Sincer, nu am pregatit de foarte multe ori aceasta prajitura.
Insa de foarte multe ori am mincat-o.
Mi-a placut de fiecare data asa ca, am cerut intotdeauna reteta.
Cu mici diferente de personalizare, retetele erau asemanatoare.
Nu am respectat nici una intru totul.
Iar reteta mea mereu a suferit mici transformari.
Putea sa fie altfel de data aceasta?
Doar ca, cea de acum va ramine imortalizata in aceasta pagina de spatiu virtual.
Asadar, cum am pregtit de data aceasta "Lamiita" sau "Alba ca zapada":
Frageda, aromata, potrivit de dulce, parfumata.
O prajiturica de duminica.
Acum vine partea cea mai grea.
Reteta.
Cum am facut blatul si ce ingrediente am utilizat.
- 4 linguri osinza de porc (m-am ocupat personal cu topirea)
- 1/2 pahar de zahar
- 2 oua
- un pahar lapte
- 1 lingurita bicarbonat alimentar
- faina cit cuprinde (aproximativ 600 grame)
- coaja rasa de la doua lamii
- un virf de cutit sare
Intr-un castron am amestecat spumos osinza (untura) cu zaharul.
Am incorporat si ouale obtinind un amestec cremos.
Pentru inceput am adaugat o cana de faina si bicarbonatul alimentar pe care l-am stins cu citeva picaturi de lamiie si am omogenizat amestecul.
Am turnat laptele rece amestecind incet.
Pentru un aluat aromat am ras coaja de la doua lamii.
Adaugind cite putina faina am framintat pina am obtinut un aluat consistent , nu foarte tare dar care nu se lipeste de miini.
Din acest aluat vom intine pe fundul unei tavi pudrate cu faina citeva foi, cit mai subtiri, pe care le vom coace in cuptorul incalzit la 200 grade.
Vor fi gata cind marginile vor fi usor aramii. Eu am obtinut patru foi.
Crema
- 3 oua
- o cana mare zahar
- 10 linguri faina
- zeama de la doua lamii
- coaja rasa de portocala
- 1/2 plic zahar vanilat Dr Oetker
- 750 ml lapte
- 200 grame unt
Amestecam intr-un vas ouale cu zaharul pina isi dubleaza volumul.
Adaugam faina, coaja rasa de portocala si zaharul vanilat si omogenizam pina obtinem un amestec cremos.
Turnam incet laptele amestecind continuu asa incit sa rezulte o compozitie de consistenta smintinii fara cocoloase.
Punem vasul intr-un alt vas in care fierbe apa (bain-marie) amestecind continuu pina incepe sa se ingroase compozitia. Indepartam vasul de pe foc si adaugam untul. Cu miscari usoare integram untul in budinca obtinuta.
Stoarcem doua lamii si adaugam zeama peste crema obtinuta procedind ca si in cazul untului. Lasam apoi sa se raceasca inainte de asamblarea prajiturii.
Finalizarea prajiturii
Pregatim o tava acoperind-o cu folie alimentara asa incit marginile foliei sa se rasfringa suficient cit sa acopere prajitura. Asezam prima foaie de aluat apoi turnam o parte din crema distribuind-o pe toata suprafata.
Procedam astfel pina terminam, la partea superioara avind ultima foaie de aluat. Presam usor asfel incit sa ne asiguram ca foile s-au lipit bine iar stratul de crema s-a uniformizat. Acoperim intorcind marginile foliei. Punem tava la frigider pina a doua zi cind se indeparteaza folia si se portioneaza prajitura. Se serveste pudrindu-se din belsug cu zahar pudra vanilat Dr. Oetker.
O prajitura reusita, o reteta ce merita incercata.
Insa de foarte multe ori am mincat-o.
Mi-a placut de fiecare data asa ca, am cerut intotdeauna reteta.
Cu mici diferente de personalizare, retetele erau asemanatoare.
Nu am respectat nici una intru totul.
Iar reteta mea mereu a suferit mici transformari.
Putea sa fie altfel de data aceasta?
Doar ca, cea de acum va ramine imortalizata in aceasta pagina de spatiu virtual.
Asadar, cum am pregtit de data aceasta "Lamiita" sau "Alba ca zapada":
Frageda, aromata, potrivit de dulce, parfumata.
O prajiturica de duminica.
Acum vine partea cea mai grea.
Reteta.
Cum am facut blatul si ce ingrediente am utilizat.
- 4 linguri osinza de porc (m-am ocupat personal cu topirea)
- 1/2 pahar de zahar
- 2 oua
- un pahar lapte
- 1 lingurita bicarbonat alimentar
- faina cit cuprinde (aproximativ 600 grame)
- coaja rasa de la doua lamii
- un virf de cutit sare
Intr-un castron am amestecat spumos osinza (untura) cu zaharul.
Am incorporat si ouale obtinind un amestec cremos.
Pentru inceput am adaugat o cana de faina si bicarbonatul alimentar pe care l-am stins cu citeva picaturi de lamiie si am omogenizat amestecul.
Am turnat laptele rece amestecind incet.
Pentru un aluat aromat am ras coaja de la doua lamii.
Din acest aluat vom intine pe fundul unei tavi pudrate cu faina citeva foi, cit mai subtiri, pe care le vom coace in cuptorul incalzit la 200 grade.
Vor fi gata cind marginile vor fi usor aramii. Eu am obtinut patru foi.
Crema
- 3 oua
- o cana mare zahar
- 10 linguri faina
- zeama de la doua lamii
- coaja rasa de portocala
- 1/2 plic zahar vanilat Dr Oetker
- 750 ml lapte
- 200 grame unt
Amestecam intr-un vas ouale cu zaharul pina isi dubleaza volumul.
Adaugam faina, coaja rasa de portocala si zaharul vanilat si omogenizam pina obtinem un amestec cremos.
Turnam incet laptele amestecind continuu asa incit sa rezulte o compozitie de consistenta smintinii fara cocoloase.
Punem vasul intr-un alt vas in care fierbe apa (bain-marie) amestecind continuu pina incepe sa se ingroase compozitia. Indepartam vasul de pe foc si adaugam untul. Cu miscari usoare integram untul in budinca obtinuta.
Stoarcem doua lamii si adaugam zeama peste crema obtinuta procedind ca si in cazul untului. Lasam apoi sa se raceasca inainte de asamblarea prajiturii.
Finalizarea prajiturii
Pregatim o tava acoperind-o cu folie alimentara asa incit marginile foliei sa se rasfringa suficient cit sa acopere prajitura. Asezam prima foaie de aluat apoi turnam o parte din crema distribuind-o pe toata suprafata.
Procedam astfel pina terminam, la partea superioara avind ultima foaie de aluat. Presam usor asfel incit sa ne asiguram ca foile s-au lipit bine iar stratul de crema s-a uniformizat. Acoperim intorcind marginile foliei. Punem tava la frigider pina a doua zi cind se indeparteaza folia si se portioneaza prajitura. Se serveste pudrindu-se din belsug cu zahar pudra vanilat Dr. Oetker.
Hmmm,,, ce bunatate... Am facut si eu acum citiva ani prajiturica asta, delicioasa... Acum parca nu prea am chef sa mai fac (de fapt nu am chef de nimic), dar de mincat... nu as refuza, daca as avea citeva bucati in fata ochilor... Pupici !
RăspundețiȘtergereEu n-am pregatit-o niciodata, si am mancat de f putine ori. Sincer mi-ar placea sa o incerc. Tie ti-a iesit minunat ;) Pupici si o zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereFoarte buna ,o stiu de copil,doar ca noi o facem cu o crema fiarta fara ou(ca o ciulama).Imi place cum ti-a iesit si e cu atat mai buna avand crema cu ou si coaja de portocala,iar in compozitia foilor coaja de lamaie .Imi imaginez cat e de gustoasa.Cred ca mi-ai facut pofta si o voi pregati .
RăspundețiȘtergerePrajitura copilariei mele. Tare mult imi placea cand o facea mama si totusi nu am facut-o niciodata. Cred c-ar fi vremea. A ta arata fantastic de bine. Kyra draga, ai o reteta de mail? Te pup.
RăspundețiȘtergerePrajitura copilariei!Foarte buna si racoroasa!
RăspundețiȘtergereMama mea facea 8 foi cu 5oua
RăspundețiȘtergereIeseau 2 prajituri
O facea de peste 40 ani.
Mai ales la craciun
Buna era
O facem si aici in Italia, de sarbatorile de iarna.
A ta este ff bine facuta coapta bine.frumoasa.se vede ca este si bunăaă.....
Sanatate.
Rodica.RE .Italia