vineri, 4 august 2017

Inghetata cu sofran

Antidot pentru canicula: inghetata.
„ - Cum sa fie?
- Rece, cremoasa, gustoasa, ceva ce nu am mai mancat, ceva ce nu ai mai pregatit, ceva cu care sa ne surprinzi.”
Grea tema, dar nu imposibila!
Conditia, sa ai la indemana ingredientele ca sa nu fie nevoie sa dai piept cu urgia fierbinte.
Sunt bine pregatita la capitolul ingrediente de baza: smantana dulce, oua proapete, zahar aromat dar scotocesc dupa elementul surpriza.
Insir pe masa de lucru mastica de Hios, matcha, ceva fructe proaspete, dar nimic nu imi face cu ochiul.
Deja le-am incercat!
Imi rotesc privirea simtind o prezenta vibranta ce asteapta sa fie descoperita.
Imprastii plicurile cu scortisoara, cuisoare, foi de dafin, si degetele se opresc brusc: sofran.
Asta e!
De ce doar in pilaf?
De ce nu in inghetata?
Inghetata cu sofran - suna bine dar trebuie sa fie si buna. 
MAXIM de buna! 










Șofranul este stigmatul uscat rosu – portocaliu al unui anumit tip de floare denumita „Crocus stativus” care face parte din familia irisului. Există doar 3 stigmate în fiecare floare și trebuie recoltate cu grijă cu mâna imediat ce se deschide floarea. Este nevoie de aproape 70.000 de flori de crocus pentru a produce doar o jumătate de kilogram de șofran uscat. Ca atare se explică de ce este cel mai scump condiment din lume.
Șofranul are o aromă foarte subtilă, greu de descris dar si mai greu de substituit - florala, asemanatoare cu cea a mierii de albine, usor picanta sau comparabila cu cea a fanului proaspat. Sofranul este responsabil pentru acea culoare distinctă, galben strălucitor, pe care o capata preparatele in care este adaugat.

Originar din Marea Mediterană, sofranului i s-a atribuit si o legenda in mitologia greacă din care aflăm că frumosul muritor Krocos s-a îndrăgostit de nimfa Smilax, dar aceasta i-a respins avansurile şi l-a transformat într-o superbă floare purpurie, Crocus.
O altă legendă spune că zeul Hermes i-ar fi ranit faţa chipeşului Krocos cu un disc intr-o disputa iar picăturile de sânge care s-ar fi prelins din rana ar fi căzut pe o floare frumoasă de culoare mov aprins cu trei stigmate cărămizii ce au devenit simbolul delicateţei, al înnoirii şi al revigorării. 

Denumirea sofranului are la baza cuvantul „zafaran” din limba araba, însemnand "galben" şi este menţionat încă din anul 1500 î.Hr., atât în scrierile clasice, cât şi în Biblie, unde-l regăsim în Cântecul cântecelor al regelui Solomon (4:14). Celelalte derivate lingvistice provin din vechiul cuvânt francez safran, latinescul safranum şi englezescul safroun. 
Proprietățile sale de colorare au fost la fel de apreciate ca aroma sa unică. Numit și „aurul roșu”  sofranul era considerat un simbol al luminii, motiv pentru care hainele conducătorilor erau vopsite in cele mai vechi timpuri cu extractul stigmatelor de Crocus ce dădeau o culoare `galben soare`. În India, culoarea sa este considerată simbolul frumuseții și este culoarea oficială a robelor preotilor budiști.
Șofranul a fost folosit si pentru a inmiresma băile și sălile publice din Roma imperială iar faraonii şi regii egipteni il utilizau ca afrodiziac, in cantitati moderate, cunoscand faptul ca o cantitate mare poate produce moartea, acesta acţionând ca un narcotic. 

Beneficiile de sănătate ale șofranului
Sofranul conține compuși derivați din plante cunoscuți pentru proprietățile antioxidante, de prevenire a bolilor și de promovare a sănătății. Petalele șofranului contin uleiuri esențiale volatile, cel mai important fiind safranalul, care conferă șofranului o aromă distinctă de fân. 
De asemenea, conține alte carotenoide, inclusiv zeaxantină, licopen, α- și β-caroten. Acestea sunt antioxidanți importanți care ajută la protejarea organismului de stres indus de oxidanți, cancere, infecții și acționează ca modulatori imuni. 
Componentele active au multe aplicații terapeutice în medicamente tradiționale antiseptice, antidepresive, antioxidante, digestive, anti-convulsive.
Șofranul este o sursă bună de minerale cum ar fi cuprul, potasiul, calciul, manganul, fierul, seleniul, zincul și magneziul. Potasiul este o componentă importantă a fluidelor celulare și a organismului, care ajută la controlul ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Manganul și cuprul sunt folosite de organism ca și co-factori pentru enzima antioxidantă, superoxid dismutaza. Fierul este esențial pentru producerea de celule roșii în sânge. Planta este un remediu pentru stările febrile, reducerea crampelor, pentru ficat mărit, dar şi pentru calmarea nervilor. De asemenea, se pare că studii preliminare au arătat că o substanţă activă din şofranul indian, curcumina, poate ajuta la vindecarea cancerului de sân şi a prostatei.

Romanii au adus inițial șofranul în Anglia, si este cultivat în cantități mari în Essex, mai ales într-un oraș numit Saffron Walden, a cărui stemă include trei crocusuri de șofran. 
Deşi cele mai multe varietăţi din acest condiment se găsesc în Iran, cel mai mare exportator este Spania, unde musulmanii l-au introdus în secolul al VIII-lea împreună cu orezul și zahărul sub forma de condiment pentru mâncare şi băuturi.
Sofranul apare în bucătăria maură, mediteraneană și asiatică. Cea mai obișnuită funcție este aceea de a colora orezul, pilaful indian de pe mesele festive și risotto-ul Milanese, unde aroma sa delicată îl face să fie cea mai faimoasă mâncare de orez italiană. Se combină bine cu pește și fructe de mare, este ingredientul cheie din paella spaniolă, precum și din bouillabaisse. În Anglia, șofranul este probabil cel mai bine cunoscut pentru utilizarea sa în chifle de șofran Cornish, unde este asociat cu fructe uscate într-un tort cu drojdie.

Cum să utilizați șofranul
Aveți nevoie doar de câteva fire pentru a asezona și colora întregul fel de mâncare. Adăugați-le direct in farfurie, zdrobiti-l până veti obtine o pulbere fină într-un mojar dar cel mai ușor este sa inmuiati șofranul în apă (lichid de gatit) fierbinte. Succesul preparatului in care adaugati sofran va fi garantat daca il veti distribui uniform in compozitie.


Eliberez „campul de batalie” punand la locul lor in cutii condimentele ravasite.
Scot „arsenalul” ajutator: mixer, castroane, ingrediente si cutia in care la final voi depozita miraculoasa inghetata.
Randuiesc in ordinea folosirii:
- trei oua
- 1+1 plic (80 grame) zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 50 grame lapte
- un plic (0,12 grame) sofran
- o cutie (400 grame) smantana dulce (de separator)

Pentru inceput incalzesc laptele in cuptorul cu microunde pentru 30 de secunde dupa care rastorn  in el continutul plicului de sofran.




Pana se inmoaie sofranul separ galbenusurile celor trei oua de albusuri si adaug zaharul vanilat.


Omogenizez compozitia dupa care torn laptele cu sofran.
Asez vasul deasupra unei cratite in care fierbe apa (bain-marie) si amestec continuu pana ce amestecul se ingroasa, capatand consistenta ciulamalei.
Indepartez vasul de pe sursa de caldura si las sa se racoreasca.
In acest timp bat albusurile spuma tare.


Pregatesc si frisca, amestecand continutul unui plic de zahar pudra cu aroma de vanilie cu smantana dulce pana ce apar creste ferme.


Trec apoi sa asamblez inghetata rasturnand crema de ou si sofran peste frisca si incorporand-o cu miscari usoare pana voi obtine un amestec fin.


Adaug si albusurile spuma continuand sa amestec compozitia tot cu miscari usoare, de jos in sus si de la centru catre margini, asa incat sa conserv aerul din spuma de albus.


Rastorn totul la final intr-o cutie cu capac pentru congelator si, pentru a sublinia valoarea ingredientului principal - sofranul, decorez usor cu colorant alimentar de culoarea aurului.


Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore dupa care poate fi consumata.






Pot declara ca este o inghetata divina!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu