de curand intr-un raft de magazin, printre alte fructe pe care deja le combinam in forma deshidratata cu iaurtul. Mi-am spus: „acum e cazul” (!) si am strecurat un plic in cos. Acasa, google search si, „cireasa” fotogenica a crescut in ochii mei. Supranumită şi Cătina incaşilor (sau Ciresele de pamant), Physalis peruviana este denumirea oficială a fructului cu origini în America de Sud apreciat ca fiind  unul dintre cele mai gustoase fructe.Fructul comestibil are culoare portocalie, este rotund, usor lipicios la atingere, și este protejat intr-o capsula stravezie, creponată, de forma unui lampion chinezesc, care se usuca pe masura ce fructul se maturizeaza. Physalis este un fruct bogat în vitamine din complexul B, B12 fiind rar întâlnită în alte vegetale. De asemenea physalis are în compoziție vitamina P recunoscută pentru proprietățile anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-virale. Aceste fructe mai conțin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublă față de lămâie. Fructele Physalis au un conținut ridicat de proteină, aproximativ 16%, calciu, fier, fosfor, zaharuri. Bogate în carotenoide și polizaharide, aceste fructe ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar.  De asemenea fructele physalis conțin 18 aminoacizi și toți cei 8 aminoazici esențiali.Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele in varstă. Acest fruct mai este utilizat in tratarea si prevenirea cancerului, a leucemiei,  reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.Concluzionand, beneficiile fructului Physalis pentru sanatate sunt:

• intarirea sistemul imunitar,

• un excelent remediu natural pentru stres, depresie, oboseala fizica si psihica,     

• previne imbatranirea celulelor si combate dezvoltarea celulelor canceroase,

• stabilizeaza nivelul de zahar din sange, este benefic pentru toate tipurile de diabet,

• scade nivelul colesterolului,

• creste cantitatea de extrogen, fiind de ajutor in simtomele de menopauza,

• purifica sangele si stimuleaza productia de celule rosii,

• ajuta la dezvoltarea oaselor si a dintilor, este eficient in astm, sinuzita, in boli alergice, are actiune antireumatica pentru articulatii.    

• sub forma de comprese cu infuzie de frunze si fructe constituie un excelent remediu in reumatism, guta, eriteme, furunculoza, rani, diferite afectiuni la nivelul pielii.

Calitatile sale curative il recomanda si in alimentatia directa, fructele coapte putand fi consumate ca atare sau se pot pastra si consuma uscate, sunt excelente preparate sub forma de dulceata, gem, marmelada, uscate isi pastreaza culoarea, sunt deosebite si aspectuoase folosite in decorarea produselor de patiserie, prajituri, torturi, rulade, diferite dulciuri.

http://agrointel.ro/

http://www.biaplant.ro/

Cum prea multe vorbe tind sa estompeze subiectul, sa pregatim aproape ingredientele si, lucrarea este pe jumatate facuta: Physalis cu iaurt grecesc, pastura proaspata si miere de acacia, cu fulgi de porumb cu miere de albine.

Pentru o portie avem nevoie de:
- 150 grame iaurt grecesc scurs
- o lingurita pastura
- o lingura Physalis deshidratat
- o lingura inele de porumb glazurate cu miere
- o lingurita miere de acacia (sau oricare miere care va place)

Combinati in straturi ingredientele uscate cu iaurtul decorand la final cu mierea de albine si cateva cereale.
Delicios, dietetic, revigorant!

Pesto cu spanac

Pesto - denumire generica pentru un super sos.
Adaugat pastelor, servit ca atare cu piine prajita, folosit ca sa se „dreaga” supa, servit cu carne de vita natur, peste, fructe de mare sau cu cartofi fierti, imbogateste gustul preparatelor adaugandu-le savoare.
Puteti sa cumparati pesto din comert dar nu va fi la fel de bun ca cel handmade pregatit in propria bucatarie.
Pasta patentata de genovezi, nu pentru ca au inventat-o ei dar sunt cei mai consecventi consumatori, are la baza busuiocul aromat insa in timp au aparut numeroase variatiuni pe aceeasi tema.
Una dintre acestea v-o propun eu, avand in vedere ca este sezonul spanacului: pesto cu spanac.
Va fi o forma apetisanta de a adauga spanacul in alimentatie pentru cei ce nu prea il agreaza altfel, o modalitate simpla si la indemana de a profita de beneficiile pe care le aduce consumul acestuia.

Va trebuie un mojar si cateva ingrediente simple:
- 250 grame spanac proaspat
- 25 grame seminte de pin
- 25 grame parmezan
- 25 grame pecorino (facultativ)
- 2 catei de usturoi
- 3 linguri ulei de masline extravirgin # Filippo Berio
- 1/2 lingurita sare de mare
- 1 lingurita zeama de lamaie (facultativ)

• Daca nu aveti mojar folositi cu incredere un blender.

Metoda:

- Curatati usturoiul si puneti-l in mojar (blender) cu sarea.

