"Iahnie" este denumirea generica pentru felurile de mincare scazuta avind ca baza ceapa si sucul de rosii. De ce iahnie si nu tocanita?
Pentru ca asa ii spunea bunica mea - din partea tatalui, cea care facea cea mai buna iahnie din lume.
Nu stiu daca era adevarat dar mie, copil fiind, asa mi se parea.
Avind o familie numeroasa, bunica gatea iahnia intr-o cratita maaaare de tuci (fonta).
De fasole sau de cartofi, iahnia era intotdeauna insotita de o virtoasa mamaliga, pe care o taia mereu cu ata, cu o miscare iute (obicei pescaresc al oamenilor traiti pe malul baltii), stirnindu-ne admiratia.
Si pentru ca la masa mare aveau loc doar oamenii mari - nu pentru ca copiii nu aveau ce cauta acolo ci pentru ca cei mari erau multi iar masa nu ne incapea pe toti, noi ne asezam turceste in jurul unei masute joase si, intr-o atmosfera calda si vesela ne consumam "portia".
De aceea eu ii spun iahnie.
Nu stiu daca iahnia mea iese la fel de buna dar mie imi place sa cred ca da.
Cum o pregatesc?
Iata ce folosesc pentru doua portii:
- 1/2 kg de carne de porc (ceafa sau pulpa)
- 2 cepe mari
- 6 cartofi potriviti
- 1 lingura pasta de rosii
- 1 lingurita Knor de legume
- o legatura patrunjel verde
- 2 linguri ulei
- citeva boabe de piper
- sare dupa gust
Procedez in felul urmator:
Tai carnea in bucati potrivite. Apoi incing uleiul intr-o tigaie si pun bucatile de carne la rumenit.
Intorc carnea pe ambele parti ca sa se rumeneasca uniform.
Dupa ce s-au rumenit scot bucatile de carne in vasul in care urmeaza sa gatesc iahnia adaugind o lingurita de Knor de legume.
Toc ceapa marunt apoi o pun sa se caleasca in tigaia in care am rumenit carnea.
Cind s-a inmuiat suficient o adaug peste carne.
Adaug apa calduta pina se acopera totul.
Pentru ca folosesc un vas de teracota si acesta nu se aseaza direct pe flacara, acopar cu o folie de aluminiu vasul si il introduc in cuptor, lasind sa fiarba bine carnea.
Intre timp curat cartofii, ii spal bine apoi ii tai in cuburi potrivite.
Pentru ca asa ii spunea bunica mea - din partea tatalui, cea care facea cea mai buna iahnie din lume.
Nu stiu daca era adevarat dar mie, copil fiind, asa mi se parea.
Avind o familie numeroasa, bunica gatea iahnia intr-o cratita maaaare de tuci (fonta).
De fasole sau de cartofi, iahnia era intotdeauna insotita de o virtoasa mamaliga, pe care o taia mereu cu ata, cu o miscare iute (obicei pescaresc al oamenilor traiti pe malul baltii), stirnindu-ne admiratia.
Si pentru ca la masa mare aveau loc doar oamenii mari - nu pentru ca copiii nu aveau ce cauta acolo ci pentru ca cei mari erau multi iar masa nu ne incapea pe toti, noi ne asezam turceste in jurul unei masute joase si, intr-o atmosfera calda si vesela ne consumam "portia".
De aceea eu ii spun iahnie.
Nu stiu daca iahnia mea iese la fel de buna dar mie imi place sa cred ca da.
Iata ce folosesc pentru doua portii:
- 1/2 kg de carne de porc (ceafa sau pulpa)
- 2 cepe mari
- 6 cartofi potriviti
- 1 lingura pasta de rosii
- 1 lingurita Knor de legume
- o legatura patrunjel verde
- 2 linguri ulei
- citeva boabe de piper
- sare dupa gust
Procedez in felul urmator:
Tai carnea in bucati potrivite. Apoi incing uleiul intr-o tigaie si pun bucatile de carne la rumenit.
Intorc carnea pe ambele parti ca sa se rumeneasca uniform. 
Dupa ce s-au rumenit scot bucatile de carne in vasul in care urmeaza sa gatesc iahnia adaugind o lingurita de Knor de legume.
Toc ceapa marunt apoi o pun sa se caleasca in tigaia in care am rumenit carnea.
Cind s-a inmuiat suficient o adaug peste carne. 
Adaug apa calduta pina se acopera totul. 
Pentru ca folosesc un vas de teracota si acesta nu se aseaza direct pe flacara, acopar cu o folie de aluminiu vasul si il introduc in cuptor, lasind sa fiarba bine carnea.
Intre timp curat cartofii, ii spal bine apoi ii tai in cuburi potrivite.
Cind carnea este bine fiarta potrivesc de sare, pun boabele de piper, apoi adaug cartofii. Pun din nou in cuptor, fara sa mai acopar, pina ce si cartofii s-au fiert.
Verific daca se strapung usor cu furculita cartofii si adaug pasta de rosii si patrunjelul tocat marunt. Introduc din nou vasul in cuptor sa se lege sosul si sa scada usor.
Mincarea va avea o culoare vie si un aspect apetisant, imbietor, gustul sau fiind fara cusur.
Bineinteles completat cu citiva ardei copti si conservati in otet, alaturi de o mamaliguta calda.
Nu ma afecteaza comentariile rautacioase. Sinteti bineveniti pe blogul meu toti: si cei bineintentionati si cei curiosi, si cei care din cine stie ce motive doresc sa ma necajeasca - nu vor reusi. Nu am afirmat ca ceea ce fac eu respecta vreo regula, sanatoasa sau nu. Preparatele mele sint gustoase, apreciate de familia mea si cu astfel de preparate mi-am facut copiii mari si au crescut sanatosi.
RăspundețiȘtergere