luni, 15 decembrie 2014

Ignatul - Pregatirea porcului

Traditie sfinta pentru multi romani, taierea porcului la Ignat vine din timpuri stravechi dar obiceiurile legate de acest sacrificiu s-au pastrat neschimbate chiar si in zilele noastre.
Gospodarii pregatesc din timp momentul, ziua respectiva fiind o sarbatoare cu incarcare culinara, dedicata in intregime transformarii animalului sacrificat in sunci, cirnati, tobe, caltabosi sau piftii.


"Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de
obiceiuri pregatitoare a marii sarbatori a Craciunului.
Exista un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie)
sau dupa Sfintul Vasile (aproximatiu aceeasi zi pe stil vechi), dimineata in zori
– moment al zilei propice multor practici rituale.
………………
„Daca nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine“, „dupa Ignat, porcul
slabeste“ spun batrinii (dar aceasta nu inseamna ca nu sunt sate in care porcul
este taiat a doua zi de Craciun (Vilcea, Bacau, Prahova) sau a treia zi
(Dimbovita), conform unor interdictii privind consumul carnii de porc in
prima zi de Craciun. „Cind tai porcul, sa fie luna plina“, „sa fie frig si
umed“- sunt conditii carora, in sistemul de viata traditionala, li se acorda
mare atentie.
Spatiul trebuie curatat bine si este demarcat, „insemnam locul printr-o
linie“, practica ce aminteste ritualul de pregatire a actelor sacrificiale la
romani prin trasarea unui cerc magic in jurul altarului. Totodata, sunt respectate
gesturi si formule rituale pentru „consacrarea“ victimei: animalul este
stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe fruntea lui sau pe
ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare, capul de porc este
„tras cu ritul inapoi“, in casa sunt rostite formule rituale („Doamne ajuta!“,
„Sa-l mincam cu sanatate!“)."

(Ofelia Vaduva – „Pasi spre sacru“)
Text partial preluat din Cartea de bucate a lui Radu Anton Roman

Am trait ani la rind experienta aceasta, bunicii mei paterni preocupindu-se sa creasca pentru fiii lor godacul predestinat.
Agitatia zilei ne cuprindea si pe noi, copiii, prilejuindu-ne ocazia de a “calari” purcelul, asigurindu-ne astfel garantia starii de voiosie pentru tot anul urmator – cum ziceau cei doi batrini hitri.
Au trecut anii, distractia s-a repetat avind insa alte personaje, in rolul bunicului pus pe sotii aflindu-se tatal meu iar cei ce suiau in saua porcului erau nepotii lui – copiii mei si ai sora-mi.


Craciunul se apropie cu pasi repezi. Timpul pregatirilor se scurteaza cu fiecare zi ce trece presind asupra gospodinelor ce vor ca marea sarbatoare sa fie intimpinata cu tot fastul si belsugul ce i se cuvin.
Nu fac nici eu exceptie, pentru ca imi face placere sa imi rasfat familia, motiv pentru care m-am apucat din vreme sa prepar bucatele traditionale.
Am insirat o poala de cirnati, am indesat ceva lebar (germ. Leberwurst) si nu m-am zgircit sa umplu si o toba. La sfirsit am pus accentul pe o piftie, asa, ca sa mai taie grasimile.


Cirnati de casa


Toba de casa


Lebar de casa - Leberwurst


Piftie de porc


In sanatatea noastra!
Cum ar spune grecii: ΣΤΗΝ ΥΓΕΙΑ  ΜΑΣ!
Sarbatori cu bine!

P.S. Nu uitati sa cinstiti, cu moderatie, un pahar de vin alb sec Sauvignion Blanc sau poate o Feteasca neagra, un Melort, ori poate un Pinot Noir.

Un comentariu:

  1. Minunata incursiunea in timp si amintirile frumoase! Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere