Corabioare - κουραμπιεδες

Dulci, fragede de se topesc in gura, aromate si parfumate, κουραμπιεδες cum ar putea lipsi de pe masa de sarbatori.

Nu se prepara complicat, nu necesita timp indelungat de pregatire, dar au un efect deosebit.

Avem nevoie de:
- 0.500 kg faina
- 1 pachete de unt
- 2 galbenusuri de ou
- 5 plicuri zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 100 grame migdale macinate
- esenta de migdale
- 1 lingura cu virf praf de copt
- facultativ - 1 paharel brandy

Se freaca doua plicuri zahar pudra cu untul usor topit si cu galbenusurile, pina isi schimba culoarea, albindu-se.
Se adauga faina, migdalele macinate, esenta de migdale si praful de copt, framintindu-se totul pina la omogenizare.
Coca va avea o consistenta elastica, putin mai tare.
Se intinde aluatul pe masa de lucru cu o grosime de aproxiimativ 7 - 8 mm, taindu-se diverse forme.
Se pun in tava pe o hirtie de copt si se coc pina capata o culoare usor aramie.
Se scot pe o farfurie si cind s-au racorit se pudreaza din abundenta cu restul de zahar pudra vanilat.

Efectul va fi sigur iar gustul va surprinde placut pe toata lumea.

Cozonac Kleoniki

Pacat ca pozele nu au miros.
Pot insa sa va spun ca, in ajunul Craciunului, cind pregatesc cozonacul, intreaga casa se umple de o aroma extraordinara, si, chiar daca nu mi-ar reusi reteta, introducerea in atmosfera sarbatoreasca este facuta.

De ce "Cozonac Kleoniki"?
Pentru ca acesta era numele soacrei mele, cea de la care am invatat reteta si care, cu rabdare imi supraveghea executia, parca vrind sa se asigure ca nu voi face nici o greseala.
Rare au fost cazurile - si nu mi s-au datorat in totalitate - cind nu mi-au reusit cozonacii.
Dar acestia sint un succes.
Nu-i asa?

Iata reteta:
- 1 1/4 kg faina (3 nule)
- 3 oua ( sau 3 galbenusuri si un ou intreg)
- 1 cana zahar
- 350 - 400 ml lapte (dupa cum cere aluatul care trebuie sa rezulte mai moale dar nu lipicios)
- 1/2 pahar ulei
- 50 gr unt
- 2 plicuri drojdie uscata

- 2 - 3 grame sare
- coaja rasa de lamiie
- esenta de rom, zahar vanilat bourbon
- 100 gr stafide
- 100 gr miez de nuca macinata
- 4 linguri cacao

Se bat ouale cu zaharul pina se albesc la culoare, devin cremoase si si-au dublat volumul, se adauga coaja rasa de lamiie si mirosurile.

Intre timp, se incalzesc laptele si separat uleiul impreuna cu untul.
Se pune faina intr-un vas mai larg si se face o adincitura la mijloc in care se pune drojdia uscata.
Se adauga doua linguri de lapte cald si se bate bine drojdia ca sa se activeze cu o lingurita de zahar, apoi se lasa cam zece minute sa dospeasca.
Se amesteca faina cu dospeala apoi se adauga sarea si tot oul batut cu zahar, amestecindu-se pentru incorporare.
Se adauga si laptele cald framintindu-se continuu pina coca a format o masa nu foarte moale dar compacta.
Acum se adauga incet uleiul amestecat cu untul si se framinta pina ce aluatul a absorbit toata cantitatea de ulei.
Se framinta energic cam douazeci de minute, asa incit toate ingredientele se omogenizeaza bine.

Aluatul rezultat trebuie sa fie neted si lucios.
Se adauga stafidele continuind framintatul.

Se lasa sa creasca intr-un loc caldut in bucatarie, ferit de curenti, pina ce aluatul atins cu virful degetului nu isi mai recapata forma (volumul aluatului s-a dublat).

Se amesteca miezul de nuca cu cacao si doua linguri de zahar.
Se ung doua tavi cu unt.

Aluatul se imparte in doua si fiecare jumatate din nou in doua.

Se intinde fiecare sfert pe masa de lucru si se imparte nuca cu cacao pe fiecare apoi se rasucesc suluri pe care le vom impleti cite doua dupa care le vom aseza in tavi lasindu-le sa creasca iarasi.

Cind aluatul va ajunge la marginea tavii, ungem cu galbenus de ou amestecat cu o lingura de lapte pentru ca aluatul sa capete un aspect frumos la copt.

Se introduc tavile in cuptorul preincalzit la o temperatura de 240 grade celsius pentru aproximativ 50 de minute.
Vom incerca cozonacul intepindu-l cu un betisor si, daca acesta va iesi curat, cozonacul nostru e gata.

Va asigur ca e delicios.

Spanac cu oua ochiuri

Gospodine ocupate cu prepararea bucatelor pentru masa de craciun, agitatie cu grija ultimelor cumparaturi, dorinta ca totul sa iasa foarte bine cu primirea Mosului.
Si cu masa zilnica, pina la craciun, ce facem?
Incropim ceva rapid, dar obligatoriu gustos si sanatos.
Spanacul gatit cu oua ochiuri nu ne va solicita prea mult, asa ca ne va ramine timp suficient sa ne ocupam de restul.

http://www.youtube.com/watch?v=C7-4GC828rM

Ne trebuie:
- o punga de spanac congelat (Dujardin) de 500 gr.
- 50 grame unt
- o ceasca de lapte
- un praf de sare
- patru oua

Se pune spanacul asa congelat intr-un vas termorezistent.
Se presara sarea, dupa gust, apoi se adauga laptele si untul taiat in bucati mici.

Se pune la cuptor la 240 de grade celsius pina cind scade si devine putin crocant.
Se scoate vasul si, cu o lingura, se fac adincituri din loc in loc, apoi se pun ouale crude.

Se da din nou la cuptor si dupa aproximativ trei - patru minute se inchide focul, lasindu-se vasul inauntru pina ouale s-au copt.
Daca doriti mai multa consistenta, puteti adauga smintina in locul laptelui si brinza rasa.
Si copiilor le va placea, mai ales daca veti face o prezentare atragatoare.

Craciun fericit!

http://www.youtube.com/watch?v=BoAKPrzrKPI&feature=related

Colinda

Sa va fie casa, casa
Cu bucate noi pe masa
Mos Craciun cu sacul plin,
Drumu'n viata cat mai lin,
Bogatie cata vreti,
Sanatate pentru toti,
Iar la anul care vine
Sa va fie si mai bine.

La multi ani!

http://www.youtube.com/watch?v=ESnFsbGLhAA

Budinca cu brinza

Gata curatenia? Ati impodobit bradul?
Mai sint citeva zile asa ca, putina organizare nu strica.
 Intii dereticam, sa nu ne fie rusine cind va veni mosul.
Apoi luminam casa, sa vada drumul, sa nu ne ocoleasca.
Si pentru ca e sarbatoare mare, decoram frumooos, cu globuleete, luminareele.
Asta ne ia ceva vreme, asa ca, nu prea avem timp sa gatim.
Mie asa mi s-a intimplat, dar m-am descurcat onorabil cu o budinca cu brinza.

Nu va ia mult timp pentru pregatire.
Fierbeti un pachet de 500 gr. spaghete pentru vreo 10 minute (mie imi plac mai fierte, nu "al dente").
Nu uitati sa puneti in apa in care le fierbeti un praf de sare si un strop de ulei.
Ca sa nu se lipeasca intre ele.

Intre timp dati pe razatoarea mare cca 300 gr telemea.
Bateti bine 4 - 6 oua si amestecati cu brinza.
Scurgeti spaghetele de apa si clatiti cu putina apa rece.
Apoi amestecati cu brinza si ouale.
Pregatiti o tava cu hirtie de copt, ungeti cu putin ulei si turnati compozitia in ea.
O puneti la cuptor pentru 30 de minute la foc potrivit.
Cind este aproape gata, amestecati un ou cu o lingura de smintina, bateti bine si turnati peste budinca din tava.
Se va rumeni frumos.
Si ca sa intru in spiritul sarbatorilor, am taiat-o braduti.

Tort cu caise

O experienta neplacuta legata de o prajitura din comert,  m-a facut sa imi promit ca nu voi mai repeta aceasta experienta.
Artificiala si  fada, asta am aflat mai tirziu, te atragea cu liniile perfecte ale ornamentelor de frisca si cu culorile proaspete ale fructelor.
Am vrut sa fac o surpriza placuta copiilor si nu am reusit decit sa le stric cheful.
Si asa am ajuns la varianta casnica a unui tort cu fructe.

Nu stiu cit de reusit este aspectul, poate nu este cel mai elegant sau cel mai frumos, dar sigur are un gust deosebit, proaspat si racoritor.

Am pregatit blatul dupa o reteta clasica:
- 6 oua
- 6 linguri de zahar
- 6 linguri de faina

Am separat albusul de galbenus si l-am batut spuma.
Am incalzit zaharul in cuptor fara sa se caramelizeze si l-am adaugat lingura cu lingura peste spuma, gatind astfel albusurile crude, iar spuma a devenit mai densa si si-a pastrat forma.
Am adaugat galbenusurile amestecind in continuare si apoi am turnat si faina, incorporind-o.
Am pus hirtie de copt in doua forme, am uns-o cu putin unt si am pudrat-o cu faina, apoi am turnat compozitia in mod egal.
Am pus-o in cuptorul preincalzit la 180 grade celsius pentru 30 de minute.

Umplutura
Intre timp am batut frisca din 500 grame smintina de separator si doua plicuri zahar pudra vanilat de la Dr. Oetker, adaugind un strop de esenta de menta si o lingurita de zahar vanilat bourbon.
Pe urma am pus-o la frigider.

Cind s-au racit cele doua blaturi am trecut la asamblarea tortului.
Am luat o cutie de caise in sirop si am scurs siropul separat de fructe.
Am taiat cubulete jumatate din cantitatea de caise, cealalta jumatate servindu-mi pentru ornat.
Am insiropat primul blat.
Cubuletele de caise le-am amestecat cu jumatate din cantitatea de frisca rezultata si am asezat-o peste blatul insiropat.
Celalalt blat l-am asezat deasupra, insiropindu-l cu restul de sirop.
Am folosit o parte din frisca pentru a acoperi blatul de deasupra apoi, am inceput sa asez feliile de caise sub forma unui colier de jur imprejur.
Am pus si o jumatate de caisa in mijloc. :D
Am pus restul de frisca intr-un cornet improvizat si am desenat conturul fructelor, punctind locul dintre feliute.
Asa mi-a venit mie. Mi s-a parut interesant.
Am acoperit si marginea tortului cu frisca netezind cu virful unui cutit.

Asta e tot.

Pizza House

Originară din Italia, pizza se gaseste astăzi oriunde în lume, fiind unul dintre cele mai populare feluri de mâncare.
Plecind de la "mincarea saracului" napolitan, si-a transformat reteta de-a lungul timpului ajungind sa fie la mare cautare, ba chiar s-au creat lanturi de restaurante speciale unde varietatea acestui preparat intrece imaginatia consumatorului.
Nici cea pregatita in casa nu e insa mai prejos.
Pentru ca e facuta cu suflet, in afara ingredientelor necesare.

De aceea eu am numit-o "pizza house".

Aluatul l-am facut astfel:
- patru cesti de faina
- o lingurita drojdie uscata
- o lingurita pudra de usturoi
- o lingurita seminte de chimen
- un praf de sare, dupa gust
- o cana apa calduta
Am pregatit drojdia cu o lingura de faina si doua linguri de apa calduta, batind energic sa se activeze drojdia, dupa care am lasat pentru zece minute sa dospeasca.
Am pus faina, usturoiul, chimenul si praful de sare intr-un vas, adaugind si drojdia pregatita deja.
Am amestecat ingredientele apoi am adaugat cite putina apa calduta pina ce s-a transformat totul intr-o coca elastica ce nu se mai lipea pe miini.
Am lasat sa creasca, aproximativ 45 minute.

In acest timp am pregatit ceea ce urma sa constituie "topping"-ul.
- o ceapa rosie taiata fideluta
- doua rosii cherry feliate fin
- un ardei gras verde feliat si el fin
- 100 gr ciuperci taiate
- patru felii salam de porc taiate cubulete
- sos iute
- trei linguri ulei de masline
- 200 gr mozzarella
- 100 gr brinza uscata (kefalotiri - un fel de cascaval mai iute si mai uscat)

Dupa ce am uns doua tavi de pizza cu un pic de ulei de masline, am impartit aluatul in doua si l-am intins dindu-i forma tavii.
Am uns suprafata aluatului cu ulei de masline apoi am pus un strat de sos iute, avind grija sa fie distribuit pe toata suprafata.
Apoi am presarat brinza uscata rasa marunt.
Am asezat felii de rosii, apoi am imprastiat ceapa fideluta.
Deasupra am asezat ciupercile, apoi cubuletele de salam si, la sfirsit, feliutele subtiri de ardei.
Am dat la cuptor pentru cca 15 minute, sa se rumeneasca putin umplutura si sa creasca aluatul, apoi am scos si am adaugat mozzarella data pe razatoarea mare.
Am mai lasat in cuptor inca vreo 10 minute si apoi, gata.

Melci cu brinza - τυροπιτακια

Cu brinza sarata sau dulce, cu spanac, dovlecei sau carne, placintele se numara in familia noastra printre cele mai agreate feluri de mincare.
Si asta pentru ca, soacra mea era mare mestera in pregatirea lor.
Parca o vad si acum intinzind foile subtiri, asistata de ochii mari de mirare ai copiilor.
Parea ca vrajeste coca facind-o sa se transforme in "borangicul" cu care apoi pregatea ba placinte, ba sarailii sau baclavale ce se topeau in gura.
Nu am putut niciodata sa ma ridic la inaltimea mestesugului ei, desi m-am straduit sa exersez, dar m-au salvat, onorabil, foile din comert.

Si cum trebuia sa pregatesc repede o cina, dispunind de tot ce imi trebuia, am rasucit citiva melci cu brinza, τυροπιτακια cum le-ar fi spus ea.

Am folosit pentru sase melci marisori:
- sase foi de placinta
- doua oua
- 300 gr brinza proaspata
- 50 gr telemea (feta)
- 50 gr unt
- 50 ml ulei de masline

Am pregatit brinza cu ouale intr-un castron presarindu-le cu un praf de sare, pentru gust si pentru intensitatea culorii galbenusurilor, amestecindu-le bine.

Am topit untul si l-am amestecat cu uleiul de masline, pregatindu-le pentru uns foile.
Am intins foaia, si fara sa ma zgircesc am uns-o cu amestecul de unt si ulei, dupa care, am pus compozitia de brinza pe o margine.

Intii am rulat foaia si apoi am rasucit sulul obtinut sub forma unei spirale pe care am asezat-o in tava tapetata cu hirtie de copt.
Am repetat operatiunea cu toate celelalte foi.
La sfirsit, am mai uns si fata melcilor obtinuti cu unt, dupa care am dat tava in cuptorul preincalzit, pentru cca jumatate de ora.

S-au rumenit frumos si cind s-au racorit putin am asezat placintele pe o farfurie.
Este o masa delicioasa alaturi de un pahar cu iaurt.

Sarlota de ciocolata

Un desert rapid, fie ca il pregatesti cu vanilie, cacao, nes sau fructe, asortat cu frisca, ciocolata sau piscoturi, va fi pe placul tuturor de la copii, la bunici.

Gustos si rafinat in egala masura, poate onora mesele festive - ornat cu ingeniozitate si servit in vase sofisticate, dar poate fi si un desert de fiecare zi.

Eu am ales varianta clasica, de sarlota cu ciocolata.

Am avut nevoie de:
- 1/2 l de lapte dulce
- 2 oua
- 3 linguri de faina
- 2 linguri de cacao neagra
- 6 cuburi de ciocolata neagra (75% cacao)
- 5 linguri de zahar
- 50 gr unt
- esenta de migdale, esenta de rom, zahar vanilat bourbon
Pentru frisca:
- patru linguri smintina de separator
- patru linguri zahar pudra vanilat Dr. Oetker

Am batut ouale cu zaharul, pina ce acesta s-a topit.
Am adaugat faina, cacao si zaharul vanilat - un virf de cutit, am pus doi stropi esenta de migdale si doi stropi de esenta de rom, continuind sa amestec cu telul ca sa nu se faca cocoloase.
Am turnat laptele cite putin, pina l-am incorporat pe tot.
Am pus pe foc mic amestecind continuu sa nu se prinda de fundul cratitei si, cind s-a incalzit putin, am adaugat cuburile de ciocolata.
Cind a inceput sa se inchege, am mai tinut pe foc cam cinci minute si am dat deoparte.
Acum am adaugat si untul si am amestecat pentru omogenizare.
A rezultat o crema legata si aromata pe care am turnat-o, calda inca, in forme.
Pina s-a racorit, am batut patru linguri de smintina de separator cu patru linguri de zahar pudra vanilat, si am obtinut frisca.
Am ornat sarlota cu frisca si am presarat ciocolata razuita.
Este delicioasa.

Gyros - γυρος

M-am tot gindit cum sa ii spun pe romaneste si nu am gasit solutia.
Asa ca am folosit denumirea originala pentru acest preparat, cu origini indelung disputate dar prezent in toate tarile lumii si foarte agreat ba, chiar, un rival important al produselor fast-food.
Dar cel mai bun ramine (dupa parerea mea) cel de la Monastiraki (Μοναστηράκι).
Ce inseamna? Straturi de carne, marinate, asezate pe o tepusa ce se roteste prin fata unei surse de caldura astfel incit carnea se rumeneste uniform si, taiata in suvite subtiri, se serveste impreuna cu legume feliate intr-o lipie (pita) asezonata cu tzatziki.
Si de ce sa nu putem pregati asa ceva acasa?

γυρος

Iata cum fac eu:
- un piept de pui dezosat (carne de porc, miel, vitel)
- patru cartofi
- ulei pentru prajit cartofii
- patru rosii (daca sint rosii cherry pot fi si mai multe)
- doi ardei grasi
- o ceapa rosie mare
- sare, boia dulce, piper, oregano
- doua - trei linguri otet

Feliez pieptul de pui, il fragezesc putin, apoi il pun la marinat.
Pregatesc intr-un bol sare - doua linguri, adaug piper - dupa gust, o lingurita oregano, un virf de lingurita de boia dulce, pe care le amestec bine.
Presar fiecare felie de carne cu amestecul de mai sus si stropesc cu otet asezindu-le pe o farfurie.
Curat cartofii, ii spal si ii tai betisoare.
Pun  intr-o tigaie uleiul si, cind s-a incins, adaug cartofii.
Intre timp, pun pe gratarul fierbinte carnea de pui marinata.
Cu ochii in patru atit la cartofi cit si la carnita, sa nu se arda, feliez rosiile, tai fideluta ardeii si ceapa, apoi le amestec, presarind cu un praf de sare, putin, de gust.

Cind carnea este gata, asez feliile una peste cealalta taind suvite subtiri.
Scot cartofii si ii asez pe hirtie absorbanta sa indepartez uleiul in exces.

Acum ca totul e pregatit, ung o lipie cu ulei de masline, doar cu virful degetelor, usor, si le pun pe gratar, doar putin, cit sa se incalzeasca.
Asez pe farfurie, adaug cartofi prajiti, dupa preferinta, apoi pun si o portie buna de carne fripta iar la sfirsit garnisesc cu amestecul de legume.
Se serveste cu tzatziki (vezi reteta).

Imi place sa servesc pe farfurie, ca sa evit imprastierea amestecului, sau ruperea foii de lipie.
Ca sa poti face acel cornet ca cel de la taverna iti trebuie indeminare si experienta. Cred eu.

Tzatziki - τζατζίκι

Tzatziki este un preparat grecesc foarte popular, adesea folosit ca o gustare doar cu piine (pitta) sau poate insoti diferite tipuri de preparate din carne, cum ar fi souvlaki si gyros, si este absolut delicios impreuna cu cartofi prajiti si fripturi autohtone.
Pentru pregatirea lui este recomandat sa se utilizeze un iaurt gras scurs (στραγγιστο) dar la fel de bine se poate folosi si o smintina legata.
Zilele trecute am citit intr-o revista o reteta oferita de o cititoare pentru tzatziki si folosea brinza proaspata. Poate ca rezultatul este bun dar nu este tzatziki real.
De aceea, m-am gindit sa va impartasesc modul de pregatire pentru un gust cu adevarat delicios si racoritor.

Avem nevoie de:
- 400 ml iaurt gras scurs (olympus gras 10%)
- 2 catei de usturoi
- un castravete proaspat
- 4 - 5 linguri ulei de masline
- oregano (cimbru)

Se prepara astfel:
Usturoiul se da pe razatoarea fina apoi se presara cu un praf de sare si se freaca la fel ca maioneza cu vreo trei - patru linguri ulei de masline.
Castravetele, curatat de coaja, se da de asemenea pe razatoarea fina, se presara cu sare si se lasa citeva minute (nu mai mult de cinci) sa scoata apa astfel incit sa indepartam gustul amarui.
Se pune apoi intr-o cirpa uscata adunindu-se intr-o legaturica si rasucim sa scurgem bine, bine.
Se adauga peste usturoi, apoi se toarna si iaurtul, amestecindu-se usor pentru omogenizare.
Se aseaza intr-un castronel, se stropeste cu putin ulei de masline si se presara cu oregano.
E gata dupa ce sta la rece circa 20 de minute, timp in care toate aromele se vor intrepatrunde, combinindu-se intr-un gust excelent.

Cozonac

Ginerelui meu "cel mic" ii place sa-si faca de treaba in bucatarie.
Si nu isi mai incape in piele de mindru cind ii reusesc experientele iar laudele curg in valuri.
Experimenteaza, inventeaza, combina, dar rezultatul este, de cele mai multe ori, unul foarte reusit.
Iata ce s-a intimplat cind si-a propus sa faca cozonac.

Intre noi fie vorba, cozonacul este o proba destul de complicata chiar si pentru o gospodina experimentata.

A pregatit intii drojdia pentru aluat:
- 3 linguri faina
- 1 1/3 plicuri drojdie
- 1 lingura ulei
- 4-5 linguri lapte

A amestecat totul energic intr-un castronel pina a inceput sa faca basici dupa care a lasat sa creasca aceasta dospeala pentru aproximativ 15 minute.

Intre timp, a pregatit intr-un vas incapator:
- 1 kg faina
- 1 lingurita sare (pe care a presarat-o deasupra fainei)
- 250 gr stafide brune

Separat, a pus in vasul mixerului:
- 2 oua intregi
- 2 galbenusuri
- 2 plicuri zahar vanilat bourbon
- 1 lingurita esenta rom
- coaja rasa de la o portocala si jumatate
- 4 linguri zahar
amestecind pina s-a dublat volumul si compozitia a devenit cremoasa capatind o culoare deschisa.

A incalzit 400 ml (suportabil la deget nu dat in fiert) lapte in care a adaugat 6 linguri zahar si, separat, 150 grame de unt.

Cind toate acestea au fost pregatite a trecut la incorporarea lor in aluatul de cozonac.
A facut o adincitura in faina si a turnat dospeala, acoperind-o cu faina dupa aceea.
A turnat compozitia de oua cu zahar si mirosuri din vasul mixerului, amestecind bine pentru omogenizare.
A presarat si 250 grame miez de nuca, bucati.
Incet, incet, a turnat laptele cald si a framintat bine, cu forta, pina ce aluatul s-a dezlipit de pe peretii vasului si a devenit elastic dar nu moale.
Atunci a inceput sa adauge untul topit, pentru a da fragezime aluatului.
S-a luptat vreo 20 de minute cu coca, dupa care a lasat-o sa creasca intr-un loc cald din bucatarie.
Cind aluatul a crescut marindu-si volumul de doua ori, a pus aluatul pe masa si l-a mai framintat pentru inca cinci minute, dupa care l-a impartit in doua.
Cele doua bucati le-a intins in doua suluri pe care apoi le-a impletit.
A uns o tava de cozonac cu unt si, impletitura rezultata a asezat-o in tava, lasind din nou sa creasca pina ce va ajunge la marginea tavii.
In acest moment a uns cozonacul in devenire cu un galbenus de ou dupa care a asezat tava in cuptor.
Dupa circa 45 minute l-a incercat cu un betisor (de frigaruie) sa vada daca este copt.
Cum betisorul a iesit curat, fara coca lipicioasa pe el, a concluzionat ca, cozonacul este gata.

Asta este tot.

                               Dar este o reusita.

Mazare cu friganele

Imi place taaare mincarica de mazare.
Are un gust deosebit care nici nu mai trebuie combinat cu altceva pentru a fi savuros.
Explozia dulce a boabelor in gura, bucura consumatorul cu aroma completa.
In plus, mazarea are statutul unui aliment de baza pe linga fasole, orez sau cartofi, ca sa nu mai vorbim de proprietatile ei terapeutice.
In bobul acela mic se afla un intreg laborator: vitamina A, vitaminele complexului B, vitamina C, K, fosfor, potasiu si magneziu, seleniu si zinc, de aceea se recomanda cel mai blind procedeu de gatire.

Eu gatesc mazarea simplu.
Iarna folosesc mazare la conserva, si, in sfirsit, am gasit produsul ideal.
Pun continutul unei cutii in sita si clatesc usor boabele, sa indepartez sucul in care au fost conservate.
Nu stiu daca este bine dar mie nu imi place ideea de a folosi acel suc.
Rastorn boabele in cratita, adaug trei - patru linguri ulei de masline, doua cani de apa incalzita in prealabil si potrivesc de sare.
Pun vasul in cuptor pentru circa 20 de minute.
Intre timp, pregatesc o legatura de marar si una de patrunjel. Le spal bine apoi toc marunt, marunt.
Pun o lingura de pasta de rosii intr-o farfurie si o subtii cu putina apa calduta.
Cind apa in care a fiert mazarea a scazut pe jumatate, adaug verdeata tocata si pasta de rosii pregatita mai inainte. Mai las sa fiarba impreuna inca vreo 7 - 8 minute si, gata.
Delicioasa!

A, si se serveste cu friganele.

Cum se fac friganelele?
Va spun acum.
Ne trebuie:
- cinci felii de piine alba
- o cana de lapte
- doua oua
- un praf de sare
- ulei pentru prajit

Se pun ouale intr-o farfurie si se bat bine cu praful de sare.
In alta farfurie se toarna laptele.
Se pune o tigaie cu ulei pe foc si, cind s-a incins uleiul, inmuiem felia de piine in lapte, repede, fara a lasa sa se imbibe prea tare, apoi o trecem prin oul batut, dupa care o asezam in tigaie, rumenind-o pe ambele parti.
Procedam la fel si cu celelalte felii. Se scot pe hirtie absorbanta ca sa indepartam surplusul de ulei.
Friganelele se pot consuma si separat, presarate cu zahar sau cu miere.

Supa de pui cu galuste

Cine nu cunoaste calitatile curative ale unei supe de pui?

Dar cui nu ii place aceasta supa delicata si cine nu apreciaza gustul sau aromat, echilibrat?
Si cind ai un pui gras mai stai pe ginduri?
Nu iti mai trebuie decit:
- 2 morcovi
- 2 radacini de patrunjel
- 1/2 telina radacina si citeva frunze
- un ardei gras
- o ceapa
- o legatura patrunjel verde
si treci la treaba.

Mai intii portionezi puiul, pastrind bucatile mai grase - spatele, aripile, eventual si pulpele.
Speli bine bucatile alese pentru supa si le pui in oala cu vreo 2 kg de apa.
Se pune vasul pe foc si cind incepe sa apara spuma, aceasta se indeparteaza de citeva ori, asa incit zeama sa ramina clara.
Intre timp se curata legumele si se spala, apoi se taie in bucati pe lung.
Cind nu mai apare spuma se adauga si legumele la fiert si se lasa sa fiarba pina se strapung usor cu furculita.
Se strecoara supa si se indeparteaza ardeiul, frunzele de telina si foile de ceapa, pastrindu-se radacinoasele.
Se adauga sare dupa preferinta.
Pentru galuste:
- 2 oua
- 1/2 pahar gris
Intr-o farfurie se bat doua oua cu un virf de sare, apoi se adauga 1/2 pahar de gris, amestecindu-se bine, pina cind compozitia va capata aspectul smintinei mai legate.
Se lasa cca cinci minute sa se odihneasca, timp in care grisul va absorbi lichidul din oua.
Se lasa focul mic si, cu lingurita mica, inmuiata in prealabil in zeama de pui ca sa nu se lipeasca compozitia de ea, formam galuste pe care le scufundam in supa.
Mai lasam sa fiarba la foc mic inca vreo zece minute, timp in care galustele se vor ridica la suprafata.
Se toaca patrunjelul verde marunt, se opreste focul si se adauga verdeata, apoi se acopera cu un capac penru ca aroma patrunjelului sa ramina in supa.

Servita calda are efect decongestionant, antiviral si hidratant, fiind un remediu excelent in anotimpul rece impotriva bolilor de sezon.

Pilaf cu creveti - πιλάφι με γαρίδες

Nici nu stiti ce pierdeti daca nu incercati aceasta reteta.

Ingrediente:
1 ceapa mica tocata marunt

3 catei de usturoi, taiati in rondele foarte subtiri
1 ardei iute uscat
1 varf de lingurita sofran pur
50gr unt (eu pun o lingura de ulei de masline cu untul in tigaie ca sa nu se evapore/inchida la culoare)
100 ml vin alb demisec/demidulce
1 lingura suc de lamaie
1 lingurita piper

Pentru pilaf:

1 cana orez cu bob lung

3 cani supa de pui (daca gaina e de casa - mai grasa, se poate micsora cantitatea de unt sau inlocui cu ulei de masline)
1/2 cana de apa
16 creveti medii prefierti, decorticati - pentru doua portii
1/2 legatura de patrunjel - nu mai mult, pentru ca nu trebuie sa acapareze aromele
sare dupa gust

Supa de pui se prepara din 2 tacamuri(spinari de gaina) si 2,5 litri de apa.

Cand supa e fiarta se pun intr-o cratita 3 cani de supa si 1/2 cana de apa (nu am mai incalzit-o inainte), se adauga sofranul (el da orezului culoare si efectul lui se manifesta cel mai bine daca e pus in lichid fierbinte - la gaina de casa nu prea mai e necesar), ardeiul iute uscat pe care eu l-am pus fara seminte pentru ca noi nu mancam foarte iute, orezul si sarea. Se lasa la fiert cam 20 minute si se mai amesteca din cand in cand.
Separat, intr-o tigaie sau wok, la foc mic, se pune untul cu un strop de ulei de masline si cand s-a incalzit se adauga ceapa. Cand ceapa devine translucida, adica in 2-3 minute, se pun usturoiul si crevetii asezonati cu sare (nu foarte multa daca ati pus deja in orez) si piper.

Crevetii nu trebuie sa se prajeasca in unt pentru ca ei sint foarte fini, de aceea adaugam in 2-3 minute si vinul si lasam sosul sa scada cam 5-6 minute.
Oprim orezul cand e fiert si il lasam pana se fac si crevetii, avand grija ca orezul mai trage apa si dupa ce a fost oprit.
Cand crevetii sint gata ii scoatem separat iar in wok peste sos punem orezul si patrunjelul, amestecam inca un minut, doua, apoi dam deoparte.

Punem intr-o farfurie pilaful si deasupra crevetii.

Pilaful cu creveti merge cu un vin demidulce, cum ar fi chardonnay-ul.

Irini:
"In copilarie, tatal meu aducea raci de la Dunare si mama ni-i fierbea asa, proaspeti.
Dar pe mine aspectul si aroma lor ma faceau sa resping ideea de a minca asa ceva.
Acesta e si motivul pentru care mult timp nu m-am putut bucura nici de gustul minunat al crevetilor.
Acum, de cate ori mananc, imi vine sa-l sun pe tata si sa-i multumesc ca a dus munca de lamurire cu mine sa incerc macar o data crevetii gatiti de mama cu mujdei de usturoi, care m-au vrajit."

Carne in sos de unt si lamiie cu piure de cartofi

Un preparat care se face aproape singur.
O reteta simpla dar cu rezultate excelente, ce se poate pregati atit cu carne de porc, cit si cu piept de pui sau carne de vitel.
Combinatia nu e una tocmai recomandata pentru persoanele ce se afla la cura, dar delicioasa.

Pentru patru portii avem nevoie de:
- 3/4 - 1 kg pulpa de porc
- un pahar zeama de carne
- 75 gr unt
- 1/2 ceasca zeama de lamiie
- sare - dupa gust
- piper boabe
- 2 - 3 linguri ulei de masline
Pentru piure:
- 4 - 5 cartofi potriviti (de preferinta albi, un pic fainosi)
- 1/2 ceasca lapte dulce
- 50 gr unt
- 3 linguri ulei de masline
- sare

Se taie carnea cuburi potrivite ca marime.
Intr-o cratita se pune uleiul si cind s-a incins se adauga cuburile de carne, rumenindu-se pe toate partile.
Se adauga zeama de carne si se da la cuptor sa fiarba incet pina ce carnea este bine facuta si frageda iar zeama a scazut suficient.

Se adauga untul si zeama de lamiie, se sareaza dupa gust si se adauga boabele de piper apoi se pune din nou la cuptor si se mai lasa vreo zece minute. Sosul va scadea putin dar aromele se vor combina iar carnea se va rumeni.

Se inchide focul la cuptor si se lasa vasul inauntru, la cald, pina ce va fi gata piureul.

Cit timp s-a fragezit carnea in cuptor, am curatat cartofii,spalindu-i in citeva ape apoi i-am taiat in cuburi si i-am pus la fiert.

Cind se inteapa usor cu furculita sint gata pentru a pregati piureul.

Scurgem apa in care au fiert, adaugam untul si laptele, punem sare dupa gust, apoi ii pasam cu mina.

* Nu se va folosi mixerul pentru ca transforma cartofii intr-o pasta lipicioasa, cleioasa.

Cind sint gata zdrobiti si s-au omogenizat cu untul si laptele, se incing 3 linguri de ulei de masline si se adauga in pasta de cartofi amestecind energic. Piureul va capata o culoare deschisa si va deveni pufos.

Este o garnitura pentru toate tipurile de fripturi, usor de pregatit si agreata chiar si de copiii mofturosi.

Oua ochiuri in apa

Cind fetele mele erau mici si nici nu puteau inca vorbi bine, un cuvint invatasera: ousor.
Repetat zilnic, pe un ton cersit cind le era foame, pe un ton sugubat cind le trebuia ceva bun, vesel cind intrebai ce le place.
Si cel mai mult le placea ousorul moale.
Imi amintesc si acum, rizind, pe mamaia greaca pazind ibricul sa fiarba ousorul moale si, de cite ori fierbea prea mult, necajindu-se ca nu i-a reusit, punea un alt ou la fiert.
Asa am gasit solutia ousorului fiert in apa.

Incredibil! Intr-un carton cu oua doar unul nu a avut doua galbenusuri. :D

 Intr-o tigaie teflonata puneam un deget de apa si apoi o asezam pe foc.
Inainte sa inceapa sa clocoteasca puneam incet oul (ouale) pe care il spargeam intr-un castronel inainte (si ca sa verificam cit de proaspat este dar si ca sa nu se imprastie in contactul brusc cu apa fiarta).
Cu lingura luam apa si acopeream galbenusul ca sa fiu sigura ca nu va ramine crud imprejur.
Cind era gata il scoteam pe farfurie cu lingura de spuma iar deasupra asezam doua - trei feliute de unt.

Ochiurile fierte in apa cu unt deasupra sint dietetice, usoare si agreate de oameni de toate virstele.

Fasole scazuta la cuptor

Imi aduc aminte ca, de cite ori mergeam in Grecia (in regimul ceausist de austeritate), aduceam in dar pentru soacra mea fasole gigant (Φασόλια Γίγαντες). Ba chiar devenise un obicei ca cel care calatorea acolo  la intoarcere sa aduca si boabele minunate. Uriase, cum nu am vazut pe la noi, deveneau cremoase si tare gustoase cind le gateam.
Mi-au revenit in minte toate astazi cind am gatit fasole scazuta la cuptor, emotionindu-ma.

Am pus de aseara la inmuiat 1/2 kg de fasole cu bobul mare (cea mai mare pe care am gasit-o in piata).
Dimineata, am scurs apa si, dupa ce am clatit un pic fasolea, am acoperit-o cu apa si am pus-o la fiert.
Respectind "ritualul", am schimbat apa de trei ori, dupa care am lasat-o in sfirsit sa fiarba pina s-a inmuiat.
Intre timp am curatat o ceapa mare si am tocat-o.
Am pus 1/2 ceasca de ulei de masline in tigaie si cind s-a incins am pus ceapa la calit.
Am pus totul, fasole fiarta si ceapa prajita, la un loc intr-un vas de lut, apoi am adaugat foi de dafin, boabe de piper si sare dupa gust, dupa care am pus vasul in cuptor pentru vreo 40 de minute, ca zeama sa scada si sa se ingroase putin.
In tigaia in care am calit ceapa am pus o lingura de pasta de rosii si am adaugat o cescuta de apa, apoi am pus la foc mic sa dea citeva clocote.
Am turnat sosul peste fasolea din cuptor si am lasat sa mai fiarba impreuna inca vreo 10 minute ca sa se combine toate aromele si sa mai scada.

Alaturi de o garnitura de gogosari acri, sau orice alte muraturi (un plus de vit. c), dar si mai bine cu o felie de feta linga si doua - trei masline, acest fel de mincare va fi intotdeauna delicios.

O gluma buna despre cum trebuie gatita fasolea spune:
- se pune fasolea la inmuiat intr-un vas cu apa rece de seara pina dimineata
- dimineata se scurge fasolea de apa in care a stat la inmuiat, se adauga alta si se pune la fiert
- dupa ce fierbe zece minute din nou se scurge adaugind apoi apa fiarta si din nou se pune la fiert, repetindu-se aceasta operatiune de trei ori
- a patra oara, se arunca apa cu fasole cu tot si se pune la fiert o bucata zdravana de carne pe care o veti gati cum veti dori.

Dar trecind la lucruri serioase, am aflat ca:
* Daca dorim sa gatim fasole uscata, pentru ca este un produs deshidratat, se recomanda sa o punem seara la inmuiat. O lasam peste noapte in apa rece iar dimineata scurgem apa si punem apa proaspata. Astfel se reduce cantitatea de glucide naturale pe care o contine fasolea, si se reduce riscul de aparitie a balonarii si gazelor. Unele soiuri de fasole boabe contin toxine, asa-zisii inhibitori de proteaza, care la om impiedica digestia proteinelor. In timpul inmuierii, aceste substante trec in apa, de aceea aceasta trebuie aruncata si boabele trebuie puse la fiert in apa proaspata. Chiar si fara acest tratament preliminar fasolea are un gust impecabil, insa organismul uman poate folosi optim proteina din fasole numai daca sint eliminate substantele indigeste. Daca vreti sa fiti complet siguri, puneti boabele intr-o oala cu apa proaspata si lasati-le sa dea in clocot; apoi scurgeti si puneti inca o data fasolea la fiert, in apa proaspata care clocoteste usor.

Medalion de salau rasol

Imi face placere sa imi rasfat familia, si stiu ca si ei se asteapta la asta.
Transformam in sarbatoare fiecare moment petrecut impreuna, iar mesele in familie au intotdeauna un farmec sarbatoresc.
De aceea, caut mereu sa le pregatesc ceva gustos, atunci cind ne adunam in jurul mesei.

Oricit de simplu ar fi un fel de mincare, gatit cu multa dragoste se transforma intr-un festin.
Asa s-a intimplat si de data aceasta, cind am pregatit medalioane de salau rasol.

Am avut un salau de vreo 2 kg. Buun taaare!
L-am curatat, l-am spalat si l-am portionat in felii grosute de cca 2 cm.
Am presarat un praf de sare si l-am lasat deoparte pentru vreo 30 de minute.

Intre timp, am curatat legumele pentru patru portii de rasol:
- 4 - 6 morcovi
- 4 - 6 radacini de patrunjel
- 4 - 6 cartofi potriviti
- 1/2 telina taiata in patru
- o ceapa
Le-am pus la fiert intr-un vas si le-am acoperit cu un capac, sa pastreze aroma.






Cit timp legumele fierbeau, am curatat doua capatini de usturoi si le-am pisat bine, dupa care am rasturnat ce a rezultat intr-un castronel.

Am adaugat putina sare, dupa gust, si incet am inceput sa torn ulei (cca 50 ml) amestecind continuu, ca la maioneza. La sfirsit am adaugat doua cutii de iaurt grecesc gras, scurs, si am continuat sa amestec. Am turnat deasupra si un strop de ulei de masline.

Am verificat legumele daca s-au fiert intepind usor cu furculita si am adaugat si feliile de peste, lasind sa mai fiarba impreuna vreo 30 de minute.

Cind totul s-a fiert bine, am asezat pe farfurie fiecare portie de peste si legume - calde, servindu-le impreuna cu sosul de iaurt si usturoi pregatit mai inainte, impreuna cu un vin alb sec.

Negresa

Mama, ceva dulce?
Iar eu, ma consult cu proviziile din dulap si iau decizia.
Pot sa va fac ... :
Cind am primit intrebarea astazi, dupa scurte investigatii, am hotarit ca voi face o negresa.
E o reteta simpla, se face repede, e pe placul tuturor, si eu sint foarte bucuroasa ca nu ii voi dezamagi.

Am nevoie de:
- un pahar de lapte
- 2 pahare zahar
- 3 linguri de cacao (secretul unui aspect impecabil consta in utilizarea unei pudre de cacao inchisa la culoare)
- esenta de rom, zahar vanilat
- 6 cuburi ciocolata de menaj
- un pachet de unt
- 4 oua
- 1 1/2 pahare faina
- 1 1/2 plicuri praf de copt
Facultativ, miez de nuca

Intr-un vas se pun zaharul, cuburile de ciocolata, pudra de cacao, untul si laptele si se dau pe foc.
Se amesteca continuu ca sa nu se prinda de fundul vasului.
Cind ciocolata si untul s-au topit, se da vasul deoparte si se scot intr-un pahar 10 linguri din amestec.
Se separa galbenusurile de albusuri si, cind compozitia s-a racorit, se adauga galbenusurile amestecindu-se pina se incorporeaza bine.
Se toarna faina cernuta cu praful de copt si se omogenizeaza ca sa nu se faca cocoloase.
Se adauga si esenta de rom si zaharul vanilat.
Acum e momentul sa se adauge si miezul de nuca.
Albusurile se bat spuma apoi se toarna peste compozitia din vas amestecind usor ca sa nu se taie spuma iar prajitura sa aiba un aspect aerat si spumos.
Se aseaza o foaie de copt intr-o tava si se unge pe toata suprafata cu o pensula.
Se toarna compozitia si se introduce la cuptor pentru 45 minute.
Cind este gata se scoate si se toarna amestecul pastrat la inceput uniformizind pe toata suprafata prajiturii.
Pentru ca mie imi place ca aceasta glazura sa fie din abundenta, in cantitatea de amestec pusa deoparte la inceput mai adaug un cub de ciocolata de menaj (niciodata nu e prea multa).

Se taie prajitura inainte ca glazura sa se intareasca, evitind in felul acesta aspectul neplacut de glazura crapata.

Cu drag, admiratorului secret al acestei prajituri.