Musaca cu vinete - μελιτζάνες μουσακάς.

Fiecare familie deapana un fir, mai lung cu fiecare generatie.

Amintirile comune aduc alaturi ascendenta si descendenta membrilor familiei reprezentind mostenirea nepretuita a unui lant genealogic in afara amprentei trasaturilor.

Traditii, obiceiuri, se prind verigi in lant, marcind ca si genele indivizii unui grup familial.

Pasiuni, gesturi, indeminari. Nimic nu este accidental.

Totul este transmis cu precizie matematica.

Pina si retetele culinare se prind in firul tors de generatii si generatii.

Unele pastreaza secrete ce le fac unice, altele sint imbogatite cu amanunte apetisante fara insa sa altereze linia traditionala.

Intotdeauna se va gasi un urmas care va preda stafeta.

Acum este rindul meu.

In fiecare postare ma adresez fiicelor mele insa ma bucura interesul celor ce viziteaza zilnic blogul meu, si imi doresc ca, fie si un procent foarte mic din acestia sa experimenteze retetele mele.

Haideti sa gatim azi musaca cu vinete - μελιτζάνες μουσακάς.

De ce?

Pentru ca este o mincare de week-end, pentru o masa sarbatoreasca sau pentru o masa in familie.

Ma voi folosi de aceasta reteta personala pentru a crea atmosfera familiala intrucit ii consider ca facind parte din familie pe toti cei ce imi ofera citeva minute din viata lor citind ceea ce scriu.

Pregatim citeva portii bune (6 - 8, folosind o tava cu diametrul de 30 cm) din:
- 4 vinete potrivite
- 700 grame pulpa de porc degresata
- 2 cepe mari
- o legatura patrunjel verde
- 1/2 pahar vin alb sec
- o lingurita oregano
- 2 lingurite boia dulce
- piper, sare - dupa preferinta
- 3 oua
- 2 cutii iaurt gras
- ulei de masline (aprox. 200 ml)
Mai intii maruntim ceapa si o punem la inabusit intr-un strop de ulei, musai de masline.

Intre timp, tocam carnea cu patrunjelul.
Cind ceapa imprastie un miros dulceag si s-a aurit usor, adaugam tocatura.

Se amesteca incet pina scade sucul lasat de carne si amestecul sfiriie placut.
Adaugam vinul, pentru a da un plus de aroma compozitiei. De retinut ca vinul nu se adauga la sfirsitul pregatirii pentru ca va domina gustul mincarii si nu se pune o cantitate mare de vin de la inceput pentru ca va scadea calitatea preparatului final. Lasa-l sa fiarba putin ca sa se dezvolte aromele, gusta si apoi mai adaugi daca crezi ca este necesar.

Inainte ca vinul sa scada complet potrivim de sare, piparam dupa gust, adaugam boiaua dulce si oregano si amestecind usor mai lasam citeva minute pe foc ca sa se combine aromele.
Acum, ca am terminat cu umplutura, ne ocupam de vinete.
Se curata de coaja, se presara cu sare asezindu-se pe un plan inclinat sa se scurga zeama amara pe care o lasa, apoi se tamponeaza cu hirtie absorbanta si se pun la prajit, pe ambele parti, in ulei de masline.
Aici exista un mic secret: se incinge uleiul pe foc iute, astfel feliile de vinete se vor rumeni repede fara sa absoarba foarte mult ulei.

Pe masura ce se prajesc se aseaza pe fundul tavii intr-un strat uniform.

Se rastoarna compozitia de carne si se imprastie peste vinete apoi se acopera cu restul feliilor de vinete prajite.

Cind am completat stratul superior, pregatim un sos γιαουρτόκομμα (bechamel) din continutul a doua cutii de iaurt gras grecesc (Olympus) si trei oua

cu care acoperim suprafata preparatului, dupa care introducem tava in cuptor la foc potrivit.

