Ciuperci umplute cu jambon din piept de gisca afumat si gorgonzola picanta

Cu o oferta bogata de ciuperci de cultura atragindu-ne din rafturile magazinelor pot afirma ca sint rare sedintele de cumparaturi care nu includ si o punga pretioasa de "legume" (cu ghilimelele de rigoare, avind in vedere ca ciupercile sint de fapt niste fructe).
Ultima data mi-au atras privirea niste brown mushroom (Agaricus bisporus), desprinse parca dintr-o sedinta foto, pe care mi le-am si imaginat cu palariile intoarse primind in causul incapator o tocatura gustoasa.
Le-am luat!
Mai incape vorba?
Acasa lucrurile au capatat contur dupa ce am trecut in revista continutul frigiderului.
Rezultatul: Ciuperci umplute cu jambon din piept de gisca afumat si gorgonzola picanta.
Un titlu pretentios pentru o reteta atit de simpla.
Un titlu ce poate tine locul retetei avind in vedere ca reuneste in el toate ingredientele utilizate.
Un preparat ce poate fi consumat ca atare, constituind un aperitiv delicios, usor si aspectuos, sau poate insoti un gratar ori o friptura cu un sos simplu, cremos.
Un aperitiv fin, sarat - amarui gust conferit de brinza cu mucegai nobil, cu o textura combinata intre carnos si crocant, ce se cere completat cu un vin cu aroma distincta de stafida si cireasa neagra asociata pastrarii in butoi de stejar, un Merlot sau un Cabernet Sauvignion, demisec.

Pentru doua portii am avut nevoie de:
- 6 ciuperci mari
- 50 grame jambon din piept de rata afumat

- 80 grame gorgonzola picanta
- sare cu ierburi mediteraneene
- 2 linguri ulei de masline
- 50 grame parmezan
- citeva fire de cepusoara
- rozmarin

Intii am procedat la o clatire rapida a ciupercilor sub un jet de apa rece asezindu-le dupa aceea pe hirtie absorbanta pentru a indeparta surplusul de lichid.

Am scos apoi coditele ciupercilor si le-am tocat marunt.

Se taie cubulete si feliutele de jambon adaugindu-se peste coditele tocate.

Se marunteste si brinza cu mucegai.

Se amesteca toate ingredientele adaugindu-se si un praf de sare cu arome mediteraneene.

Se umplu palariile ciupercilor, asezate deja in tava in care urmau sa fie gatite, ajutindu-ne cu o lingurita.

La final se stropesc ciupercile cu uleiul de masline completindu-se pregatirea cu adaugarea citorva frunze de rozmarin peste umplutura.
Se coc la aproximativ 220 de grade Celsius pentru circa 20 de minute.
Inainte de servire se presara deasupra parmezan ras si cepusoara tocata.
Savurati preparatul incet, oferindu-va un rasfat papilar de inalta calitate.

Tort Raliul celor sapte ani

Dupa trenulete, marea pasiune a lui Vladut sint cursele de masini.
Nuuu, inca nu poate fi un sofer adevarat, insa cistiga de fiecare data competitiile de pe calculator.
Asa ca, un tort pentru sarbatorirea implinirii virstei de sapte ani nu putea avea ca tema altceva decit un raliu.
I-am spus "Raliul celor sapte ani" pentru ca au trecut atit de repede ca si timpul record in care masinile din concurs strabat traseul pistei speciale in forma cifrei sapte de pe tort.
La multi ani, Vlad!
Pentru ca unui baiat asa mare ca tine, capabil sa obtina performante automobilistice, nu i se mai poate spune "Vladut".
Ramine insa privilegiul bunicilor si parintilor sa te alinte astfel pina iti vor da mustati.
Sa fii sanatos, destept si gata de pasiuni noi, sa bati record dupa record pe drumul vietii fara sa te grabesti sa cresti, pentru ca acest lucru se intimpla fara sa iti dai seama iar bucuria fara griji a copilariei nu se mai intoarce.

Blat de pandispan
Crema de ciocolata alba cu ananas
Umplutura cu pulpa ananas
Insiropat cu nectar de ananas

Sarlota de portocale

Minunat lucru copilaria!
Sigur fiecare dintre voi are o amintire hazlie din acea perioada nevinovata a propriilor copii, a nepotilor, ba chiar eu am vii in amintire citeva situatii comice ai caror protagonisti s-au intersectat intimplator cu mine in mijloacele de transport sau pe strada.
Expresii pocite hazliu, intimplari pe care mi-ar fi placut sa le pot inregistra video dar pe care sigur le-am inregistrat in memorie inveselindu-ma de fiecare data cind, ceva mi le reaminteste.
O astfel de expresie m-a binedispus si astazi in timp ce pregateam un desert simplu in bucataria mea.
Legatura a facut-o crema de portocale, aducindu-mi in fata ochilor ca pe o holograma imaginea unui nepot cu par buclat si ochii mari raspunzind cu un aer serios de fiecare data cind era intrebat ce ii place sa manince: "buditz cu chemba de portocaliu" (in traducere: biscuiti cu crema de portocale).
Reactia soacrei mele era fabuloasa, ridea pina ii dadeau lacrimile, insa copilul tot serios raminea.
Generatie dupa generatie a preluat expresia consacrata si cred ca a devenit deja o traditie transmiterea sa generatiilor urmatoare.
So, sarlota de "portocaliu" pentru astazi.

Un preparat simplu, racoritor, foarte potrivit pentru un desert rapid.
Pentru pregatire am adunat la un loc urmatoarele ingrediente:
- 3 oua
- coaja rasa de la o portocala
- zeama de la doua - trei portocale mari (veti obtine aproximativ 200 ml de suc natural daca inainte de a le stoarce le rulati usor pe tablia mesei)
- 150 grame zahar
- 3 linguri rase de faina
- 50 grame unt

Intii radem coaja portocalei.

Punem intr-un vas pe care urmeaza sa il asezam pe foc ouale,

adaugam zaharul si omogenizam.

Turnam si zeama de portocale si amestecam bine pina se dizolva zaharul.

Se adauga si faina si omogenizam cu un tel ca sa nu se faca cocoloase.

Se pune vasul pe flacara mica si amestecam continuu, ca sa nu se prinda de fundul vasului, pina se ingroasa compozitia. Se indeparteaza vasul de pe foc si se adauga untul incorporindu-l prin miscari energice cu telul.

Se toarna crema in forme si se lasa sa se racoreasca apoi se introduc cupele in frigider pentru cel putin o ora.
Veti obtine un desert aromat, fin, cu un gust proaspat de portocala.

Delicios!

Supa de rosii cu galuste

Iarna organismul nostru este mai vulnerabil, datorita temperaturilor scazute, iar obiceiul de a manca sanatos devine si mai important.
O supa de rosii, chiar si din cele conservate, pe linga faptul ca ne hidrateaza, ne ofera si un supliment important de vitamine si minerale, intarindu-ne imunitatea.
Nu sint mare fan al supelor sau ciorbelor insa, asa o bunatate de zeama nu te poate lasa indiferent.
De sub capac razbat apetisant aburi cu mireasma de leustean, gidilind narile si stirnind apetitul.

Asa ca, mi-am pregatit ce trebuie si m-am apucat de treaba.
- 1.5 kg de rosii coapte sau o sticla de rosii pasate, 900 ml (CIRIO passata rustica)
- 3 l apa
- doi morcovi, doua radacini de patrunjel, o felie radacina de telina si frunze
- o ceapa
- o legatura de patrunjel
- trei - patru linguri de ulei
- o legatura de leustean
- un ardei iute
- o lingura boabe de piper
Pentru galuste:
- 2 oua
- 4 - 5 linguri cu gris
- o lingurita de ulei
- 1/2 lingurita praf de copt

Curat morcovii, patrunjelul, telina, si ceapa taindu-le in bucati mari.

Le pun la fiert in cca 1,5 l apa pentru aproximativ 30 de minute.
Cind sint fierte, scot legumele si le dau prin strecuratoare ca sa pastrez doar pulpa.
La sfirsit strecor si rosiile oparite si curatate de coaja, pasindu-le astfel incit sa indepartez semintele.

Adaug totul in zeama in care au fiert legumele, condimentez cu sare si citeva boabe de piper, mai completez cu inca 1,5 l de apa si pun din nou la fiert.

Dupa vreo 10 minute adaug uleiul si mai las sa dea doua - trei clocote, timp in care ma ocup de prepararea galustelor.
Intr-un vas se bat doua oua cu un virf de sare, apoi se adauga grisul, o lingurita de ulei si praful de copt, amestecindu-se bine, pina cind compozitia va capata aspectul smintinei mai legate.

Se lasa cca cinci minute sa se odihneasca, timp in care grisul va absorbi lichidul din oua.
Domolesc flacara focului si, cu lingurita mica, inmuiata in prealabil in zeama fierbinte, ca sa nu se lipeasca compozitia de ea, formam galuste pe care le scufundam in supa.
Mai las sa fiarba la foc mic inca vreo zece minute. In acest timp galustele se vor ridica la suprafata semn ca s-au fiert.
Curat citeva fire de patrunjel verde si leustean, le spal si le toc marunt.

Crestez si un ardei iute, intreg.

Opresc vilvataia focului, adaug verdeata si iuteala dupa care acopar repede cu capacul, lasind ca aromele sa patrunda zeama aburinda.

Savurati incet licoarea piscatoare si bucurati-va de fiecare inghititura din galustele pufoase.
Pe cit de simpla, pe atit de delicioasa aceasta supa care vine in ajutorul organismului bombardat in aceasta perioada cu satioasele bucate traditionale.

Mouse Amaretto

In fiecare an marea sarbatoare crestina a Sfintului Ioan Botezatorul ne ofera ocazia de a sarbatori onomastica celui mai drag sot, tata si bunic, omul pentru care viata nu poate insemna altceva decit familia lui.
Pentru grija cu care ne ocroteste, pentru caldura si iubirea sa, pentru modelul de viata pe care ni l-a oferit, ii intoarcem iubirea si ii multumim ca exista in viata noastra.
Pentru sufletul meu pereche nu am nevoie de ocazii pentru a face gesturi pline de iubire insa momentele festive inseamna cu totul altceva, au o vibratie aparte, cerind o subliniere unica, care sa ne incalzeasca sufletele, sporind iubirea si respectul ce au facut sa fim un intreg,
Am ales sa punctez evenimentul cu un desert simplu dar fabulos, o surpriza dulce, usor de realizat si rapid: Mouse Amaretto.
Efect sigur!
Reactia luminoasa si dovezile de afectiune mi-au dat de inteles ca a fost cea mai buna alegere.

 Pe linga suflet si dragoste puneti urmatoarele ingrediente:

- 2 linguri cafea espresso (poate fi si cafea filtru, si in lipsa - chiar nescafe)

- 200 grame ciocolata neagra (sau menaj cu continut ridicat de cacao)

- 50 grame unt

- 50 ml lichior Disaronno amaretto

- 3 galbenusuri

- 3 linguri zahar brun

- 3 linguri crema mascarpone

- 3/4 ceasca frisca
- 100 grame picromigdale 

Se procedeaza in felul urmator:
Se rupe ciocolata in bucati si impreuna cu untul si doua linguri de cafea se pun intr-un vas.

Punem apa la incalzit

apoi punem deasupra vasul cu ingredientele amintite mai sus, amestecind bine pina se topesc untul si ciocolata, omogenizindu-se.

Indepartam vasul de pe foc lasind amestecul deasupra vasului cu apa calda.

Intr-un alt vas se toarna alcoolul,

se adauga galbenusurile si zaharul brun.

Se aseaza vasul pe foc mic si se amesteca continuu pina ce se transforma totul intr-o crema fina, pufoasa.

Se da deoparte si se adauga crema mascarpone, amestecind pentru incorporare.

Se adauga apoi amestecul de ciocolata topita incorporindu-l in crema de ou si mascarpone.

Se pregateste frisca, folosind patru linguri de smintina si doua linguri de zahar pudra si amestecind pina apar creste.

Jumatate din cantitatea de frisca se adauga peste amestecul cremos incorporindu-se cu miscari usoare pentru a pastra aspectul spumat al cremei, apoi se adauga si restul de frisca procedind la fel pina la incorporarea completa.

Se farimiteaza fin picromigdalele (πικρο = amar si αμύγδαλα = migdale) si se amesteca cu doua linguri din crema de ciocolata omogenizindu-se.
Se imparte baza obtinuta in pahare, peste care se aseaza spuma de ciocolata, se decoreaza cu nu mai mult de doua bucati picromigdale inmuiate in ciocolata topita apoi se da la rece pentru cel putin doua ore.

Secretul reusitei acestui desert este ca pastrarea lui la rece sa fie de durata, cum am mai spus - cel putin doua ore, dar, cu cit va sta mai mult cu atit consistenta va fi mai buna.

Un desert delicios, energizant, fin, potrivit pentru o dimineata reusita inaintea unei zile de lucru, dar si mai reusit intr-o seara romantica la lumina luminarilor.