Cum m-am indragostit de frappé
sau poveste cu tineri absolventi.
Ultimul an de
facultate.
Munca sustinuta, ultimele
examene, proiect de absolvire – lucrare de diploma.
Zile fierbinti, cu
emotii si nopti nedormite.
Tigari innodate si
cafele fara numar.
Sustinerea
lucrarii, tirul de intrebari, raspunsuri ferme, sigure, satisfactia notei
maxime, meritate.
Descatusarea.
Mai avem un pas:
repartizarea guvernamentala centralizata.
Ne clasam printre
fruntasi, garantia obtinerii repartitiilor pe care ni le dorim.
Avem ragaz de o
vacanta pina la incadrare.
Ne oferim un
premiu: calatorim in Grecia.
Posibilitati restrinse,
efort financiar sustinut din bursa, ne deplasam cu trenul.
Sosirea la granita
aduce trupe de graniceri, romani si bulgari.
Iesim pe culoar, se
trag canapelele, se verifica suporturile de bagaje, plafonul.
Prezentam
pasaportul, raspundem intrebarilor jumatate in limba romana, jumatate
bulgareste, justificam motivul calatoriei.
Ni se arunca
priviri, in parte suspicioase („va mai intoarceti?”), dar mai ales pline de
invidie pentru statutul nostru privilegiat: calatorim intr-o tara din afara
lagarului comunist.
Se relaxeaza totul
in noapte, cind ajungem in vama Promachonas.
Aici nimeni nu este
interesat de ce ar putea ascunde canapelele compartimentului sau valizele
noastre.
Ne asternem pe drum
permitindu-ne chiar sa adormim, inconfortabil dar fara grija.
Ne trezim in zori,
cind trenul traverseaza periferia Salonicului, sub razele blinde ale soarelui
la rasarit.
Frematam usor la
primul pas pe pamintul de unde ni se trag originile, usor nelinistiti de
necunoscut dar atit de dornici sa vedem totul.
Primul chiosc de pe
peron ne ofera si prima experienta (modesta si totusi surprinzatoare) a unei
societati de consum, fara restrictii.
Ne trebuie o cafea.
„Frappé sau
espresso?” – suna intrebarea.
Eram familiarizati
cu denumirile din revistele grecesti pe care le primeam prin posta insa ne
aflam pentru prima data in situatia de a alege.
Nu aveam timp sa
stam, ne astepta o intilnire cu lumea despre care stiam doar din presa
amintita, asa ca, am ales cafeaua rece, pe care o puteam consuma din mers.
Buna alegere!
Eram in orasul in
care se inventase frappé-ul, nu puteam
sa pierdem ocazia de a-l gusta.
Rezultatul unei
improvizatii ridicat la rang de bautura nationala.
Un laitmotiv
(leitmotiv) racoritor al teraselor si
cafenelelor, completind briza marii si zgomotul valurilor, insotind si
intretinind atmosfera vibranta a locurilor in care oamenii vin sa se relaxeze,
sa-si petreaca timpul cu prietenii.
Prepararea
Cafeaua poate fi
făcută fie cu un shacker (agitator de cocktail) sau cu un amestecător
adecvat (de exemplu, un mixer de mină).
Una sau două
lingurițe de cafea instant (Nescafe), zahar (dupa gust) si un pic de apă
sunt amestecate pentru a forma o spumă. La aceasta se adaugă cuburi
de gheață și lapte rece.
Ingrediente
- 1 - 3
lingurite de cafea instant, de preferință Nescafe, versiunea greacă
- 2-3
lingurite de zahar granulat
- apă
- gheaţă
- lapte
Într-un
pahar se combină cafeaua instant, zahărul si o lingura de apă suficientă pentru
dizolva cafeaua si zaharul.
Se
agită puternic timp de cel puțin 30 de secunde până se obtine un amestec cremos
si foarte spumos.
Se
adauga lapte pina la jumatatea recipientului si se continua agitarea energica
pina obtinem un guler de spuma de 2 – 3 cm.
Se adauga
trei – patru cuburi de gheata si se completeaza cu lapte, omogenizindu-se
compozitia.
Facultativ
se poate adauga frisca.
O mingiiere racoritoare pentru zile caniculare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu