Tort Minnie la brad

Inca un tort aniversar pentru nepotica noastra Ariadni cu ocazia implinirii a doi anisori.
Comoara mica ne bucura sufletele si ne ofera iubirea sa curata.
Iti dorim sa fii sanatoasa, vesela si norocoasa, sa te bucuri in fiecare zi de clipe fericite asa cum numai parintii tai stiu sa iti ofere din dragostea lor nemarginita.
La multi ani!
Esti lumina zilelor noastre impreuna cu verii tai!

Va multumim ca existati in viata noastra!

Sarailii - Σαραϊλί

Ce inseamna traditie in familia noastra?
Sa preiei si sa duci mai departe obiceiuri legate de anumite evenimente, de sarbatori, obiceiuri ce recreaza mereu atmosfera familiara, unica, plina de bucuria de a fi impeuna, de a ne arata unii altora cit de mult ne iubim si ne respectam, si care ne fac sa nu uitam cine sintem.
Respectind traditia, de Craciun pregatim cele mai gustoase feluri de mincare, si cele mai delicate deserturi, asa cum am invatat de la bunici, parinti si cum le vom transmite si noi mai departe.
Si cum sarailiile sint o traditie, sa trecem la treaba.

Ne trebuie:

- un pachet de foi de placinta, foarte fine

- 1 kg miez de nuca, macinat

- 1 kg zahar

- o cana cu apa

- scortisoara 1 lingura, cuisoare 1 lingura - macinate
- esenta de migdale
- 1 plic zahar vanilat bourbon
- 100 gr unt

Se aseaza foile de placinta pe masa de lucru, taindu-se in patru.

Apoi se aseaza cele patru sferturi unele peste celelalte si se acopera cu un prosop umed ca sa nu se usuce.
Se macina nucile si se amesteca cu o lingura de scortisoara, una de cuisoare - macinate, stropind cu esenta de migdale.
Incalzim untul si, cu o pensula, ungem o foaie si presaram miez de nuca.

Punem un betisor de frigaruie pe marginea foii si rulam marginea peste, apoi rasucim obtinind un "trabuc"

Asezam sulul obtinut in tava, procedind la fel pina terminam foile.

Ungem totul cu unt si dam la cuptor pentru 30 de minute.
Vor fi gata cind vor capata o culoare aurie.

Intr-un vas punem zaharul cu o cana de apa, adaugam scortisoara si cuisoarele ramase, un plic de zahar vanilat bourbon si esenta de  migdale o lingura, lasind totul sa fiarba doua trei clocote.

Siropul se adauga fierbinte peste rulourile reci, lasindu-se in cuptorul cald, cu focul inchis, pina acesta este absorbit in totalitate.

Se dau la rece si se servesc, cum altfel decit alaturi de o cafea greceasca, "βάρη γλυκο" - foarte dulce.

Si, daca nu aveti narghilea, merge si o pipa.

Un deliciu cu influente orientale.

Ignatul - Pregatirea porcului

Traditie sfinta pentru multi romani, taierea porcului la Ignat vine din timpuri stravechi dar obiceiurile legate de acest sacrificiu s-au pastrat neschimbate chiar si in zilele noastre.

Gospodarii pregatesc din timp momentul, ziua respectiva fiind o sarbatoare cu incarcare culinara, dedicata in intregime transformarii animalului sacrificat in sunci, cirnati, tobe, caltabosi sau piftii.

"Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de

obiceiuri pregatitoare a marii sarbatori a Craciunului.

Exista un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie)

sau dupa Sfintul Vasile (aproximatiu aceeasi zi pe stil vechi), dimineata in zori

– moment al zilei propice multor practici rituale.

………………

„Daca nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine“, „dupa Ignat, porcul

slabeste“ spun batrinii (dar aceasta nu inseamna ca nu sunt sate in care porcul

este taiat a doua zi de Craciun (Vilcea, Bacau, Prahova) sau a treia zi

(Dimbovita), conform unor interdictii privind consumul carnii de porc in

prima zi de Craciun. „Cind tai porcul, sa fie luna plina“, „sa fie frig si

umed“- sunt conditii carora, in sistemul de viata traditionala, li se acorda

mare atentie.

Spatiul trebuie curatat bine si este demarcat, „insemnam locul printr-o

linie“, practica ce aminteste ritualul de pregatire a actelor sacrificiale la

romani prin trasarea unui cerc magic in jurul altarului. Totodata, sunt respectate

gesturi si formule rituale pentru „consacrarea“ victimei: animalul este

stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe fruntea lui sau pe

ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare, capul de porc este

„tras cu ritul inapoi“, in casa sunt rostite formule rituale („Doamne ajuta!“,

„Sa-l mincam cu sanatate!“)."

(Ofelia Vaduva – „Pasi spre sacru“)

Text partial preluat din Cartea de bucate a lui Radu Anton Roman

Am trait ani la rind experienta aceasta, bunicii mei paterni preocupindu-se sa creasca pentru fiii lor godacul predestinat.

Agitatia zilei ne cuprindea si pe noi, copiii, prilejuindu-ne ocazia de a “calari” purcelul, asigurindu-ne astfel garantia starii de voiosie pentru tot anul urmator – cum ziceau cei doi batrini hitri.

Au trecut anii, distractia s-a repetat avind insa alte personaje, in rolul bunicului pus pe sotii aflindu-se tatal meu iar cei ce suiau in saua porcului erau nepotii lui – copiii mei si ai sora-mi.

Craciunul se apropie cu pasi repezi. Timpul pregatirilor se scurteaza cu fiecare zi ce trece presind asupra gospodinelor ce vor ca marea sarbatoare sa fie intimpinata cu tot fastul si belsugul ce i se cuvin.

Nu fac nici eu exceptie, pentru ca imi face placere sa imi rasfat familia, motiv pentru care m-am apucat din vreme sa prepar bucatele traditionale.
Am insirat o poala de cirnati, am indesat ceva lebar (germ. Leberwurst) si nu m-am zgircit sa umplu si o toba. La sfirsit am pus accentul pe o piftie, asa, ca sa mai taie grasimile.

Cirnati de casa

Toba de casa

Lebar de casa - Leberwurst

Piftie de porc

In sanatatea noastra!

Cum ar spune grecii: ΣΤΗΝ ΥΓΕΙΑ  ΜΑΣ!

Sarbatori cu bine!

P.S. Nu uitati sa cinstiti, cu moderatie, un pahar de vin alb sec Sauvignion Blanc sau poate o Feteasca neagra, un Melort, ori poate un Pinot Noir.

Varza cu ciolan

Buna mincare dar nu-i pentru stomacuri sensibile.

Si totusi o data pe an mai merge.

La vreme de sarbatoare, cind zapada se cerne deasa din nori si cind in caldura bucatariei se creeaza o atmosfera placuta, familiara, merge un ciolan cu coaja iutita de boia, trecut prin dogoarea cuptorului si pus incetisor pe-o varza trasa la tigaie, gatita domol si ametita cu mirosuri si vin.

Mare lucru nu ne trebuie.

Musai ciolanul, afumat ori ba.

O lingura de boia dulce si o lingurita de boia iute.

O varza murata, capatinoasa, de soi bun, sa mearga cu unsoarea porcului.

O ceapa marisoara, sa taie greata si sa indulceasca zama.

Ulei pentru perpelit tocatura de varza, sare si piper, de gust.

Intii fierbem ciolanul vreme de jumate de ceas, cit sa se inmoaie soricul iar carnea sa se intepe usor.

Intre timp pregatim un maglavais din boiaua dulce si cea iute impreuna cu un strop de sare si ceva vin alb, sec, cu care urmeaza sa minjim ciolanul dupa ce il scoatem din fiertura.

Il naclaim din belsug, inrosindu-l bine, apoi il punem la cuptor sa prinda coaja rumena iar soriciul sa devina crocant.

Cit timp ciolanul sta in cuptor ne ocupam de varza. Intii maruntim ceapa si o calim pina se inmoaie. Varza o tocam fideluta si o rasturnam peste ceapa, amestecind usor. Lasam sa se gateasca impreuna pina se fragezeste varza, se potriveste de sare si piper, adaugam o ceasca din zeama in care a fiert ciolanul si acoperim cu un capac lasind sa fiarba domol pina scade complet. Daca va place, adaugati un praf de cimbru, pentru gust, amestecati si inchideti focul.

Asezati pe un platou varza calita si puneti in centrul platoului ciolanul. Nu uitati sa desfaceti o sticla cu vin. Cinstiti preparatul boieresc din cind in cind, cu masura. Pofta buna!

Amaretto Piña sin colar

Cum va spuneam, nu sint fanul bauturilor alcoolice. Si totusi, ceva, cind si cind - merge.
Doar ca, consumate sec - ca atare, nu ma tenteaza.
De aceea, mi-am oferit zilele trecute, cind frigul de afara imi dadea fiori, desi nu il simteam din caldura bucatariei mele, un cocktail "ca pentru dame" - adica usor.

I-am dat o denumire pretentioasa, avind in vedere simplitatea lui, dar trebuia sa "il complimentez" cumva.
Aveam in casa Disaronno, o bautura cu aroma simburelui de caisa - amaruie, apa tonica si mai multe fructe.
Dar ceva prea complicat nu doream sa incerc.

Asa ca, am combinat urmatoarele:
- 1 1/2 masura Disaronno
- 4 masuri ananas (piña)
- 1 masura apa tonica

Am pus ananasul in blender apoi, asa nestrecurat (sin colar) l-am turnat in pahar.
Dupa care, asa cum am vazut eu intr-un film, am turnat incet, mai mult prelingindu-se, alcoolul, care s-a asezat cuminte pe fundul paharului.
Si cum pe viscol gheata imi lipsea, m-am gindit sa folosesc apa tonica. Ceea ce am si facut, adaugind-o.
Repede s-a bulversat ananasul, spumindu-se placut.
Rezultatul? O delicioasa bautura dulce - amaruie, cu aspect in degrade, ceea ce mi-a sporit admiratia.