Cartofi taranesti cu usturoi si ceafa de porc

Un mod simplu de a inlocui deliciosii cartofi prajiti fara a ne priva insa de gustul lor apetisant.

In plus, aroma ierburilor mediteraneene va face introducerea in atmosfera de vacanta, fie si numai prin asociere cu zonele de unde provin.

Este un fel de mincare ce se pregateste rapid, fara prea mare efort, constituind o solutie onorabila pentru zilele in care nu prea ne arde de gatit (caldura, bat-o vina).

Se curata ceva cartofi, de preferat din cei noi.

Ii spalam bine apoi ii taiem in lung, in felii mari.

Se pun la fiert pentru citeva minute (maxim 20 de min.), pina se fierb pe jumatate, fara a se sfarima.

Intre timp curatam citiva catei de usturoi (niciodata nu sint prea multi) pe care ii presam cu lama cutitului, sfarimindu-i cit sa-si lase aroma.

Intr-un vas de sticla termorezistenta punem citeva linguri de ulei de masline, musai, doua lingurite oregano, ceva sare - dupa preferinta si usturoiul pregatit mai sus.

Scurgem cartofii fierti si aburinzi ii adaugam peste condimentele din vas. Amestecam usor totul, astfel incit toti cartofii sa se condimenteze uniform si sa isi ia o pelicula de ulei, putind sa mai adaugati daca vi se pare ca e prea putin. Insa, nu trebuie sa exageram.

Introducem vasul la cuptor, lasind cartofii sa prinda o crusta aurie, capatind o consistenta crocanta la exterior  raminind insa moi in interior.

Pregatim intre timp carnea, dupa preferinta. Poate fi preparata la gratar, rumenita in tigaie sau fiarta la capac, varianta pe care am ales-o eu.

Intii se prajeste in ulei pe ambele parti, nu foarte mult insa la foc iute, asa incit sa prinda rapid o fata pastrind sucurile in interior.

Se adauga o cana de supa de carne apoi se acopera vasul lasind carnea sa fiarba bine.

Cind este gata, intepindu-se usor cu furculita, se indeparteaza capacul lasind sa fiarba pina se evapora zeama   iar carnea se va rumeni.

Rezultatul? 

O portie savuroasa, bine aromata, pe care, neaparat, sa o insotiti cu un pahar de vin rosu demisec.

Sandwich de vara

Se spune ca persoanele care isi incep ziua cu un mic dejun sanatos sint mai energice pe parcursul zilei, inregistrind o rezistenta fizica a organismului mai ridicata decit cei ce sar peste micul dejun.

Sint afirmatii demonstrate stiintific la baza acestora aflindu-se explicatii logice.

Nefiind specialist nu am la indemina decit argumentatiile din materialele de profil pe care, consultindu-le, am ajuns la urmatoarea concluzie:

Atunci cind “practici” acest “sport” – saritul peste micul dejun, nu faci decit sa te expui inutil riscului de imbolnavire, prin slabirea sistemului imunitar – devenind mai vulnerabil in fata bacteriilor si virusilor, dezvoltind o predispozitie catre bolile de inima, diabet sau obezitate.

Acum, sa nu va inchipuiti ca sint genul de persoana care respecta toate regulile unei vieti sanatoase. 

Si nici sa nu credeti ca am trecut la vreo dieta speciala, pentru o viata echilibrata. 

Jenant sa recunosc acest lucru, dar cinstit.

Toata introducerea de mai sus are insa legatura cu un sandwich delicios, ca sa parafrazez o reclama tv "cu de toate", pregatit si consumat inainte de a porni la drum catre mare, intr-o zi cind temperatura de afara ne-a impins catre o escapada finalizata cu o scalda prelungita la Costinesti.

Nu urmeaza o reteta, pentru ca sandwich-ul "cu de toate" se prepara la libera alegere, cu ce ai la indemina, intr-o combinatie apetisanta, savuroasa.

Felii de piine taraneasca, cas proaspat putin sarat, rosii coapte (surprinzator - gustoase, din recolta locala), felii subtiri de castravete - cu moderatie si inele fine de ceapa rosie, asezonate cu ulei de masline si oregano, s-au aflat in concurenta, cistigind detasat, cu orice produse fast-food oferite din abundenta de toate chioscurile de pe plaja.

Datorita lor am avut energia de a ne balaci o zi intreaga, fara sa obosim, pina ce pe cer au aparut nori amenintatori.

Prajitura cu caise

Mi-a placut o fraza dintr-un articol:

“Caisele poarta energie spirituala feminina si sint folosite pentru a indulci dispozitia cuiva sau pentru a inspira romantism si pasiune in relatii”. (Caisa - Armeniaca vulgaris)

Mi s-a parut atit de expresiva si de romantica incit am decis sa o folosesc in aceasta postare.

Daca as fi fost fruct intr-o alta viata, mi-ar fi placut sa fiu caisa [ :D ].

Rumena is, romantica incurabila, despre pasiune - ce sa spun - toti cei care ma cunosc imi stiu pasiunea, sotul meu.

Ca veni vorba, tocmai am profitat de prezenta acestor fructe de sezon si i-am pregatit o prajitura, frageda, usoara, racoritoare, nu foarte dulce dar foarte aromata,

pentru care am utilizat:

- 1/2 kg caise proaspete

- 4 oua

- 1 cana zahar

- un pachet de unt cu 65% grasime

- 3 linguri ulei

- 14 linguri de lapte

- 28 linguri de faina

- 1 1/2 plicuri praf de copt

- 1 plic zahar vanilat bourbon

- 1 plic zahar pudra vanilat Dr. Oetker

Intii se desfac in jumatati caisele, spalate in prealabil, si se presara cu doua linguri de zahar.

Apoi se amesteca untul (scos din frigider din timp pentru o consistenta moale) cu zaharul si cele trei linguri de ulei pina se topeste zaharul si se obtine o crema spumoasa.

Se adauga cele patru oua, incorporindu-se in crema,

apoi laptele.

Terminind cu ingredientele lichide, adaugam faina si praful de copt stins cu un strop de zeama de lamiie. Se adauga si zaharul vanilat pentru aroma, omogenizindu-se totul. Vom obtine un aluat ferm de consistenta unei smintini. 

Se tapeteaza o tava cu hirtie de copt pe care o vom unge superficial cu putin ulei apoi o pudram cu faina uniformizind stratul.

Se toarna compozitia in tava, acoperind intreaga suprafata cu un strat uniform.

Se scurg caisele de siropul lasat prin topirea zaharului si se tamponeaza usor apoi se pudreaza cu putina faina asa incit in momentul in care le vom adauga in prajitura sa nu se lase pe fundul tavii, lipindu-se (cu toate ca si asa, tot se mai intimpla). Se taie in sferturi si se distribuie pe toata suprafata aluatului.

Se introduce tava la cuptor la o temperatura de aproximativ 200 grade Celsius pentru 30 de minute. Este gata cind marginea prajiturii se desprinde de pe hirtia de copt iar suprafata superioara are o culoare rumena.

Se taie in bucati potrivite dupa ce s-a racit.
Se aseaza prajiturile pe un platou pudrindu-se cu zahar pudra vanilat Dr. Oetker.

Salata de fasole fideluta cu maioneza si usturoi

Oameni asimilati populatiei urbane din timpuri imposibil de precizat, bunicii mei si-au pastrat dragostea pentru a lucra pamintul, caracteristica oamenilor de la tara, cu toate ca proprietatea lor era destul de limitata.

Nici un petec din gradina casei nu raminea nelucrat sau necultivat.

Dereticau fiecare palma de pamint asa incit sa scoata strictul necesar unei familii numeroase.

Apoi, au obtinut acordul de a gospodari o bucata de teren de pe malul Dunarii, pe care o numeau “bostana”.

Din primele zile ale primaverii si pina la prima zapada, roboteau cit era ziua de lunga printre straturile de legume, plivind, potrivind aracii sau punind apa la radacina rasadurilor, si - doar cind soarele dogorea in culmea cerului – adapostindu-se in coliba improvizata ca gospodarie de vara.

Nici unul din copiii celor doi batrini nu sarea vreo zi din saptamina ca sa nu treaca pe la ei, dupa orele de serviciu, sa ii ajute la munca, dar mai ales sa petreaca impreuna intr-o atmosfera vesela.

Incingeau o partida de pescuit, pastrind peste doar pentru o masa buna, la pregatirea careia participau toti.

Guri multe la masa, pestele neputind indestula pe toata lumea, pe masa isi gaseau locul si salatele din legume proaspete, una dintre ele numarindu-se printre preferintele culinare ale mamei mele – salata de fasole fideluta cu usturoi.

Am preluat aceasta reteta involuntar insa cu placere, transformind-o de-a lungul timpului in scopul rafinarii, oferindu-i ceva clasa.

Mai pe scurt, am inlocuit mujdeiul de usturoi simplu cu o maioneza cu usturoi, transformind-o intr-un aperitiv apreciat.

Pentru patru portii am avut nevoie de:

- 0.500 kg fasole fideluta proaspata

- o capatina usturoi nou

- 2 galbenusuri

- zeama de la o jumatate de lamiie

- sare, dupa preferinta

- ulei, cit se cere

Fasolea se curata, indepartind eventualele ate (preferabil este ca sa incercam pastaia inainte de a cumpara fasolea, astfel excluzind posibilitatea de a cumpara fasole batrina - cu ate).

Se spala bine dupa care se pune la fiert cu un praf de sare. 

Se fierbe pina devine frageda, intepindu-se usor cu furculita. Se scurge de apa in care a fiert si se lasa sa se raceasca bine.

Intre timp, curatam usturoiul apoi il punem in mojar si il pisam bine adaugind un virf de cutit de sare si doua linguri de ulei, rezultind o crema legata.

Pregatim maioneza din doua galbenusuri fierte, zeama de la o jumatate de lamiie si ulei cit se cere.

Se adauga crema de usturoi in maioneza omogenizindu-se, apoi se toarna compozitia obtinuta peste fasolea pastai.

Se amesteca totul usor pina la omogenizarea completa a ingredientelor, se rastoarna intr-un vas cu capac, introducindu-se apoi la frigider pentru cel putin doua ore.

Se obtine un aperitiv picant, numai bun de servit cu piine proaspata, potentindu-i aroma cu felii de castravete proaspat si doua - trei fire de marar, o gustare desavirsita daca este completata si cu o bere rece.

Inghetata de cirese

Intrucit in aceste zile caniculare, marcate de "coduri galbene" de temperaturi excesive, se recomanda hidratarea organismului, este important sa cunoastem lucrurile esentiale referitoare la hidratare.

De ce este important sa fii hidratat?

Rezervele de apa ale organismului sint vitale, corpul folosind apa ca sa-si mentina temperatura, sa inlature deseurile si sa lubrefieze articulatiile.

In mod normal, apa reprezinta jumatate din greutatea individului, fiind necesara fiecarei celule, tesut sau organ.

Cum sa prevenim deshidratarea?

Apa este cea mai buna optiune pentru mentinerea starii de hidratare, recomandindu-se consumul a 6 – 8 pahare pe zi, cantitatea diferind de la individ la individ.

Si ceaiurile reprezinta o optiune in scopul hidratarii.

In afara unei cantitati apreciabile de lichide ar trebui sa consumam mai ales fructele si legumele ce au un continut ridicat de apa, recuperind astfel in mod natural pierderea fiziologica a acesteia.

Sub forma de salate, de racoritoare sau inghetate - solutie acceptata si de copii, organismul va primi o infuzie de saruri si vitamine ce vor compensa pierderea acestora prin transpiratie.

Oferta este destul de bogata in aceasta perioada, insa ciresele domina.

Deci, consumati cirese.

Eu va propun sa va racoriti cu o inghetata de cirese.

Dar nu cirese in stare naturala, deoarece ar rezulta mai mult un sorbet.

Folositi  o dulceata de cirese pentru a obtine o inghetata cremoasa.

Ca ingrediente am utilizat:
- 1/2 borcan dulceata de cirese pregatita in casa
- 400 ml smintina de separator
- 3 oua
- 1 ceasca zahar

Intii am batut ouale impreuna cu zaharul pina am obtinut o crema spumoasa.
Punem vasul cu crema deasupra unui recipient in care fierbe apa amestecind continuu pina incepe sa se lege.
Se da vasul deoparte si se lasa sa se raceasca crema.
Intre timp, se pune dulceata in vasul mixerului si se maruntesc fructele la viteza mare a aparatului, obtinind o compozitie groasa, legata.
Se adauga aceasta peste crema de ou, omogenizindu-se.

Se pregateste frisca, utilizind 400 ml de smintina de separator, dulce.
Se spumeaza putin amestecul de crema de ou si pulpa de cirese, adaugindu-se apoi frisca.

Incorporam cu miscari usoare frisca, obtinind un amestec spumos pe care il turnam intr-un vas cu capac.
Introducem vasul la congelator pentru citeva ore, avind grija ca din ora in ora sa mai amestecam pentru citeva secunde compozitia, impiedicind formarea cristalelor de gehata. Se va repeta aceasta operatie de maxim patru ori.

Se scoate din congelator cu zece minute inainte de servire lasindu-se in frigider, astfel incit compozitia sa isi recapete consistenta cremoasa.
Savoarea acestei inghetate va va cuceri, oferindu-va in plus si un confort termic placut, atit de necesar in confruntarea caniculara de care avem parte.

Inghetata cu nes

Caldura mare. Pirjol!

Si nu e decit inceputul verii.

Insa nu trebuie sa ne plingem.

Personal, nu tinjesc dupa frigul iernii si nici dupa ploile toamnei.

Mai ales ca avem suficiente mijloace la indemina sa invingem caldura, ba chiar, dintre cele mai placute.

O racoritoare cu cuburi de gheata sau o inghetata buna, sau si una si alta, ne ofera resursele pentru a trece peste valorile maxime indicate de termometre si resimtite de organismul nostru.

Nu va trebuie masina de inghetata ca sa preparati cea mai cremoasa si cea mai gustoasa inghetata de casa.

Doar putina disponibilitate, asta e tot de ce aveti nevoie, in afara de ingredientele absolut indispensabile, dar nepretentioase.

Inghetata cu nes reprezinta pentru noi un element de legatura cu anumite perioade din viata familiei, cind fetele noastre sustineau examenul de bacalaureat sau de admitere la facultate.

In astfel de perioade, cind era necesar un efort sustinut, nefiind consumatoare de cafea, le pregateam o inghetata cu nes, primita cu entuziasm si veselie, atit pentru calitatile sale energizante, dar mai ales pentru refacerea echilibrului termic ce depasea in acele clipe “cotele de atentie”.

Retraiesc cu drag si nostalgie acele momente ori de cite ori prepar aceasta inghetata.

Aflindu-ne in plina perioada tensionata de examene, m-am gindit sa impartasesc si altor mame acest truc nevinovat cu care sa isi ajute copiii sa depaseasca emotiile si stresul.

Nu va speriati, cantitatea de nes folosita nu este nociva.

Pregatiti sa aveti la indemina:

- 400 ml smintina de separator 

- 3 oua

- 2 plicuri zahar pudra vanilat Dr. Oetker

- 2 masuri nes (4 lingurite)

Intii, bateti spuma ouale impreuna cu un plic de zahar vanilat. Pregatiti un vas cu apa pe foc si puneti deasupra recipientul in care ati pregatit ouale. Amestecati continuu pina se leaga compozitia apoi adaugati nesul si continuati sa amestecati pina la completa dizolvare a acestuia.

Indepartati compozitia de pe sursa de caldura si lasati sa se raceasca.

Intre timp pregatiti frisca, utilizind 400 ml de smintina de separator, dulce - speciala pentru frisca (zic eu speciala, pentru ca pentru mine chiar este. Nici un dulce cu frisca fara smintina de separator, direct de la producator).

Cind amestecul de oua si nes s-a racorit il spumam cu mixerul dindu-i volum. Apoi adaugam frisca si amestecam cu miscari usoare pina la incorporarea completa, obtinind o crema aerata.

Rasturnam crema intr-un vas pe care il vom introduce la congelator (-18 grade Celsius) pentru citeva ore.

Se scoate inghetata cu 10 minute inainte de a fi servita si se lasa in frigider, la o temperatura de 4 grade Celsius.

Se serveste simpla, sau cu topping de migdale si sirop de ciocolata.