Ghebe la tigaie cu piept de pui la gratar

Cum spuneam si cu alta ocazie, oferta bogata de ciuperci de cultura din rafturile magazinelor ma atrage ca un magnet.

Si asta pentru gustul inconfundabil, textura carnoasa si simplitatea modalitatilor de pregatire, preparatul obtinut putind fi consumat ca atare, constituind un aperitiv delicios, usor si aspectuos, sau insotind un gratar ori o friptura.

Gheba de miere sau Halimas in unele zone (Armillaria mellea) este o ciuperca comestibila. Consumata in stare cruda sau insuficient fiarta este otravitoare in sensul ca provoaca un puternic efect diuretic. De aceea este obligatorie fierberea sa cel putin 20 de minute inainte de a se consuma. 

Ghebele toxice  se pot descoperi fierbind un catel de usturoi cu ele. Daca usturoiul isi schimba culoarea din alb in vanat, atunci lotul a fost compromis si se recomanda a se arunca totul. Daca ramane alb, totul este bine si se poate continua.

Denumirea ciupercilor provine de la culoarea ca de miere a palariei. Ele sint usor de recunoscut dupa: inelul albicios, palaria de culoare mai inchisa pe centru si solzoasa, piciorul aparent pufos si foarte fibros ca si rizomorfele sale negre care impinzesc copacul sau butucul pe care cresc. 

De amintit insa cateva lucruri inainte de a se consuma:

- se foloseste doar palaria fiindca piciorul este foarte fibros.

- la fierbere emana un miros ca de lesie

- apa in care s-a fiert se inegreste si trebuie aruncata

- conservate in apa in care au fiert tind sa se gelatinizeze ceea ce ii poate deranja pe cei carora nu le place efectul de "balire" 

- daca se culeg dupa primul inghet sau se congeleaza in stare cruda, toxinele isi amplifica efectul.

Gheba armillaria mellea

De data aceasta, alegerea mea au fost ghebele, pentru faptul ca nu mai pregatisem niciodata dar, mai ales, pentru aspect: buchetele aurii cu palariute delicate sustinute de picioruse subtirele si fragile.
Mi s-a parut potrivit sa nu complic foarte tare pregatirea si ca urmare, dupa ce am schimbat prima apa, am ales sa le gatesc la tigaie, intr-o baza creata din ulei de masline si unt in care am calit un catel de usturoi.

Conform ambalajului, am cumparat o cantitate de 500 de grame de ciuperci (ghebe aurii)

pe care le-am spalat bine cu foarte multa apa rece. Am curatat palarioarele pastrind doar tulpinile ce pareau foarte fragede.
Intr-un vas am fiert o cantitate potrivita de apa (cit sa le acopere) in care am oparit ciupercile curatate dupa care le-am scurs.
Intr-o tigaie am incalzit doua linguri de ulei de masline si 30 de grame de unt peste care am adaugat un virf de cutit de sare.

Am rasturnat ciupercile in vas lasindu-le sa fiarba in apa pe care au lasat-o pina ce aceasta s-a evaporat in totalitate.

Inainte de a opri focul am tocat marunt o legatura de patrunjel verde si un catel de usturoi

adaugindu-le peste ciuperci.

Se acopera cu un capac pentru ca aromele sa se combine inainte de servire.
Intre timp am fript pe gratar un piept de pui, marinat in prealabil intr-o emulsie de ulei de masline, otet balsamic, sare si oregano, pe care l-am asortat cu garnitura de ciuperci la tigaie.
Pentru accentuarea gustului ciupercilor am presarat la sfirsit putin parmezan ras.
Un festin!

Asortati un vin alb, sec, pentru un gust desavirsit!