Cheesecake cu spuma de visine si cirese in sirop

Efectul vizual al retetei anterioare a produs o furtuna soldata cu "averse" in cavitatea bucala a copiilor mei, motiv pentru care, in weekendul trecut cind au venit in vizita, cu ocazia aniversarii zilei de nastere a sotului meu, a trebuit sa reproduc reteta.
Totusi, am folosit elementul surpriza, dindu-i o alta aroma, tot fructata.
Iata ce a rezultat: Cheesecake cu spuma de visine si cirese in sirop.

Pentru pregatire urmati pasii de la reteta anterioara de Cheesecake cu mure.
Pentru spuma de visine se utilizeaza siropul de la cirese in care vom fierbe, pentru maxim 5 minute, 250 grame visine fara simburi (produs congelat).
Cind s-a racorit putin, se rastoarna compozitia in blender mixindu-se pina vom obtine o masa pastoasa, in care vom adauga gelatina hidratata.
In timpul procesului de racire, pulpa de visine se separa de sirop ridicindu-se la suprafata prajiturii si inchegindu-se, oferindu-ne o textura spumata.
Siropul ne va oferi surpriza unui strat de jeleu intre baza prajiturii alcatuita din crema de brinza cu frisca si spuma de visine.
Rezultatul e maxim!
O imbinare reusita de texturi, arome si pulpa de fructe, un deliciu cremos, fin, desavirsit!

Cheesecake cu mure

Cheescake este un desert indragit In intreaga lume. In timp ce multi presupun ca acesta isi are originea in New York, de fapt istoria sa este mult mai veche. Sa ne intoarcem peste 4000 de ani in Grecia antica! 

Va ofer o felie cremoasa de prajitura, personalizata cu mure, si totul despre istoria bogata a acestui desert.

Cheesecake Travel’s Globe

Brinza si brinzeturile provin din vremuri imemoriale (cel mai probabil inainte de inventarea scrisului). Antropologii au descoperit primele retete pe baza de brinza cu circa 2.000 I.Hr.

"Tortul de brinza" a fost creat pe insula greaca Samos, si exista dovezi ca, fiind considerat o sursa buna de energie, a fost servit sportivilor in timpul primelor jocuri Olimpice de la 776 I.Hr.

Scriitorului Athenaeus ii este recunoscut meritul de a fi scris pentru prima data reteta cu brinza, preparata din componente simple, faina de griu, miere si brinza, descriind chiar si procedeul de pregatire (brinza se freaca pina cind este neteda si pastoasa; intr-o tigaie de alama se amesteca brinza cremoasa cu miere si se adauga faina de griu; se incalzeste pina se leaga; se lasa sa se raceasca, apoi se serveste).

Cind romanii au cucerit Grecia, reteta cu branza a fost o prada de razboi pe care au modificat-o incluzind ouale. Ingredientele erau coapte sub o caramida fierbinte si rezultatul, numit "libuma", se servea cald la ocazii speciale. O data cu extinderea imperiului lor, romanii au adus reteta cu branza europenilor. Marea Britanie si Europa de Est au inceput sa experimenteze modalitati proprii de pregatire a prajiturii cu brinza. In fiecare tara din Europa, retetele au inceput sa ia diferite forme, folosind ingrediente specifice pentru fiecare regiune. 

In 1545, a fost tiparita prima carte de bucate. Aceasta a descris prajitura cu branza ca un aliment dulce pe baza de faina. 

Chiar si bucatarul lui  Henric al VIII-lea are contributia sa asupra retetei, personalizind-o. Bucatarul taie brinza In bucati foarte mici pe care le pune in lapte timp de trei ore. Apoi  amesteca, adaugind oua, unt si zahar. 

Abia in secolul al 18-lea prajitura incepe sa arate ca ceva ce recunoastem in Statele Unite ale Americii de azi. 

In aceasta perioada, europenii au inceput sa foloseasca ouale batute in loc de drojdie pentru a face ca piinea si prajiturile lor sa creasca. Acest lucru a facut ca gustul prajiturii cu brinza sa aduca mai mult a desert. Cind europenii au emigrat in America au adus cu ei si reteta.

Adaugarea ingredientului semnatura

Crema de brinza a fost un plus american si a devenit de atunci un ingredient de baza in Statele Unite ale Americii. 

In 1872, un producator de lactate din New York a incercat sa reproduca brinza franceza Neufchatel. In schimb, el a descoperit accidental un proces care a dus la prepararea cremei de brinza. Trei ani mai tirziu, crema de brinza a fost ambalata in folie si distribuita in magazinele locale de branzeturi sub marca Philadelphia Cream. 

Marca Philadelphia Cream Cheese a fost cumparata in 1903 de catre Phoenix Cheese Company, iar in 1928 a fost achizitionata de catre Kraft Cheese Company, care continua sa faca aceasta delicioasa Philadelphia Cream Cheese cu care suntem toti familiarizati azi.

New York Cheesecake Style

Desigur, nici o poveste despre cheesecake nu este completa fara a introduce in originile stilului prajitura New York. Stilul clasic de cheesecake New York, este servit doar simplu - fara fructe, ciocolata sau caramel. 

Acest tort devine faimos prin adaosul de galbenusuri de ou suplimentar in mixul de crema de brinza. 

Prin 1900, New York-ezii s-au indragostit de acest desert. 

Practic, fiecare restaurant avea propria versiune de cheesecake pe meniul lor. 

New York-ezii s-au luptat atunci pentru dreptul asupra retetei originale. 

Chiar daca este mai bine cunoscut pentru semnatura pe sandwich-urile sale, Arnold Ruben (1883-1970) este, in general, creditat pentru crearea prajiturii New York Style. 

Ruben s-a nascut In Germania si a venit in America cind era tinar. 

Povestea spune ca Ruben a fost invitat la o petrecere unde gazda a servit o placinta cu branza. Se pare ca, intrigat de acest fel de mincare, el a experimentat reteta pina a transformat-o intr-un stil: New York Cheescake Style.

Mai multe variatii in America

New York nu este singurul loc din America cu propria reteta de cheescake. 

In Chicago, se adauga smantana la reteta pentru a o pastra cremoasa. In timp ce, Philadelphia cheesecake este cunoscuta ca fiind mai usoara si mai cremoasa decit New York style cheesecake si poate fi servita cu topping-uri de fructe sau ciocolata. In St Louis, prajitura se bucura de un strat suplimentar de tort topping pe umplutura branza.

Cheesecake in Intreaga lume

Fiecare regiune a lumii are, de asemenea, propriul sau mod de a face desertul mai bun. 

Italienii folosesc brinza ricotta, in timp ce grecii folosesc mizithra sau feta. Germanii prefera brinza de vaci, in timp ce japonezii folosesc o combinatie de amidon de porumb si oua albe. 

Exista retete care includ branza albastra, fructe de mare, ardei iute picant si chiar tofu! 

In ciuda tuturor variantelor, ingredientele principale ale desertului popular: brinza, griul si un indulcitor - ramin aceleasi. 

Cheesecake este cu adevarat un desert care a trecut testul timpului.

De la primele inceputuri, inregistrate in Samos acum peste 4000 de ani, la statutul sau actual din intreaga lume, acest tort cremos ramine un favorit dulce pentru toate virstele. 

http://www.cheesecake.com/History-Of-Cheesecake.asp

Structurata pe mai multe etape, pregatirea prajiturii fara coacere poate parea complicata insa nu este deloc asa.

Ingredientele (necesare pentru o tava cu fundul detasabil cu diametrul de 18 cm) sint simple si accesibile:

Blat:

- 150 grame biscuiti digestivi
- 50 grame unt
- 50 grame fulgi de migdale
- 25 grame ciocolata alba










Crema:
- o cutie 250 grame mascarpone
- 2 x 100 grame zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 200 ml smintina grasa dulce
- 5 grame gelatina pudra Dr. Oetker

Jeleu:
- 150 grame mure
- 100 grame zahar
- 5 grame gelatina pudra
- 1/2 pahar cu apa

Decor:
- 150 grame mure proaspete (sau fructe congelate)

Pentru inceput se incinge o tigaie cu fundul dublu in care vom rumeni usor fulgii de migdale.












Untul si ciocolata se pun intr-un vas termorezistent pe care il introducem in cuptorul cu microunde pentru un minut, timp suficient cit sa se topeasca cele doua ingrediente.











Se pun in cuva mixerului biscuitii si fulgii de migdale, maruntindu-i.



















Se adauga si untul topit mixind compozitia inca 30 de secunde pentru omogenizare.

Rasturnam amestecul sfarimicios intr-o tava cu fundul detasabil si distribuim presind cu mina pina obtinem un strat uniform. Dam la rece tava ca sa se intareasca compozitia.








Intre timp pregatim crema.

Rasturnam continutul unei cutii de mascarpone intr-un castron. Adaugam un plic de zahar pudra vanilat si omogenizam compozitia.

Pregatim si frisca, amestecind smintina pregatita cu continutul unui plic de zahar pudra vanilat pina obtinem creste ferme.

Se hidrateaza gelatina conform instructiunilor de pe pachet apoi incalzim 15 secunde la microunde pina se dizolva cristalele complet (atentie! - nu trebuie sa atinga punctul de fierbere).

Se incorporeaza in crema de brinza amestecind energic. Se adauga si frisca in compozitie omogenizind cu miscari usoare ca sa nu se piarda volumul de aer din frisca.







Se decoreaza marginea tavii cu mure, asezind fructele unele linga celelalte.

Se rastoarna cu grija crema de brinza in tava asa incit sa nu deplasam fructele apoi nivelam cu ajutorul unui cutit. Scuturam tava lovind-o usor de blatul mesei ca sa eliminam golurile de aer din compotie, dupa care introducem tava in frigider.







Intre timp pregatim jeleul
Punem intr-un castron murele impreuna cu zaharul tos si jumatate pahar cu apa apoi asezam vasul pe foc. Se lasa sa fiarba pina ce zaharul s-a topit complet iar siropul este putin legat (max. 15 minute).

Hidratam din nou 5 grame de gelatina, ca si mai inainte, adaugind trei linguri de apa rece, dupa care o incalzim la microunde ca sa se toepasca cristalele de gelatina.

Se rastoarna compotul de mure in blender adaugind si gelatina, dupa care mixam, transformind totul intr-un sirop gros cu pulpa de fructe pe care il lasam sa se raceasca.

















Il vom rasturna peste prajitura pregatita mai inainte, intr-un strat gros, uniform.

Se da tava la cere pentru cel putin doua ore.









Se indeparteaza cercul exterior al tavii scotindu-se prajitura din forma si se decoreaza inainte de servire, dupa preferinta, cu fructe proaspete sau frisca.
Veti obtine un desert usor, racoritor, cu aroma fructata si aspectuos, fara prea mare efort.
Nu trebuie sa fiti bucatari experimentati ca sa va cuceriti apropiatii cu o prajitura exceptionala.

Oua umplute cu crema de avocado

Inrudit cu camforul, scortisoara si dafinul, ceea ce numim avocado (AguaCate) este fructul unui arbore originar din America Centrala - Persea americana.

Este un tip unic de fruct, pretuit pentru concentratia si diversitatea mare de nutrienti, dar si pentru faptul ca este un igredient ce poate fi adaugat in nenumarate feluri de mincare, datorita aromei delicate si texturii bogate.

Avocado figureaza pe lista alimentelor cu cele mai inalte valori nutritionale, continind o mare varietate de substante nutritive, inclusiv 20 vitamine si minerale. Concluzia, este incredibil de nutritiv, ceea ce il recomanda pentru introducerea in dieta zilnica.

Cu un continut ridicat de grasimi sanatoase, avocado nu include nici o urma de colesterol sau sodiu. 

Avind un aport mai ridicat de potasiu decit bananele, consumul de avocado contribuie la reducerea tensiunii arteriale, un factor major de risc pentru infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral si insuficienta renala.

Fructele de avocado sunt, de asemenea, bogate in fibre si au o cantitate mica de carbohidrati, asa incit consumul de avocado poate contribui la pierderea in greutate si reducerea cantitatii de zahar in singe in contextul unei diete sanatoase.

Furnizeaza antioxidanti puternici printre care se numara luteina si zeaxantina, doua elemente esentiale pentru sanatatea ochilor, care se asociaza in mod direct cu un risc redus de cataracta si degenerescenta maculara. 

Este un aliment delicios, usor de introdus in dieta.

Il putem consuma ca atare sau il putem adauga in salate. 

Pulpa sa are o textura cremoasa, putind fi combinata usor cu diverse alte ingrediente. 

Nutrientii din avocado oxideaza destul de repede dupa decojire, dar daca se adauga zeama de lamiie viata lor se prelungeste semnificativ.

Transformat in guacamole, ce poate fi asociat cu succes cu multe feluri de mincare, avocado a devenit cunoscut si apreciat in toata lumea, ceea ce a dus la cultivarea lui pentru un profit urias in afara zonelor originare (Peru).  

Am trecut de multe ori pe linga fructul in forma de para si cu coaja ca pielea de crocodil, ignorindu-l.

Acum citeva zile insa, mi-a atras privirea aspectul lucios si culoarea sa puternica, proaspata, verde ca cetina de brad.

Mi-am facut curaj, amintindu-mi entuziasmul cu care fata mea cea mica imi declara ca s-a indragostit de el, iremediabil.

Nu stiam cum sa aleg fructul bun, de aceea am presupus ca este copt dupa faptul ca coaja ceda usor la apasarea cu virful degetului.

Nu m-am inselat!

Urma partea cea mai grea: prepararea.

Nenumarate retete, diverse moduri de a prepara guacamole, sporindu-mi nehotarirea.

Apoi m-am luminat.

Urma sa fac fotografii pentru ilustrarea retetei si faptul ca trebuia sa combin ceva culori potrivite cu verde m-au dus cu gindul la oua - alb - umplute cu crema de avocado - verde.

Si asta a fost!

Un aperitiv exotic, delicat, cit o inghititura: oua umplute cu crema de avocado cu tahini si danish blue cheese.

Am avut nevoie de:
- un avocado
- trei oua
- o lingurita tahini (pasta de susan)
- o lingurita mustar Dijon
- o jumatate de lamiie
- 50 ml ulei de masline

- sare, piper - dupa gust

Pentru inceput am pus ouale la fiert. Trebuie sa fiarba intre 5 - 7 minute ca sa rezulte tari.

Dupa epuizarea timpului de fierbere se scurg de apa in care au fiert si se tin intr-un vas cu apa rece, cel putin 3 minute (puteti adauga si citeva cuburi de gheata - ouale se vor curata mai bine).
Se curata si se separa galbenusurile de albus printr-o taietura transversala.

Punem galbenusurile intr-un vas adaugind mustarul Dijon, un virf de cutit de sare si zeama de la o jumatate de lamiie. 

Strivim bine cu o furculita galbenusurile apoi incepem sa adaugam uleiul, incet, amestecind cu mixerul la prima treapta de viteza, pina obtinem o maioneza legata.
Se taie fructul de avocado in doua indepartind simburele.

Folosind o lingura scoatem miezul cremos punindu-l intr-un castron.

Adaugam o lingurita de tahini, o lingurita zeama de lamiie si piper dupa gust, apoi mixam maxim un minut

Vom obtine o masa cremoasa, fina, peste care adaugam o lingura generoasa de maioneza si omogenizam.

Se depoziteaza in frigider intr-un borcan bine inchis pentru cel putin doua ore, asa incit sa se combine aromele ingredientelor iar crema sa capete onsistenta.
Se pregatesc jumatatile de ou pe un platou apoi, utilizind un pos, pe care il umplem cu crema de avocado, incarcam cavitatea jumatatilor de ou. 
Decoram cu danish blue cheese pentru completarea gustului desavirsit.
Punctam cu o tusa finala adaugind germeni de praz.
Regal!

Potriviti cu un vin desert!