Piine de casa

Exista vreo gospodina care sa nu fi incercat o reteta pentru piine de casa?
Imi place mirosul bucatariei cind scot piinea din cuptor.
Ma invaluie parfumat si cald dindu-mi senzatia imbratisarii copiilor.
Ce apreciere poate fi mai expresiva ca bucuria si surpriza pe care le-o citeam in priviri cind, mici fiind, vedeau cum din miinile mele iesea acea piine minunata.
Nu este o reteta pretentioasa si cred ca nu va surprinde pe nimeni si totusi voi descrie mai jos cum o prepar.

Ne trebuie:
- Faina (alba si integrala) 1,250 kg
- Doua pliculete dojdie uscata
- O lingurita de zahar
- Sare, dupa gust
- 2 - 3 linguri ulei
- Un ou (pentru uns piinea - facultativ)
- Apa calduta cit se cere (vom vedea la framintat)

Sa trecem la treaba:
Intr-un vas punem faina in amestec, apreciind din ochi cantitatile din fiecare.
Facem la mijloc o gropita in care rasturnam continutul celor doua pliculete de drojdie uscata peste care punem zaharul - va ajuta drojdia la dospit.
Incet, incet, turnam cam un sfert de pahar de apa calduta amestecind continuu drojdia cu un pic din faina din vas pina incepe sa faca basicute. Amestecul trebuie sa semene cu o smintina mai grosuta.
Se lasa sa dospeasca intr-un loc caldut pina se dubleaza volumul.
Sarea se presara peste faina.
Incepem sa framintam amestecind faina cu drojdia dospita si adaugind cite putina apa calduta pina se formeaza o minge elastica si nu foarte tare. Ca sa nu se lipeasca de miini cit framintam, vom adauga si un pic de ulei.
Pentru a obtine o piine care sa se rupa fisii, fisii, framintam energic aluatul pina cind consideram ca s-au amestecat bine ingredientele (cca 20 minute), dupa care il lasam sa se odihneasca si sa creasca intr-un loc caldut din bucatarie, acoperindu-l cu un prosop.

* Sa va spun un secret: eu framint apucind aluatul dinspre exterior si infasurindu-l continuu astfel incit se formeaza o fibra rasucita dar continua. Infigind degetele in aluat fibra se intrerupe iar cind vom taia piinea, felia se va rupe in bucati.

Vom sti ca a crescut suficient cind, apasaindu-l cu degetul, coca nu mai revine ("mingea" va fi cam de doua ori mai mare ca atunci cind am lasat-o sa creasca - aprox. o ora si jumatate).
Luam doua tavi si le ungem cu un pic de untura (eu folosesc unt deoarece untura nu prea gasesc).
Impartim aluatul in doua si mai framintam un pic cele doua jumatati.
Apoi, din nou le impart in doua facind din fiecare bucata cite o bagheta.
Iau cite doua si le impletesc dupa care le asez in tavi si le ung cu ou batut. Se pot unge si cu apa calduta. Vor lua fata frumoasa la copt, rumenindu-se.
Imi place ca deasupra sa presar susan sau, daca nu am, citeva fire de sare groasa.
Cind au depasit cu un deget marginea tavii sint gata pentru a fi bagate la cuptor pentru cca. 40 minute. Focul va fi un pic mai tare la inceput (cam 240). Sint gata cind intepind cu un betisor il vom scoate curat fara ca sa se lipeasca aluatul de el.
Iata ce obtin: