Vorbind despre coaste de miel involuntar zgindaresc memoria.
O amintire hazlie imi vine in minte si, de fiecare data, o retraiesc amuzindu-ma copios.
Calatorim cu avionul, cu probleme de serviciu, in Grecia.
In timpul liber ne vizitam rudele si stabilim intilniri cu fosti colegi de scoala, repatriati.
Ne insoteste peste tot un bun prieten, Dimitris (Μήτσος).
Locuitor din nastere al Atenei, se dovedeste cel mai bun ghid in materie de „locuri de vizitat musai” atunci cind vine vorba de „ora mesei”.
Poposim in cele mai autentice taverne, ne rasfatam cu cele mai populare preparate culinare locale si ne delectam cu cea mai buna muzica greceasca live,
Ciocnim cu ifos, conform obiceiului, batem ritmul cu palmele indemnind dansatorul la figuri indraznete, fredonam cu pasiune impreuna cu toata lumea cintece cu texte profunde in acorduri de bouzoukia., ba chiar legam citiva pasi de dans.
Nici nu ne dam seama cind trece timpul.
Ca o surpriza, pentru ultima seara, Mitsakos ne ofera o plimbare.
Mergem in Ano Liosia (Άνω Λιόσια), mai exact - in Chassia (Χασιά), o municipalitate mică a prefecturii Attica (Αττικής), situata la nord - vest de capitala Atena.
Este o zonă rezidențială foarte retrasă, dominata de o pădure de pini la poalele Muntelui Parnitha (Πάρνηθος).
Aici, localnicii sint crescatori de oi si capre, si nu numai.
Multi dintre ei si-au deschis si cite o taverna in care pregatesc clientilor animalele sacrificate in batatura.
Dornici de a evada din aglomeratia urbana, atenienii profita de apropierea localitatii Chassia, careia i-a mers vestea pentru gratarele irezistibile, imbinind odihna cu o masa buna, fara prea mare deranj.
Gasim tavernele pline ochi dar nu ne descurajam, ba chiar ne bucuram sa ne asezam la o masa pe una din terasele largi, in lumina intima a lampioanelor si in aerul tare, mirosind a rasina.
In aceasta seara sintem invitati.
Dar nu stim ce ne asteapta!
Nici nu ne asezam bine ca si soseste ospatarul (σερβιτόρος), cu sortul infasurat in jurul mijlocului si fata toata un suris.
Cu comanda pregatita, noteaza constiincios tot ce ii spune Dimitris.
Ceva pina soseste mincarea?
Mitsos se destinde si, pe un ton indiferent, confirma: bere si ceva gustari (μεζέδες ).
Un inceput normal, zic.
Deci, party!
Ciocnim veseli, multumind pentru disponibilitatea si amabilitatea prietenului de a petrece timpul cu noi.
Pina la fundul sticlei soseste comanda: souvlaki de miel, kokoretsi, pulpa de miel la tava, etc, si coaste de miel la gratar .... multe coaste de miel la gratar.
La masa eram trei oameni.
Sotul meu, genul de persoana care se inhiba in fata unei mese pline cu mincare si care, in afara de preparatele foarte cunoscute nu suporta experiente noi, mai ales in exteriorul spatiului locuintei personale, mi-a aruncat o privire panicata.
Gen: „ma bazez pe tine”.
Zic (in mintea mea): voi gusta delicat, din orice, sa nu jignesc omul.
Dar totul era delicios!
Absolut fantastic!
Asa ca, de voie, de nevoie, am consumat ceva.
Prietenul nostru, incintat de faptul ca avea o companie placuta, ma indemna, ba chiar imi alegea cele mai bune bucati, impingindu-le spre mine.
„Maninca Florentina, maninca!” (Φάε Florentina, φάε!)
Era trecut de miezul noptii cind am pornit catre casa.
Dimineata, la ora 5 trebuia sa plecam la aeroport.
Ma simteam atit de ghiftuita ca nici nu ma puteam gindi la somn.
Mincasem atita miel cit pentru toata viata!
Ahahahahahaaaaaaaaa!
Va inchipuiti ce insemna un zbor cu avionul pentru mine atunci?
Ei da, am trecut totusi cu bine peste o cursa de pomina!
Cu speranta ca nu v-am plictisit prea tare cu patania mea, va propun o varianta proprie pentru coaste de miel la cuptor - o reteta de sezon, avind in vedere ca tocmai am petrecut Marea sarbatoare a Invierii.
Am ales trei bucati potrivite ca marime de carne de miel, pe care le-am asezonat din belsug cu sare si boabe de piper Szechuan (pentru gustul diferit fata de cel al piperului obisnuit. Nu este atat de picant si are o aroma asemanatoare lamaiei).
Printre bucatile de carne am imprastiat patru - cinci frunze de dafin, apoi am adaugat citeva crengute de oregano proaspat.
Am spalat si o mina de frunze verzi de lamiita si le-am tocat marunt rasfirindu-le peste carnea de miel.
Bineinteles, nu putea lipsi si oregano uscat, o lingurita, din provizia mea achizitionata direct de la sursa.
Citiva stropi de ulei de masline, tot de la sursa, 300 mililitri de vin alb sec, si gata.
Se acopera tava cu folie de staniol, sigilind bine, si se da la cuptor, pe o treapta apropiata de baza, la foc iute (240 grade Celsius), pentru doua ore.
Se scoate tava dupa ce a expirat timpul si, cu mare grija, ca sa nu va surprinda aburul eliberat de sub folie si sa va frigeti miinile, indepartati foaia de aluminiu.
Intoarceti incet bucatile de carne in tava, daca este nevoie mai adaugati o cantitate mica de vin (100 ml) si introduceti din nou tava la cuptor, pentru inca 30 de minute (verificati si, daca s-au rumenit) opriti focul lasind tava in cuptor.
Pentru garnitura am pregatit couscous cu legume fripte: vinete, dovlecei, ceapa rosie, ardei si rosii cherry.
Am taiat ceapa rondele, la fel si ardeii, asezindu-le in tigaia incinsa, fara ulei.
Rosiile le-am taiat doar in doua, iar vinetele si dovleceii le-am portionat in cuburi, adaugindu-le in tigaie alaturi de ceapa si ardei.
Dupa citeva minute, cind au fost gata, le-am scos intr-un vas si am presarat un praf de sare deasupra.
Le-am stropit cu trei linguri de ulei de masline
am presarat acelasi oregano original si am amestecat usor, ca sa nu se terciuiasca.
Pentru pregatirea couscous-ului am folosit ratia de un pahar couscous la un pahar si jumatate de apa fierbinte, acoperind pentru cinci minute cu o farfurie, asa incit acesta sa se gateasca la aburi pina devine pufos.
Am asamblat totul pe o tipsie, asezind in mijloc garnitura de couscous peste care am adaugat legumele fripte.
Deasupra am potrivit o portie de friptura, rumena, discret condimentata dar foarte gustoasa si suculenta.
Am meritat toate laudele acordate de cel mai critic consumator al preparatelor mele, sotul meu.
Si un pahar de retsina - cum altfel, rece si aromat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu