Placinta cu ciuperci

Cu riscul de a deveni usor monotona, tema placintelor revine destul de des in lista preferintelor noastre culinare.

Si asta pentru ca obiceiurile noastre alimentare sint major influentate de bucataria greceasca, in special cea din Epir (ηπειρωτικα), ca urmare a faptului ca ne-au fost transmise de cea de la care eu am invatat sa gatesc - soacra mea.

Zona montana din lantul muntilor Pindului, de o nespusa frumusete insa deosebit de greu accesibila datorita masivelor muntoase cu vai adinci si pereti stincosi, in care principala ocupatie era (si inca mai este) cresterea animalelor, presupunea ca oamenii locului sa caute pasuni pentru pastorirea turmelor de oi departe de casa, unde ramineau pentru perioade lungi de timp.

Asa se face ca, la plecare, purtau in traiste hrana ce trebuia sa le ostoiasca foamea pentru cit mai multa vreme.

Un "sandvici" antic, placinta era cea mai potrivita  situatiei, pastrindu-se multa vreme proaspata, imbinind proprietati hranitoare complexe cu gustul mincarii de acasa, pentru cei care zile lungi, nesfirsite, nu aveau alti tovarasi alaturi decit magarul, ciinii, oile, si vulturii ce se avintau spre culmile de piatra.

Pornind de la acest obicei, placinta a devenit un punct de referinta pentru zona Epirului, cea cu brinza de oaie sau capra detinind suprematia in clasamentul placintelor.

Trecind peste lunga introducere, placinta de azi reprezinta o experienta culinara delicioasa, asociind preferinta mea speciala pentru ciuperci cu un preparat traditional familiar: placinta cu ciuperci.

Pentru pregatire am folosit urmatoarele ingrediente:

- un pachet foi de placinta Linco

- 500 grame ciuperci champignion

- 2 oua + un galbenus

- 250 grame feta de oaie

- 3 linguri seminte de susan

- o legatura patrunjel proaspat

- 2 linguri unt

- 4 linguri ulei de masline

- o lingura de lapte

- sare, dupa gust.

Intii se spala bine si, daca este nevoie, se curata ciupercile.

Se toaca apoi impreuna cu patrunjelul verde si se calesc in doua linguri de ulei de masline pina ce se evapora toata apa pe care au lasat-o.

Se lasa sa se racoreasca dupa care se adauga brinza rasa si ouale amestecindu-se pina la omogenizarea amestecului. Se sareaza dupa preferinta. Adaugam si doua linguri de seminte de susan incorporindu-le in amestec.

Se taie in doua, pe lung, foile dintr-un pachet de foi de placinta. Se amesteca untul cu doua linguri de ulei de masline cu scopul de a unge foile inainte de umplere. Se ung pe rind cite trei foi asezindu-se o cantitate suficienta de compozitie pe toata suprafata, fara a exagera. Se intorc intii marginile laterale dupa care apucind de un colt intoarcem pina suprapunem capatul peste marginea foii. 

Procedam in acelasi mod pina obtinem un pachetel triunghiular pe care il vom aseza in tava asternuta cu hirtie de copt din timp.

Se amesteca galbenusul de ou cu laptele si un pic de sare si se ung placintele dupa care se presara seminte de susan.

Se coc la 200 de grade Celsius pina devin aurii.

Vom obtine un aperitiv delicios, cu un gust bogat, aromat, cu o textura crocanta si interior cremos.

Sint mai gustoase dupa ce se racesc.