Gogosi vanilate

Si azi cind imi amintesc aceasta istorioara ma distrez copios.
Intimplarea se petrecea cu multa vreme in urma iar protagonistul - un copil pe care l-am vazut doar atunci, probabil ca este la rindul lui tatal unui pusti hazliu.
In statia de unde am luat tramvaiul in acea zi inca mai este chioscul de gogosi.
In ultimul moment, cind tramvaiul era gata sa porneasca, au urcat in fuga un baietel si bunicul lui.
Desi era aglomeratie, prichindelului i s-a facut imediat loc pe un scaun. Protector, in picioare linga el, se afla bunicul, care, tinea in mina o gogoasa aburinda. Asa se face ca gogoasa ajungea fix la nasul piticului. Distractia a inceput cind, cel mic, nemaiputind astepta de pofta, isi intreba insistent bunicul: "tataie, s-a racit?" in acelasi timp in care isi si lingea buzele, apropiindu-se de gogoasa buclucasa, stirnind hohotele de ris ale calatorilor aflati in imediata apropiere.

Desi acele gogosi nu erau de cine stie ce soi, nu cred ca este om in Braila care sa nu le fi gustat. Asa ca nici fetele mele nu faceau exceptie.

Mi-am amintit iarasi povestea cind, la cererea sotului, am pregatit gogosi.

Am folosit urmatoarele:

- 1/2 kg de faina

- 1 plic drojdie uscata

- 2 galbenusuri si 1 ou intreg

- 50 ml ulei

- 1 plic zahar pudra vanilat Dr Oetker

- o lingurita esenta de vanilie

- 1 pahar cu lapte

- sare, un virf de cutit

Am cernut faina intr-un castron facind in mijloc o adincitura in care am rasturnat continutul plicului de drojdie. Pe margini am presarat zaharul pudra, adaugind o lingurita peste drojdie. 

Am incalzit laptele si, picurindu-l incet am inceput sa amestec drojdia batind energic cu furculita.

Am adaugat galbenusurile si oul intreg, incorporindu-le.

Dupa care am turnat esenta de vanilie si am presarat un praf de sare. 

Am adaugat si uleiul, apoi am inceput sa framint usor. 

Cind totul s-a transformat intr-o coca compacta care nu se mai lipea de miini, de consistenta nu tocmai tare, 

am presarat un praf de faina si am lasat sa creasca pentru aproximativ o ora si jumatate intr-un loc ferit acoperind vasul cu un prosop.

Cind a crescut suficient 

am asezat aluatul pe masa de lucru si cu ajutorul unui sucitor am intins o foaie de aproximativ un centimetru din care am taiat cu o forma, gogosile (la mine - floricele). Le-am mai lasat sa creasca pe masa inca vreo zece minute, timp in care am pus intr-un vas cam jumatate de litru de ulei si l-am lasat sa se incinga bine.

Am presarat cu virful degetelor un praf de faina peste ulei si daca a sfiriit mi-am dat seama ca e suficient de incins.
Apoi am inceput sa prajesc gogosile, lasindu-le sa se rumeneasca uniform pe ambele parti. Dupa care le-am scos pe un servetel de hirtie absorbanta pentru a indeparta excesul de ulei.

La sfirsit le-am pudrat bine cu zahar pudra si au fost gata de servit.

Se pot consuma la micul dejun alaturi de o cana de lapte cald, sau cu gem insotind cu succes o ceasca de ceai.

Dar pot fi si un desert grozav, consumate ca atare.