vineri, 18 ianuarie 2013

Baclava - Μπακλαβάς

Inceputul povestii baclavalelor mele aproape se identifica cu inceputul povestii de iubire ce s-a infiripat acum ceva mai multi ani intre copiii nevinovati ce eram pe atunci eu si sotul meu.
Era prima iarna pe care o petreceam impreuna.
Nametii ne ajungeau pina la briu pe bulevardul principal al orasului dar noi nu simteam frigul cind, tinindu-ne de mina, strabateam usori - ca fulgii ce cadeau din cer - distantele intre statiile de tramvai ce desparteau casele noastre.
Si, pentru ca mereu drumul ni se parea prea scurt, gaseam pretexte sa facem drumul inapoi pentru a fi cit mai mult impreuna.
Asa se face ca, intr-o seara, inaintea sarbatorilor, cu ghetele ude si picioarele inghetate, am hotarit sa mergem sa ne dezmortim putin si sa participam la impodobirea bradului acasa la cel ce urma sa imi fie pereche pentru restul vietii.
In casa micuta, am fost intimpinata cu bucurie, blindete si multa veselie.
Scapasem ocazia de a agata ornamentele in brad, déjà se ocupase cineva de asta, insa am fost invitata sa particip – privind, la pregatirea foilor pentru baclavale – prajitura traditionala, nelipsita de pe masa familiei de la nici o sarbatoare.
Priveam uimita maiestria simpla si gesturile sigure ale viitoarei mele soacre, cu care minuia o vergea subtire transformind gramajoarele de coca in foi stravezii dupa un ritual nou pentru mine.
Aluatul framintat cu rivna fusese impartit in parti egale, rotunjite apoi intre palmele albite de faina.
Pe rind, fiecare bila se transforma intr-o foaie plinuta si nu foarte mare.
Stropind usor cu ulei pe care apoi il intindea cu virful degetelor pe toata suprafata uneia din foi o ridica usor pe vergea suprapunind-o peste o alta foaie pregatita in acelasi mod.
Batea apoi o darabana usoara peste turta obtinuta lipind intre ele cele doua foi.
Pudra masa cu faina si incepea un fel de balet minuind sigur vergeaua pina ce transforma foaia intr-un borangic comestibil: rasucea sucitorul delicat apasind palmele pe cele doua capete si apropiind apoi degetele, intorcea un capat al foii peste vergea presarind usor cu faina capatul celalalt apoi intinzind aluatul catre margini. Cind nu i se parea suficient ajutorul oferit de vergea o lasa deoparte apucind cu virful degetelor marginea si tragind in afara. Se declara multumita cind, ridicind foaia, vedea prin ea. Era momentul cind o ridica infasurind-o larg pe sucitor si o aseza pe hirtii pregatite din vreme pe patul aflat in mijlocul incaperii. Urmau sa se zvinte putin pina ce erau pregatite in acelasi mod si restul foilor.
Nu am putut niciodata sa ma ridic la inaltimea mestesugului ei, desi m-am straduit sa exersez, dar m-au salvat, onorabil, foile din comert, ori de cite ori, la sarbatori sau nu, pregateam fascinanta prajitura (traditia ortodoxa greaca spune ca baclavaua trebuie sa fie facuta din 33 de straturi de foi - numar egal cu anii vietii lui Hristos): baclava.





Nu trebuie sa fiti mari artisti culinari ca sa obtineti o baclava reusita.
In plus, cumparind foile preparate gata, nu ramine de adaugat decit indeminarea de a combina in proportii potrivite ingredientele, de a coace atit cit trebuie prajitura si de a sti care este momentul potrivit pentru a adauga siropul.
Asadar, veti avea nevoie de:
- un pachet de foi de placinta (eu folosesc doar marca Linco)
- 1/2 kg miez de nuca
- 1 pachet unt 250 grame (LaDorna - 85% grasime)
- 2 linguri ulei
- o lingurita esenta de rom
- 2 linguri pesmet
- 1 kg zahar tos
- 3 - 4 linguri miere de albine
- o lingurita scortisoara
- o lingura cuisoare pisate
- 1 plic zahar vanilat bourbon Dr Oetker
- coaja rasa de portocala
- citeva cuisoare intregi
- 1 pahar cu apa

Curatind cu atentie miezul de nuca de eventualele resturi de coaja il vom pune in vasul mixerului si il vom toca marunt.

Rasturnam miezul maruntit intr-un castron apoi vom adauga pesmetul, 3 - 4 linguri de zahar, scortisoara si esenta de rom, amestecind bine.

Punem si cuisoarele pisate, si zaharul vanilat. Incorporam totul amestecind ingredientele dupa care lasam deoparte pina pregatim foile, suficient timp cit sa se intrepatrunda aromele.

