luni, 17 iunie 2013

Muschiulet de porc cu sparanghel

Mi-am facut destul de greu curajul de a incerca o leguma mai putin cunoscuta la noi - sparanghelul.
Imi lipseau informatiile legate de modul de preparare si in plus aveam o retinere si datorita pretului exclusivist.
Apoi m-am documentat si am aflat chestii destul de interesante despre sparanghel.
De pilda, daca ar fi sa luam in considerare doar faptul ca: contine antioxidanti, fosfor, vitamina B, acid folic si vitamina C. Ajuta la inlesnirea procesului de digestie si combate retentia apei in organism, datorita potasiului si a aminoacidului asparagina.
Are un continut mai mult decit redus de sodiu, nu contine nici un fel de grasimi si nici colesterol.
Analizand informatiile nutritionale ale sparanghelului constatam ca are un efect benefic asupra sistemului cardiovascular, este un luptator desavirsit impotriva oricaror forme de cancer si un aliat de nadejde impotriva procesului de imbatrinire a celulelor. 
Ei bine, mi-am luat inima in piept si am facut pasul.
Am ales o legatura frumoasa, proaspata, hotarita sa pregatesc ceva delicios.
Mi s-a parut o idee buna sa asociez o garnitura de sparanghel "tras la tigaie" (oh, cit de usor adoptam expresii nu tocmai literare si nici macar tehnice dar cu atita rezonanta) in ulei de masline cu un muschiulet fraged de purcel.



Pentru doua portii am avut nevoie de urmatoarele ingrediente:
- cca 300 grame muschiulet de porc 
- 1/2 pachet de tulpina de sparanghel
- 4 - 5 linguri ulei de masline
- o ceasca otet din vin
- o lingurita zahar brun
- 50 grame susan
- sare, piper, oregano - dupa gust

Prima data m-am ocupat de pregatirea muschiuletului pe care l-am taiat in doua pe lung. Asezindu-l intre doua folii de impachetat l-am fragezit bine apoi l-am asezonat cu sare, piper si oregano (dupa preferinta).









Am incins doua linguri de ulei de masline intr-o tigaie si am rumenit feliile de muschi pe ambele parti.



Am adaugat zaharul brun lasindu-l sa se caramelizeze usor dupa care am adaugat otetul din vin. Dupa citeva clocote s-a format un sos dulce - acrisor, cu o consistenta legata si o culoare aramie. In acest moment am adaugat si susanul, lasind tigaia pe foc doar trei minute dupa care am dat-o deoparte.
Dupa ce am spalat bine firele de sparanghel am rupt capetele lemnoase pastrind doar partea frageda a tulpinilor.
Le-am oparit pentru 5 - 7 minute in apa clocotita cu sare dupa care le-am rumenit in ulei de masline pentru alte 3 - 4 minute.
Am asezat simplu sparanghelul linga portia de carne stropind cu sosul din tigaie si am servit.



"De gustibus non est disputandum" - Gusturile nu se discuta, enunta sec o vorba latineasca, incercand sa justifice astfel inutilitatea de a argumenta preferintele personale, variabile de la individ la individ, si libertatea de a putea fi subiectiv in ceea ce priveste anumite preferinte (culinare – in acest caz).
In ansamblu, preparatul a fost o reusita insa ar trebui sa repet experienta ca sa imi dau seama daca sparanghelul ne place sau nu.

4 comentarii:

  1. Si noi folosim vinul la fripturile de carne, ii da o savoare. Pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tras la tigaie sau nu, sparanghelul e o bunatate. Nici eu nu ma indur sa cumpar, am noroc ca am plantat in gradina si din cind in cind mincam, dar cum e putin il facem cu omleta din oua. Dar cel mai mult folosesc sparanghelul salbatec, din ala gaseste sotul meu in munti, dar nu prea e voie decit pe ascuns, sa-l recoltezi... Buna si fripturica, mai ai ca sa vin la o portie ?! Promit ca aduc sparanghel salbatec, ca am la congelator.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu când am mâncat pentru prima dată sparanghel a fost din acela alb și nu m-a dat pe spate. Pe urmă l-am încercat pe cel verde, care îmi și place. Așa e și părerea mea: trebuie să îl consumi mai des să vezi dacă-ți place.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa combinatie mai ales ca-mi place mult si sparanghelul! Pupici

    RăspundețiȘtergere