- Zdrobiti pina obtineti o pasta

- Turnati o lingura de ulei si omogenizati

- Puneti frunzele de spanac, spalate si uscate cu hartie de bucatarie, si semintele de pin si zdrobiti din nou (amestecati prin pulsare in blender)

• Daca va place un gust de alune prajite rumeniti usor semintele de pin

- Adaugati si parmezanul ras

• Daca nu aveti branza pecorino (pentru un gust usor picant) dublati cantitatea de parmezan

- Pentru o consistenta mai cremoasa adaugati pecorino, restul de ulei si zeama de lamaie.

• Se poate adauga si putin pesmet daca va place

- Omogenizati amestecul dupa care il puteti depozita in borcane sigilate in frigider.

• In acest caz izolati pasta obtinuta turnand un strat de ulei de masline deasupra impiedicand alterarea acesteia prin contactul cu aerul la fiecare deschidere.

Hamsii prajite - Γαύρος τηγανητός

Nu trebuie sa ai sentimentul de vinovatie  atunci când mănânci pește prăjit! 

Peștele prăjit nu poate fi alimentul preferat în curele de slăbire din cauza continutului crescut de grăsimi și calorii, dar într-o dietă echilibrată este un aliment foarte hranitor, chiar prăjit cu ulei. 

Exista insa niste conditii care trebuie indeplinite pentru un rezultat favorabil consumului.

• Utilizați întotdeauna uleiul de măsline, de preferat extravirgin. 
• Temperatura de prajire sa nu depaseasca 170 grade Celsius.
• Prajirea trebuie sa fie cat mai scurta posibil (rumenirea trebuie sa fie uniforma pe ambele parti) intrucat proteinele continute in carnea de peste se altereaza daca sunt expuse la temperaturi ridicate un timp mai indelungat.
• Nu prăjiți în același ulei mai mult de jumătate de oră. 
• Alegeti intotdeauna pestele proaspat deoarece contine proteine de inalta calitate
• Stropiti-l inainte de gatire cu suc proaspat de lamaie pentru a conserva grasimile bune (omega 3) continute in carnea pestelui.

Deci, punem șorțul de bucătărie, deschidem radioul pe muzica preferata și pregatim o portie de  placere vinovata, dupa care ne vom linge degetele!

Avantajul de a face lucrul acesta acasa, posibilitatea de a-i „asorta” si o mamaliga pe cinste.

Casa va mirosi ca in vacantele de pe plaja cand, storsi de vlaga dupa „taiatul” valurilor, nu ne dorim decat o punga unsuroasa indesata cu hamsii prajite.

Pentru doua portii care sa ne satisfaca pofta avem nevoie de:

- 1/2 kg hamsii (anchois, baby hering, sardine, oblet) proaspete

- 1/2 lamaie

- o lingurita sare, pentru sarat pestele dupa curatare

- 50 grame faina (4 - 5 linguri)

- 50 - 70 ml ulei (de masine extravirgin), pentru prajit

Se curata pestele cu grija de intestine dupa care se spala atent cu apa rece.

Se presara cu sare si se stropesc cu zeama de lamaie dupa care se lasa deoparte pentru zece minute.

Se tamponeaza cu servetele de bucatarie, se trec prin faina scuturandu-se de excesul de faina 

si se pun in uleiul incalzit.

Se intorc dupa cinci minute si se rumenesc uniform si pe cealalta parte inca cinci minute.

Dupa care se scot pe hartie absorbanta pentru a indeparta surplusul de ulei.

Puneti berea la rece cat timp pregatiti mamaliga.

Ce bun, ce bun!

Omleta cu spanac si chives

Un mic dejun delicios potrivit cu o minunata zi de primavara.
Culori vii, proaspete. dar mai ales, legume sanatoase.
Si ce e mai important, un timp scurt de pregatire pentru o „tableta” de energie, in favoarea plimbarilor mai lungi.
Ca sa nu mai spun ca puteti inlocui ingredientele cu orice va place - urzici, rucola, stevie, pentru un plus de savoare.
Iata despre ce vorbesc: omleta cu baby spanac si chives (sau iarba de arpagic).

 

Va trebuie doar:
- o tigaie
- 2 oua proaspete
- o lingura de ulei de masline
- o mana de frunze de spanac fraged
- o legaturica de arpagic fraged cunoscut sub denumirea de chives
- sare dupa gust

Intai incingem tigaia si adaugam uleiul.
Aruncam frunzele de spanac in uleiul fierbinte si le calim doua minute la foc mic.

Se va inmuia usor dar nu isi va pierde calitatile nutritive.
Tocam firele de cepusoara si le rasturnam in farfuria cu ouale sparte peste care am presarat o priza de sare.

Batem cu o furculita amestecul pana se omogenizeaza bine, urmarind sa obtinem o omleta pufoasa si nu una cu urme vizibile de albus.

Turnam amestecul obtinut peste spanacul din tigaie si crestem putin intensitatea focului.

Cand amestecul s-a inchegat intoarcem omleta usor cu o spatula si lasam doua minute sa se rumeneasca si pe partea cealalta.
E gata!
Se scoate pe o farfurie, se adauga cateva rosioare ca garnitura si asta e tot.
Veti avea timp mai mult sa plimbati copilul, sa va dati cu trotineta sau cu rolele, sau doar sa va odihniti cateva minute in plus.
Sa aveti o zi buna!