miercuri, 14 decembrie 2016

Pateuri fragede cu brinza - Τυρόπιτες με ζύμη κουρού

La pas pe strazile Atenei.
Istorie coplesitoare convietuind in buna regula cu civilizatia cotidiana.
Pasi de azi peste urme de civilizatii apuse.
Arhitectura antica la un loc cu detalii urbane moderne.
Aceleasi strazi cu un alt obraz oglindit de vitrine.
Vitrinele timpului!
Pentru ca multe pastreaza in spatele lor povesti de familie, afaceri cu un inceput mai modest sau mai promitator, cu un prezent incert sau unul infloritor, dar toate incapatinindu-se sa reziste perpetuind traditii.
Ratacind prin labirintul stradutelor pierdem notiunea timpului pina ce golul din stomac ne aduce la realitate, alimentat si de mirosul imbietor de piine calda ce ajunge pina la noi prin usile neobosite ale unei pravalii.
Ii trecem pragul fara sa stim ca facem un pas catre inima istoriei, dar in care ne-am aflat din prima clipa dupa ce am intrat.
Infiintata in 1910, informatie pe care clientul o primeste doar privind firmamentul, brutaria Ariston a apartinut lui  Anastasios Lompotesis (Λομποτεσης), personaj care si-a dorit perfectiunea produselor sale, motiv pentru care a ales sa mearga la Istanbul ca sa invete de la cei mai buni.
O perioada destul de lunga, pina la inceputul anilor '70, aici s-a pregatit numai piinea ce asigura necesarul localnicilor din zona, perioada intrerupta in timpul Razboiului Civil cind brutaria a fost rechizitionata si folosita pentru a face piine pentru trupe.
S-a transformat in afacere de familie cind a aparut a doua generatie, reprezentata de Dionisie Lompotesis, urmata apoi de Anastasia Lompotesi, cea care tine friiele afacerii in ultimii 20 de ani, pregatind in acelasi timp cea de a patra generatie.
Insa efortul de a pastra afacerea familiei cere sacrificii, un cost enorm care presupune prezenta inca de la ora 5 dimineata si care se incheie dupa ora 22.
Apoi, doar pregatirea piinii nu mai acoperea cheltuielile intreprinderii asa ca s-a trecut la diversificarea ofertei, moment in care a aparut placinta Kourou (facind referire la aluatul din care se prepara placinta, denumire ce vine din limba turca si inseamna „aluat uscat” - sfarimicios) care a si adus faima magazinului.
Placinta Kourou este produsul viu care atrage, pentru ca pastreaza in mod sacru modalitatea manuala de pregatire, asa cum a fost adus din Turcia de fondatorul firmei.
Zilnic se vind 120 de tipuri de placinte, insumind in vremurile bune si 10000 de bucati, cu diverse umpluturi: cu spanac, brinza, ciuperci, praz, dovlecei, sunca, brinza iute cu piper, carne de pui si mustar - in amestec sau simpla, vinete, cartofi, midii, creveti, fasole, fructe cum ar fi banane, piersici, pere, mere, toate proaspete, nu conservate.
Insa preferata ramine placinta Kourou cu brinza.
Situata pe strada Voulis (Βουλής) in perimetrul cuprins intre Ermou (Ερμού) si Kolokotroni (Κολοκοτρώνη), intr-un Centru sufocat de banci, ministere si hoteluri, brutaria a insemnat totusi un punct de atractie pentru celebritati atit din lumea politica cit si din viata artistica, trecindu-i pragul Papandreou, Karamanlis, fostul rege Constantin, poetul laureat al Permiului Nobel pentru Literatura in 1963 Giorgos Seferis, Odysseas Elytis - un alt scriitor laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1979, si chiar Alexis Mardas alias Magic Alex managerul trupei Beatles intre 1965 si 1969.
Coplesiti de valoarea locului dar si de varietatea mare a produselor, am comandat placinta magica si am iesit sa o savuram in parcul din Piata Constitutiei (Πλατεία Σύνταγμα), realizind abia acum tristetea din glasul interlocutorului nostru atunci cind afirma ca concurenta fast-food a transformat intr-un lux produsul traditional oferit de ei, aducind tot mai aproape o criza economica: in fata noastra doi din colosii moderni de food, Mc Donald's si KFC atrageau grupuri galagioase de tineri, sau figuri serioase si preocupate de oameni de afaceri , prea putin interesati de calitatea produselor pe care urmau sa le consume.
M-a marcat iremediabil dirzenia cu care acei oameni au inteles sa duca mai departe traditia mostenita, respectul pentru ceea ce i-a transformat intr-o pagina de istorie si nu in ultimul rind calitatea produsului oferit.
Mi-am promis ca voi incerca sa aflu marele secret al aluatului minune, aducind in acest fel dovada pretuirii mele pentru exemplul de oameni care mi-au oferit o interesanta lectie de viata.
Sper ca am reusit si de aceea aduc astazi in pagina mea reteta care m-a adus cel mai aproape de produsul consacrat: pateuri fragede cu aluat kourou.





Sint necesare urmatoarele ingrediente:
- 500 grame faina cu agent de crestere (000)
- 250 grame unt (sau margarina) - la temperatura camerei
- 1 iaurt scurs (150 - 200 grame)
- 1 lingurita sare
- 200 grame brinza feta ( cas sarat, brinza cremoasa, brinza proaspata)
- 1 ou
- un galbenus
- 1 lingura cu lapte
- seminte de susan, optional

Se pune faina intr-un castron facind in mijloc o adincitura in care vom adauga sarea, untul moale si iaurtul.
Vom incorpora incet ingredientele, aducind cite putin din faina de pe margini catre centru.
Obtinem un aluat omogen pe care urmeaza sa il framintam pe masa de lucru pina va deveni suplu, pufos si moale, fara sa se lipeasca de miini.


Se imparte aluatul in doua parti egale pe care le infasuram in folie alimentara si le dam pentru 30 de minute la frigider.
Intre timp pregatim umplutura, amestecind brinza cu oul intreg, batut, pina ce compozitia devine cremoasa.


Se scoate o portie de aluat pe care o vom intinde pe masa presarata cu faina intr-o foaie cu o grosime de 5 mm.


Decupam cu o forma cercuri din foaia de aluat.
Luam pe rind discurile si le asezam in forma, adaugind in centru o gramajoara potrivita de crema de brinza.


Amestecam intr-un bol galbenusul de ou cu o lingura cu lapte.
Folosind o pensula ungem marginile discului ca sa asiguram lipirea aluatului, apoi inchidem forma apasind usor.


Se unge suprafata exterioara cu ou dupa care asezam placintele in tava tapetata cu foaie de copt.
Optional, presaram seminte de susan.


Se coc timp de 20 de minute la o temperatura de maxim 200° Celsius sau pina capata o culoare aurie, rumena.
Sint delicioase impreuna cu o salata proaspata sau cu un pahar cu lapte batut.

* In cazul in care vreti sa pregatiti placinta in forma clasica in tava, intindeti foaia putin mai subtire, maxim 3 mm, si intepati usor din loc in loc cu furculita.
Se va portiona dupa racire.



Pufoase, fragede, ramin proaspete chiar si trei - patru zile, oferind confortul timpului cistigat in favoarea altor preocupari.

Un comentariu:

  1. arata foarte apetisant iar articolul ,superb ,am ajuns cu mintea pe stradute si mirosul placintelor ne ispiteste ,o sa incerc aceste placinte negresit ,multumesc ! Dorina caramel

    RăspundețiȘtergere