Oua desert pentru Marea Sarbatoare a Invierii/ Turta de mot

Cind sarbatorile ne ofera un moment de ragaz in zbuciumul cotidian, cu totii cautam sa profitam de ocazie pentru a petrece impreuna clipe fericite, linistite si pline de iubire.

La inceput am fost doar noi - doi tineri ravasiti de povestea de dragoste pe care o traiam.

Apoi, doi copii dragalasi ne-au luminat viata, facindu-ne responsabili pentru viitorul lor.

Oamenii puternici care au devenit ne-au dovedit ca mediul afectuos, bazat pe intelegere si prietenie, dar mai ales vibrind de iubire, a fost cadrul cel mai potrivit in care doi copii puteau sa se transforme in adultii minunati de acum.

A venit dupa aceea rindul lor sa iubeasca patimas, placindu-mi sa cred ca dupa modelul oferit de noi, alegindu-si perechile alaturi de care sa strabata drumul vietii.

Cum aproape intotdeauna urmarea legaturilor pasionale sint copiii, carora ne propunem sa le transmitem cele mai importante trasaturi de caracter, fetele noastre ne-au daruit cei mai pretiosi nepoti, luceferi pe cerul nostru senin.

Sint oare suficiente motive ca sa nu luam in seama distantele, sa gasim vigoarea de a strabate drumurile lungi pentru ca, la capat, sa primim imbratisarea calda a celor dragi?

Ar fi posibil oare sa nu pregatesc surprize pentru astfel de momente?

Nici vorba!

Avind in vedere ca urma sa petrecem impreuna Marea Sarbatoare a Invierii m-am gindit ca cea mai potrivita surpriza ar fi sa ofer tuturor un desert cu tema, oua dulci, in culori pastelate si cu decoratiuni de sezon din fondant.

Nu va inchipuiti cu cita emotie am lucrat pregatind fiecare ou, incercind sa realizez mereu alt model asortat culorii de fond din combinatii de flori si frunze delicate.

• M-au sprijinit indicatiile pretioase culese de pe blogul unei minunate Doamne - Roswitha Gadei careia ii multumesc pentru rabdarea de a-mi raspunde la toate intrebarile si pentru sinceritatea cu care impartaseste tuturor cunostintele in domeniu.

Pentru ca in efervescenta "creatiei" nu am facut fotografii pe etape o sa recurg la povestirea operatiilor, cine stie, poate cineva va dori sa incerce experienta mea.

Prima data am realizat miezul oului folosind urmatoarele ingrediente:

- 100 grame ciocolata alba

- o lingura smintina grasa (dulce, de separator)

- 100 grame fulgi de nuca de cocos

Intii am topit impreuna, la bain-marie, ciocolata alba si smintina, fara a lasa compozitia sa fiarba.

Am indepartat vasul de pe sursa de caldura si am adaugat fulgii de nuca de cocos, incorporindu-i in amestec.

Compozitia obtinuta am introdus-o pentru 20 de minute la frigider.

Am tapetat o tava cu hirtie de copt dupa care, cu ajutorul unei lingurite inmuiata in apa rece, am portionat compozitia in mici bile egale pe care le-am asezat in tava la distanta unele de celelalte.

Le-am lasat in frigider pentru a capata consistenta pina am pregatit amestecul exterior.

Pentru exterior am utilizat:

- 125 grame ciocolata neagra

- 100 grame smintina dulce 

- 200 grame biscuiti cu scortisoara

Pentru inceput am topit la bain-marie ciocolata neagra impreuna cu smintina obtinind un ganache fin.

Apoi am macinat grossier biscuitii cu scortisoara.

Peste pudra obtinuta am turnat crema ganache realizata anterior amestecind pentru omogenizare.

Am obtinut o pasta consistenta, un amestec viguros.

Pentru a modela ouale am utilizat forme din plastic din doua bucati (cele ce servesc pentru fierberea fara coaja a oualor).

Am pus compozitie intr-o jumatate de forma presind pe conturul formei dupa care am asezat in mijloc un miez pregatit anterior din ciocolata si fulgi de nuca de cocos.

Am asezat si in cealalta forma compozitie, procedind ca si mai inainte, doar ca am lasat liber spatiul din mijloc astfel incit la imbinarea formelor miezul sa ocupe cavitatea goala.

Am insurubat cele doua jumatati de forme realizind primul ou.

Am procedat identic pina am epuizat compozitia dupa care am introdus formele la frigider.

Le-am imbracat a doua zi cu fondant pregatit de mine in culorile dorite.

Decorarea a fost o joaca migaloasa insa satisfactia lucrului implinit la sfirsit a meritat tot efortul.

Invelite in celofan si legate discret cu panglica colorata au avut un efect nemaipomenit.

Pe cuvint!

Trebuie sa ma credeti fiindca dovada nu am.

Am incheiat ziua spectaculos, luind motul celui mai mic membru al familiei, Ariadni Antola, o bijuterie de fetita.

Pentru aceasta ocazie am preparat o turta fatoasa tare, spre bucuria mamei copilului - fiica mea cea mica, dar si a nasei - fiica mea cea mare.

Sa-i poarte noroc copilului!

Mascote cu ciocolata

De multe ori m-am intrebat daca numele pe care le purtam ni se potrivesc.

Au ele legatura cu caracterul nostru, cu temperamentul sau aspectul nostru?

Un nume poate fi frumos, inspirat, expresiv sau poate fi comun, sters, fara mesaj.

Parintii sint cei ce decid ca pe drumul vietii sa purtam cu noi povara unui nume semnificativ, a unui nume ca o melodie frumoasa sau a unuia ca un sunet fals.

Imi place sa cred ca numele pe care il port exprima bucuria pe care au simtit-o parintii mei la venirea mea pe lume, un nume cu rezonanta crestina triumfala, o explozie de veselie ca cea a mugurilor plantelor cind se deschid pentru o noua etapa de viata.

Senzatia mea este ca numele pe care il port mi se potriveste ca o manusa si multumesc parintilor mei pentru acest dar minunat.

Mi-a insotit neastimparat copilaria poznasa, m-a strigat din catalog, mi-a soptit la ureche dragostea cum numai iubirea mea mare o putea face cu privilegiul de a fi singurul care il rosteste intreg, a creat legatura prieteneasca dintre mine si copiii mei si l-au gungurit nepotii cu glasul cristalin.

Sarbatoresc cu bucurie in Duminica Floriilor numele ce-l port si, ca o gazda buna, imi tratez musafirii cu un desert care nu putea fi decit unul pe masura numelui meu: simplu, fin, savuros, cu temperament dar sobru si aspectuos: mascote cu ciocolata.

Si-au dat concursul doar patru ingrediente pentru realizarea acestei prajituri:

- 2 1/2 bucati (500 grame) cuvertura de ciocolata neagra cu un continut de cacao de 52%

- 300 ml smintina de separator

- 50 ml lichior Disarono amaretto

- 25 grame de unt

Intii am pregatit la indemina sase forme de briose de unica folosinta.

Am topit apoi la bain-marie 100 grame de ciocolata,

pe care am aplicat-o cu ajutorul unei pensule pe formele pregatite, in trei straturi succesive cu timp de racire intre ele (un strat ciocolata, racire 5 minute, un alt strat de ciocolata topita, din nou racire timp de 5 minute si inca un strat ciocolatos). Se lasa formele la frigider cit timp se pregateste crema ganache.

Pentru crema punem intr-un vas 1 1/2 tablete de ciocolata si 300 ml smintina dulce, grasa, de separator, asezind apoi vasul deasupra unui alt vas in care fierbe apa fara a atinge fundul vasului cu ciocolata.

Adaugam si lichiorul Disarono amaretto

amestecind continuu pina la topirea completa a ciocolatei si omogenizarea compozitiei.

Se lasa crema sa se raceasca apoi, cu ajutorul unui mixer cu teluri spumam usor. 

Se scot cosuletele de ciocolata din forme, cu grija insa cu ceva rapiditate asa incit caldura degetelor sa nu topeasca formele.

Se distribuie uniform crema ganache in cosulete dupa care se introduc din nou la frigider pentru ca, crema sa capete consistenta.

Cind acest lucru s-a intimplat (crema s-a inchegat) topim la bain-marie si restul de ciocolata impreuna cu 25 grame de unt cu care umplem un posh. Cu ajutorul acestuia formam un caroiaj deasupra cremei pentru a crea baza prajiturii.

"Festival in my mouth"! (ca sa citez pe cineva).

Sa aveti o zi buna, sa va simtiti minunat, si sa petreceti fericiti de Florii pregatindu-va cu smerenie pentru Saptamina Patimilor!

Cozonac sasesc cu mac

In orice gospodarie crestina Duminica Pastelui apartine familiei.
Nici noi nu am scapat ocazia de a ne regasi cu totii,  asa ca am strivit sub cauciucuri distantele, cu dorinta de a ne bucura unii de ceilalti, fie si numai pentru citeva zile.
Am avut o zi plina, lunga, petrecind veseli, mari si mici sarbatorind Invierea lui Hristos.
Adunati in jurul mesei incarcate, am ciocnit ouale rosii si ne-am transmis mesajul sfint: Hristos a inviat!
dupa care am gustat din preparatele delicioase pregatite cu scopul de a sarbatori Invierea, nelipsind pasca si cozonacii.
Pentru ca dealul din fata casei era plin de deditei galbeni, nu m-am putut abtine sa nu profit de culorile minunate ale primaverii si le-am asortat cu ouale colorate.

Cum  mesajul Hristos a inviat! inlocuieste pe durata intregii Saptamini Luminate salutul obisnuit, de intilnire sau revedere, il adresez tuturor celor ce viziteaza blogul meu.

Cozonacul cu mac fiind un obicei ardelenesc, zona unde a fost purtata de destin fiica mea cea mare la care am petrecut sarbatorile de Pasti, m-am straduit si eu sa pregatesc unul, anul acesta.
Asa ca m-am documentat in prealabil, alegind in final varianta unui cozonac sasesc cu mac.

Va spun drept, e o reusita pe care vreau sa v-o impartasesc.

Pentru aluat, ca sa nu va plictisesc, am folosit reteta de cozonac Kleoniki eliminind stafidele din reteta.

Pentru umplutura, am trecut prin masina de macinat (risnita), aproximativ 250 grame de mac,

caruia i-am adaugat un pahar zahar, o lingurita pudra de scortisoara, un strop de esenta de rom si un strop de esenta de vanilie.

Am transformat totul intr-o crema legata adaugind un pahar de lapte caldut, pe care l-am turnat incet, amestecind continuu. Veti constata pe masura ce amestecati daca aveti nevoie de tot continutul paharului. Crema nu trebuie sa fie zemoasa ci, doar legata.

Apreciind cantitatea de aluat necesara pentru un cozonac de dimensiunea tavii alese, am asezat-o pe masa de lucru intinzind bine cu un sucitor o foaie de circa 5 mm grosime, pe care am distribuit uniform crema de mac.



Cu o rola am impartit foaia in suvite late de 3 - 4 cm, rulindu-le apoi pe fiecare si asezindu-le una linga cealalta, cu baza pe suprafata in sectiune, intr-o tava unsa cu unt.

Cind am completat forma am lasat aluatul sa creasca intr-un loc caldut si ferit de curenti.

Cind aluatul a crescut ocupind toata suprafata tavii, am uns fata cozonacului cu galbenusul unui ou si am introdus tava in cuptorul preincalzit la 220 de grade Celsius pentru aproximativ 30 de minute. Cind a trecut testul scobitorii si a capatat o culoare rumena a fost gata. Iata-l:

Ceva intre prajitura si cozonac, cu o aroma parfumata de scortisoara si un gust - neobisnuit dar placut - de mac copt, usor caramelizat la exterior.

Orez picant Biryani - Πιλάφι µε λαχανικά

Biryani (beriani) este un preparat pe baza de orez, condimente, carne si legume.
Denumirea sa deriva din cuvintul persan beryā (بریان), care inseamna "prajit".
Traditional, pentru pregatirea acestui fel de mincare se folosesc multe ingrediente, unele dintre ele, condimentele, dificil de procurat fiind specifice Iranului (Persia) - zona de origine a preparatului.
Variante locale ale acestui fel de mincare sint populare, nu numai in Asia de Sud, Arabia, ele fiind intilnite in cadrul comunitatilor asiatice din tarile occidentale.
Condimentele utilizate in Biryani sint ghee, nucsoara, piper, cuisoare, cardamom, scortisoara, frunze de dafin, coriandru, frunze de menta, ghimbir, ceapa, usturoi si, variantele cele mai pretentioase includ sofranul.
Pentru variantele non-vegetariene, ingredientul principal ce se asociaza condimentelor este carnea de miel, capra, vita, pui, peste sau creveti.
Un preparat comun pentru musulmani, biryani a fost purtat de-a lungul secolelor de catre comercianti prin toata lumea, fiind adaptat de la tara la tara in functie de obiceiuri si traditii, combinind pe linga ingredientele de baza si stafide, migdale sau fistic, si purtind denumiri diferite cum ar fi pilaf, palao, pullao.
Diferenta dintre Biryani si diversele variante de pilaf este ca, in timp ce la pilaf toate ingredientele se gatesc impreuna, la Biryani orezul se gateste simplu (fiert sau prajit) separat pregatindu-se un sos gros (de carne sau legume) asezate apoi in straturi aromate intens.
Varianta pe care o propun eu astazi este o combinatie intre cele doua preparate si este gatita dupa o reteta originala, personalizata de Irini si Florian dupa preferintele lor culinare si poarta numele:
Πιλάφι µε λαχανικά adica: Pilaf cu legume si carne.

Coronite cu miere, scortisoara si cacao - Kanelbullar

Cum se prelinge timpul rapid printre degete!

Constat ca au trecut deja trei ani de cind m-am hotarit sa fac o culegere cu retetele preparatelor personale (intelegind prin asta: asa cum le pregatesc eu) pe care sa o poata consulta fetele mele oricind vor dori.

Pentru mine acest blog este un jurnal fantastic, facindu-ma sa constientizez sansa pe care o am de a transforma in realitate scopul propus atunci cind am inceput sa pun rind dupa rind in „filele” sale, si oferindu-mi imaginea reala a evolutiei mele din mediul virtual.

Mi se pare extraordinar să pot face clic pe o postare anterioara ca sa vad ce anume mi-a ocupat timpul la un moment dat, si sa retraiesc amintirile fericite mentionate sau, sa observ modificarile, imbunatatirea si, de ce nu, atitudinea laudativa sau critica a celor ce viziteaza blogul.

Ma simt vinovata atunci cind nu-mi deschid jurnalul dar si mai vinovata atunci cind, din diverse motive, nu postez.

Voi incerca sa depasesc faza oferindu-va o reteta simpla, potrivita perioadei de post pe care o traversam in asteptarea marelui eveniment al Invierii.

Kanelbullar, un desert scandinav extrem de popular in tarile Europei Nordice incit are propria sa sarbatoare, in varianta proprie. Simplu de pregatit, aromat si gustos.

Cu ingrediente putine, intr-un timp pe care il putem incadra la rubrica recorduri in bucatarie si cu o manopera pe masura, obtinem garantat un desert apreciat.

Asadar, avem nevoie de:

- un pachet foietaj de post

- 5 linguri miere de albine

- 4 linguri cacao dark

- o lingurita scortisoara

- un galbenus

- o lingurita de lapte

- 4 linguri zahar brun

Se decongeleaza foietajul la temperatura camerei.

Se intinde pe suprafata de lucru si se portioneaza in bucati de marime potrivita, in functie de dimensiunea desertului pe care vrem sa il obtinem.

Eu am impartit latimea foii in patru si lungimea in doua, obtinind astfel opt dreptunghiuri. 

Am impartit apoi fiecare dreptunghi in fisii egale, cu latimea de aproximativ un centimetru, pe lungime.

Am amestecat intr-un vas mierea, scortisoara si cacao, omogenizindu-le bine.

Am distribuit compozitia pe fiecare dreptunghi si, cu ajutorul unei pensule am acoperit intreaga suprafata a foietajului.

Se procedeaza la rasucirea dreptunghiului pornind dintr-un colt si rostogolind in diagonala pina se obtine un rulou.

Se infasoara ruloul obtinut sub forma unui melc pe care il asezam in tava pregatita din vreme cu hirtie de copt.

Intr-o farfurie se amesteca galbenusul de ou cu laptele, obtinind o compozitie cu care ungem coronitele.

Se presara suprafata prajiturilor cu zahar brun si se coc la foc potrivit (220 grade Celsius - treapta medie de temperatura) pentru aproximativ 30 de minute.

Constituie prajitura ideala pentru cafeaua de dimineata, pentru musafirii neasteptati sau alaturi de ceaiul de fructe.