Sosul ii va da o stralucire aurie, apetisanta, cind va fi gata.
Musacaua poate fi servita atit ca aperitiv, la inceputul mesei, rece, cit si ca fel principal, consumata calda, in combinatie cu un vin cu buchet plin, aromat.

Pastrind spiritul grecesc al preparatului (chiar daca acest fel nu provine din Grecia, varianta greceasca este totusi cea mai utilizata, iar grecilor le place sa creada ca lor le apartine originea acestui preparat) va spun Καλή όρεξη - pofta buna!

Ciorba cu perisoare

Bucataria munteneasca,  marcata de influenta bucatariei turcesti dar si de a celei frantuzesti - prin apropierea de capitala, este caracterizata prin simplitatea operatiilor culinare, cel mai des utilizat tratament termic fiind fierberea.

Fara sa fie strict romaneasca, ciorba de perisoare reprezinta unul dintre felurile principale de mincare care se servesc la dejun (rareori la cina) la inceputul mesei si, alaturi de alte citeva ciorbe de zi cu zi, are un pronuntat caracter national, fiind prezenta cel putin o data pe luna pe mai toate mesele nord-danubiene.

Nici eu nu gatesc mai des aceasta ciorba insa de fiecare data o servim cu placere, uneori in varianta acrita - cu bors, alteori sub forma unei supe dulci, cu multe legume si suc de rosii din belsug.

Cum borsul umplut din tarite are un efect atit de sanatos asupra organismului, pe linga gustul apetisant pe care il confera preparatului, am ales sa gatesc ciorba acra cu perisoare imbogatindu-i aroma cu mult leustean.

Bineinteles ca nu putea lipsi smintina, un supliment pe placul ginerelui meu cel mic (care nu s-ar da la o parte si de la un ardei iute).

Pentru o ciorba bogata, gustoasa si sanatoasa, am avut nevoie de:

- doi morcovi

- doua radacini de patrunjel

- 1/4 de telina cu frunze proaspete

- o ceapa mare

- 3 cartofi

- 1/2 kilogram de carne macra de porc (pulpa)

- 3 linguri de orez

- un ou

- o lingura pulpa concentrata de rosii

- o cana suc de rosii

- 3/4 litru de bors

- o legatura patrunjel verde

- 1/2 legatura leustean proaspat

- smintina, dupa gust

- sare, dupa preferinta

Pregatim intii legumele curatindu-le si spalindu-le inainte de a le pune la fiert.

Pentru ca imi place ca ciorba sa aiba un aspect clar nu toc legumele de la inceput - existind posibilitatea ca acestea sa se topeasca prin fierbere tulburind zeama, ci le portionez in bucati mari. Apoi le rastorn intr-o oala si adaug apa cit sa le acopere, dupa care pun vasul pe foc acoperindu-l cu un capac.

Pe urma pregatim carnea pentru tocat impreuna cu 1/2 legatura de patrunjel verde.

Ii adaugam orezul spalat si un ou, potrivim de sare si amestecam bine, pentru omogenizare.

Ungind causul palmelor cu putin ulei portionez sub forma unor bile amestecul, pregatind astfel perisoarele pentru momentul in care le voi adauga in ciorba.

Cind legumele s-au fiert strecor zeama. Apoi toc legumele punindu-le inapoi in zeama in care au fiert si adaug pe rind bilele de carne. Pun vasul inapoi pe foc, potrivind flacara astfel incit ciorba sa fiarba mai incet.

Cind perisoarele se ridica la suprafata, adaug pulpa concentrata de rosii si sucul de rosii, lasind sa mai dea citeva clocote impreuna.

Adaug si borsul lasind vasul pe foc pentru alte zece minute.

Gust zeama si, daca este necesar, mai adaug sare.

Cind ciorba a fiert, inchid flacara si adaug leusteanul tocat marunt, acoperind cu capacul ca sa infuzeze verdeata, lasindu-si aroma inconfundabila.

Sint sigura ca fiecare gospodina gateste in alt fel aceasta ciorba, avind fiecare secretul sau si pretentia unui preparat reusit.

Aprecierea celor ce consuma ciorba gatita de mine constituie garantia retetei mele, ceea ce ma face ca de fiecare data sa o prepar cu pasiune, in acelasi fel.

Panacota cu mastica de Hios - Πανακοτα με Μαστιχα

Panna cotta, un desert rece italian cu origini in nordul Italiei, mai exact din Piemonte, este la fel de comun si in Grecia, Franta sau Finlanda, in diverse variante adaptate.

Retetele, liste de ingrediente asemanatoare, vin cu amanunte personalizate ce fac diferentierea clara a acestui desert. In plus, tehnica gospodinei este cea care transforma reteta intr-un fel savuros.

Cu un gust absolut inconfundabil, mastica de Hios va marca reteta mea de astazi:

Panacota cu mastica de Hios - Πανακοτα με Μαστιχα

In traditia insulei Hios se spune ca Sfintul Isidor a fost martirizat cind a marturisit credinta sa in Hristos si a infirmat faptul ca ar fi crezut in zei. Atunci copacii de mastic au inceput a varsa lacrimi de durere.

Arbust peren din specia Pistacia lentiscus arborele de mastic este o specie cu caracteristici asemanatoare pinului ce creste de-a lungul Mediteranei, din Peninsula Iberica si Franta, pina in Turcia si Israel.

Compozitia solului calcaros din Hios in conditii de precipitatii minime sub razele unui soare darnic, favorizeaza cresterea unei varietati speciale a copacului de mastic, acesta producind o rasina valoroasa, extrasa pentru calitatile sale diverse.

Produsul este unic atit pentru proprietatile sale cit si pentru originea exclusiva, oferind locuitorilor insulei un mijloc de existenta sprijinind economia locala..

Utilizarea cea mai comuna a masticului este asociata cu protejarea si conservarea starii noastre de sanatate fiind un puternic antioxidant.

In industria bauturilor masticul se utilizeaza in pregatirea cunoscutei bauturi ouzo sau a lichiorului ce poarta chiar numele rasinei – Mastiha, atit pentru gustul pe care il confera bauturilor dar si pentru faptul ca reduce efectele nocive ale consumului de alcool. 

Nu in cele din urma, masticul este un conservant alimentar ideal, si previne dezvoltarea microorganismelor daunatoare in alimente, cum ar fi Salmonella enteritidis, Staphylococcus aureus, si altele.
Masticul folosit in cofetarie ca aditiv in pregatirea unui numar mare de dulciuri, produse de patiserie si panificatie adauga o aroma si un gust distinctive.

Exista un mod unic de pregatire pentru Πανακοτα με Μαστιχα insa o diversitate de moduri de servire:
- cu fructe proaspete
- cu sirop natural de fructe
- cu dulceata
- cu miere de albine
Eu va propun doua variante:

Panacota cu dulceata de afine

Panacota cu miere de albine

Pentru pregatire avem nevoie de:

- 400 ml smintina de separator (o smintina dulce si grasa)

- 200 ml lapte proaspat

- 100 gr zahar

- 15 gr gelatina (1 1/2 plicuri gelatina pudra Dr Oetker)

- 2 - 4 gr mastica de Hios

Se pun intr-un vas smintina, laptele si zaharul, asezind apoi vasul pe foc direct cu flacara potrivita.

Amestecam continuu pina ce compozitia incepe sa fiarba usor.
Adaugam mastica pe care am pregatit-o in prealabil zdrobind-o impreuna cu doua lingurite de zahar in mojar pina am obtinut o pudra.
Mai lasam pe foc un minut apoi indepartam vasul de pe flacara.
Inmuiem intr-un pahar gelatina cu doua linguri de apa rece apoi punem paharul intr-un alt vas cu apa fierbinte amestecaind intruna pina se topesc complet granulele de gelatina.
Se adauga peste compozitia pregatita mai inainte si se omogenizeaza bine.

 Cu ajutorul unui polonic distribuim amestecul obtinut in citeva forme.

Se lasa citeva minute sa se racoreasca compozitia apoi se pun formele in frigider.

Inainte de servire, pentru a scoate desertul din forme se scufunda acestea pina la margine pentru citeva secunde intr-un vas cu apa calda apoi se rastoarna pe farfurie.

Se decoreaza cu dulceata rezultind un desert fin, cu o aroma plina si cu un buchet fructat

ori cu miere de albine din belsug  pastrind parfumul fagurelui din care s-a extras mierea.

Muschi de porc cu legume rasol

Schimbarile meteorologice din aceasta perioada predispun organismul la diverse afectiuni, virozele sau gripa fiind cele care produc cel mai mare discomfort.

Existind o mare varietate de virusi care pot provoca raceli, de multe ori nici un tratament nu se dovedeste eficient.

Este binecunoscuta actiunea antibiotica a usturoiului, comparabila cu cea a unui antibiotic cu spectru larg, avind efecte pozitive asupra intregului sistem imunitar. 

Usturoiul contine doua componente principale, care au importanta terapeutica: allicin si compusi bio-activi care contin sulf. Allicinul este compusul cu cele mai importante efecte asupra sanatatii. Acesta nu se gaseste in usturoiul normal, ci se produce in momentul in care catelul de usturoi este taiat sau zdrobit. Cu cit este tocat mai marunt, cu atit mai mult allicin se produce, deci si efectul terapeutic va fi mai puternic. 

Usturoiul ajuta in tratarea racelii si gripei insa are si efecte excelente folosit in scop preventiv.

Exista o serie de combinatii farmaceutice sau alternative bio ce contin usturoi insa eu am ales varianta cea mai sanatoasa, aceea de a-l consuma sub forma unui mujdei proaspat alaturi de ceva legume ca garnitura pentru o friptura simpla.

Asadar, voi completa o reteta simpla cu "tratamentul" propus de mine: muschi de porc cu legume rasol.

Se portioneaza o bucata de muschi de porc, degresat, feliindu-se generos.

Intr-un vas de sticla termorezistenta se pun doua linguri de ulei asezindu-se apoi feliile de muschi. 

Se condimenteaza presarindu-se din belsug cu oregano, apoi se adauga piper macinat si sare dupa gust.

Turnam apa cit sa acoperim carnea, asezam capacul vasului si introducem la cuptor lasind sa fiarba molcom timp de o ora si jumatate.

Se curata legumele, morcov, patrunjel, telina, cartofi si ceapa, in functie de numarul de portii pe care dorim sa il obtinem. Nu gresim daca punem sa fiarba mai multe legume avind in vedere ca acestea se pot consuma si reci sau pot fi folosite pentru prepararea unei salate boeuf.

Vom supraveghea din vreme in vreme mersul procesului de gatire, atit pentru carne cit si pentru legume.

Cind carnea este fiarta, se indeparteaza capacul, se adauga o ceasca de vin alb, lasindu-se vasul in cuptor pina ce zeama scade aproape complet iar carnea va fi frumos rumenita.

Se inteapa usor legumele ca sa verificam daca sint fierte.

Inainte de servire se pregateste un mujdei zdravan de usturoi.

Curatam o capatina de usturoi, indepartam miezul - reprezentind coltul din care ar urma sa rasara in primavara o radacina noua de usturoi, stiut fiind ca acesta are un efect nedorit asupra mucoasei stomacului, producind arsuri, apoi punem cateii intr-un mojar pisindu-i bine.

Se adauga si un virf de cutit de sare, aceasta avind rolul de a favoriza eliberarea allicinului continut de usturoi.

Pasta obtinuta se freaca cu trei - patru linguri de ulei pina se obtine o crema pufoasa cu aspectul maionezei. 

La sfirsit adaugam un strop de otet care va da consistenta mujdeiului.

Se aseaza friptura pe farfurie adaugindu-se legumele fierte servindu-se alaturi de mujdeiul sanatos si, bineinteles, asortati un vin potrivit.