Intr-un vas larg punem untul si cele doua linguri de ulei apoi introducem in cuptorul cu microunde pentru 50 de secunde. Desfacem pachetul cu foi de placinta, lasate sa se decongeleze in frigider cu o zi inainte de a pregati prajitura. Vom lucra relativ repede, avind grija ca foile sa nu se usuce prea tare (nu-i nimic grav daca se vor usca usor sau daca se vor mai rupe).





Se unge cu unt o tava si incepem sa asezam in straturi alternind cu umplutura astfel:
- se aseaza o foaie pe toata suprafata tavii
- se unge cu unt
- se mai aseaza o foaie si din nou se unge cu unt















- se presara un strat de miez de nuca maruntit
- se continua astfel pina terminam foile si miezul de nuca, avind grija ca deasupra sa fie doua foi de placinta pe care le vom unge cu unt..

Cu un cutit cu virful subtire si foarte ascutit se taie prajitura in patrate turnind restul untului topit de-a lungul fiecarei taieturi.















Decoram fiecare patrat cu fistic maruntit apoi introducem tava in cuptor la 200 grade Celsius.













Va fi gata in aproximativ 40 de minute cind suprafata prajiturii va avea o culoare rumena, aurie.

Intre timp pregatim siropul.
Punem tot zaharul intr-un vas adaugind cuisoarele intregi si coaja rasa de portocala.
Turnam un pahar cu apa apoi punem vasul pe foc.
Nu trebuie sa fie un sirop legat.
Cind zaharul s-a topit si au dat doua - trei clocote este gata.

Se toarna fierbinte peste prajitura coapta apoi se introduce din nou tava in cuptor lasind-o inca 5 minute cu focul aprins, timp in care siropul va fi absorbit. Lasam prajitura sa se raceasca odata cu cuptorul.

Cind vom scoate tava din cuptor baclavaua va avea un aspect lucios, frumos colorat, miezul pastrind moliciunea siropului.


















Si cum nici o baclava nu este prea dulce, un plus de miere de albine nu va face decit sa imbogateasca aroma prajiturii. 




11 comentarii:

  1. Vreau si eu vreo jumate de tava... Ultima oara am mincat prin noiembrie, ca mi-a adus vecina... Are niste turci care lucreaza la firma ei si-i tot aduce baclava... ea e brazilianca si nu-i place, dar eu sint romanca si ma ling pe mustati cind maninc... Ultima oara am mincat baclavaua cu fistic, delicioasa... Pupici !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniela, incearca sa o pregatesti singura.
      Va fi de un milion de ori mai buna.
      Daca nu, poate facem o combinatie (ti-am mai propus, nu? :D )si iti pun paravion.
      Cu drag.

      Ștergere
  2. Ce-mi place baclavaua ta, draga Florentina! Totul are gust mult mai bun cand adaugi printre ingrediente si iubire. Iar a ta are iubire din plin! Si o transmite cu mult dincolo de ecranul de laptop!

    Imbratisari multe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sint sclavul fericit al iubirii mele fara de care nu as exista.
      (Nu exista nici o legatura intre afirmatiile mele si virsta pe care o am)
      :D

      Ștergere
  3. Este preferata sotului meu.Deseori fac pentru el.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos ai scris, mama... Unii spun ca nu e bine sa traiesti din amintiri. Dar amintirile sunt nepretuite! Fara ele ce am fi? Ne aduc inapoi emotiile, savoarea vremurilor in care am fost cei mai fericiti... de exemplu, adolescenta :) Si imaginea lui mamaia atat de vie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Super reteta ta, desigur ca nu merg sarbatorile fara ea. Baclavaua era nelipsita din meniul de dulciuri dar iata ca mai uitam s-o facem, multumesc ca mi-ai amintit de ea. Iubesc descrierile si micile tale povestioare la fiecare reteta, imi amintesc de atitea clipe frumoase din viata. Mult spor in continuare iti doresc, sa ne mai impartasesti multe. Te sarut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Roswitha.
      Ma bucur mult sa aud ca iti plac povestile mele.
      Pentru mine sint nepretuite.
      Nu as da pe nimic (comentarii rautacioase, de ex.) bucuria pe care o simt retraind momentele surprinse in aceste povestiri.
      P.S. Iti urmaresc postarile inspirate si va admir pentru intilnirile pe care le organizati.

      Ștergere
  6. Citeste cineva care stie multe despre poveste ta de iubire ( vezi :baclavalele) dar si despre ,, mamaia greaca ,, si domnul Carapcea pe care l-am revazut ---- m-ai impresionat maxim !

    RăspundețiȘtergere
  7. rumos, foarte frumos scris despre povestea voastra de dragoste m-ai facut sa lacrimez.
    Am scos totul sa vada si colegii mei .
    Voi sunteti o legenda , acum greu mai auzi de astfel de povesti eterne de dragoste frumoasa , foarte frumoasa .
    Si ce sa fac ma repet .... cunosc , va admir , va iubesc !

    RăspundețiȘtergere